Ioana Bojincă – POEMOsapiens

Ioana Bojincă (@ioa7a, n. 1999) a terminat Politehnica și acum își împarte timpul dedicat cafeluței corporatiste între poezie și campanii de Dungeons & Dragons. Uneori mai ajută prietenii de la Tuș Zine cu design-ul grafic. Este diagrama Venn dintre Michael Gira și Paris Hilton.

Poezia Ioanei explorează fațete extreme ale existenței emoționale, de la tragism sfâșietor personal la neutralitate absurdă, aproape abstractizată. Folosind cadre când blânde, când tranșante, universul creat în versurile sale este de o deiversitate deosebit de provocatoare, cu o imagistică fascinant de cuprinzătoare și dureros de vibrantă.

În POEMOsapiens sunt în prim plan poemele pe teme date, nelipsind asocierile artistice. POEMOsapiens include inspirație pe mai multe planuri, precum și genul acela de motivație care te determină să te apuci și tu să scrii/să asculți piesa x/să citești cartea x după ce ai dat de articolul acesta.

> Primul poem scris care te-a făcut să ai încredere în abilitățile tale asupra poeziei

cu mulțumirile de rigoare lui jack kevorkian

iaurt de căpșuni într-o seringă
biscuiți înmuiați în apă
o cârpă umedă
știu că ai fi vrut altceva
mămăligă mici cu muștar
cafea fierbinte
să nu mai fii aici
orice altceva

fețe pe care nu le recunoști adunate
într-un cerc în jurul tău
sărutându-te pe frunte
mâinile lor în mâinile tale
un pat cald cu perne moi
stai sprijinită să nu-ți înghiți limba
poți să te prefaci că doar te odihnești
e o dimineață obișnuită de duminică
și îți permiți să stai mai mult în pat
sau să nu te mai ridici vreodată

afară se aud vrăbiile – mai știi
cum obișnuia să le hrănească bunicul
în fiecare dimineața cu resturi
de pâine întărită?
pâinea e sfântă
nu trebuie aruncată
niciodată
pâinea e pentru vrăbiile
cu oasele mici și goale și fragile
ca ale tale

nu-ți putem da înapoi
trupul vechi sau
mintea tânără.
nu te putem învață
să mergi din nou sau
să-ți duci singură la gură
seringa cu iaurt

dar ți-am lăsat un radio mereu deschis
la care nu ajungi să închizi sonorul
când vrei să auzi
vrăbiile de afară

unde s-a dus?

ți-am spus
s-a dus să ia
pâine pentru vrăbii
mălai pentru mămăligă
mici cu muștar
o să se întoarcă în orice clipă

te rog nu mai plânge

> Un poem care reflectă o puternică emoție de moment

how to disappear completely / aici unde totul e frumos & nimic nu doare

aici stă frica
în nodul din gât în golul din stomac
în tensiunea din brațe în slăbiciunea din genunchi
aici stă frica
în parchetul care scârțâie în icoanele de pe pereți
în pașii tăi apăsați pe scări în ușile pe care le trântești
în locurile mici și întunecate în care mă prefac
că nimeni nu mă poate găsi

(când aveam 10 ani am mi-am dus un teanc de cărți
și de perne sub masa din sufragerie
și am declarat-o noua mea casă
teritoriu neexplorat teritoriu nerevendicat terra nullius
pentru o lună întreagă m-am uitat la locul
în care fața de masă întâlnea covorul
și mi-am spus dincolo de el e capătul lumii)

aici stă frica
lângă două canapele ponosite
un fotoliu dezumflat un televizor blocat pe același canal
și în mijloc sunt tot eu
și stau cum stăteam și înainte
și nu mi se pare corect
să fiu singurul care încă o vede
să fiu singurul care încă își amintește

(când mă întrebau ce vreau să fac când sunt mare
nu știam cum să explic că îmi doresc
să ies pe ușă și să merg
și să merg
și să merg
și să ajung într-un loc
unde nu mă știe nimeni)

și sunt obosit
și în corp și în casă mi-a rămas doar frica
în rest nu este nimeni aici
i’m not here / this isn’t happening
dar am lăsat lumina aprinsă
am lăsat lumina aprinsă să nu intre altcineva
aici sunt prea multe lucruri de valoare
prea multe cărți necitite
prea multe pânze de păianjen abandonate
prea multe spații mici și întunecate și pline de praf
în care (nu) mă mai pot ascunde

(când mă duci acasă stau în fața blocului și îți fac cu mâna
când mă duci acasă stau în fața blocului și îți fac cu mâna până nu te mai văd)

> Un poem experimental sau din afara zonei personale de confort

doamnelor și domnilor ne bucurăm că ați ales să zburați cu noi în această seară

în fața dumneavoastră în centru și în spate
veți găsi câte două ieșiri la stânga și la dreapta
în cazul unei urgențe
păstrați-vă calmul și respirați normal
localizați ieșirea cea mai
apropiată de dumneavoastră
în cazul unei urgențe părăsiți avionul
fără a lua cu dumneavoastră
bagajele de cabină bagajele de sub scaun
sacoșele cu medicamente jucării biberoane
cărucioarele din care se agită
mânuțe grăsuțe mici atât de delicate
roz-albe. roșii-albe. purpurii-albe.
doamnelor și domnilor nu va îngrijorați
va asiguram că nu vor simți absolut nimic
păstrați-vă calmul și și respirați normal
înaintați către ușa larg deschisă
închideți ochii și înaintați

doamnelor și domnilor vă reamintim
confortul dumneavoastră și al celorlalți pasageri
sunt principala noastră prioritate din acest motiv
bagajul de cabină poate
avea o greutate de maxim 10 kilograme
dacă bagajul dumneavoastră
încalcă limita de greutate
se poate percepe o taxă suplimentară
dacă bagajul dumneavoastră
nu încape în compartimentul de deasupra dumneavoastră
se poate percepe o taxă suplimentară
dacă bagajul dumneavoastră
emană mirosuri deranjante pentru ceilalți pasageri
dacă se zbate și geme prea tare pentru a fi pus în compartimente
dacă se scurge și pătează coridorul sau ceilalți pasageri
se poate percepe o taxă suplimentară

doamnelor și domnilor dacă va uitați pe geam
în timpul zborului e posibil să le vedeți
acele ființe mari și impresionante
cărora le puteți mulțumi pentru cina
servită în timpul zborului
le puteți vedea târându-se pe pământul roșu
de dedesubtul dumneavoastră
de la altitudinea aceasta
doamnelor și domnilor
nu le veți putea vedea în întregime corpul
lung slinos surprinzător de puternic
albastru-negru. maro-negru. negru-negru.
în creștere constantă
vene subțiri care străbat munții de carne
nu ne putem da seama ce îi ține în viață dar
cine suntem să punem la îndoială
o astfel de binecuvântare?
nu le veți putea vedea
ochii sticloși și albi și orbi
nefuncționali/nevăzători/necunoscători
ghidați de simplul instinct
de a continua. cu siguranță
au fost puși aici (doar)
pentru a ne ajuta

veți vedea doar forme mici și negre
arată exact ca furnicile din curte
pe care le ardeați cu lupa
nu credeți?
de la altitudinea aceasta
nu arată atât de înspăimântătoare
nu-i așa?
doamnelor și domnilor nu vă îngrijorați
dorim sa va asigurăm că și ele
se uită înspre dumneavoastră
fără să vadă cu adevărat dar
dacă ar vedea
din perspectiva lor desigur că
dumneavoastră ați părea
mult
mult
mai
mici

doamnelor și domnilor curând
va urma o scădere a presiunii din cabină
păstrați-vă calmul și respirați normal
fixați-vă propria masca de oxigen înainte de a-i ajuta pe ceilalți
păstrați-vă calmul și respirați normal
fixați-vă propria masca de oxigen înainte de a-i ajuta pe ceilalți
păstrați-vă calmul și respirați normal
fixați-vă propria masca de oxigen înainte de a-i ajuta pe ceilalți

> Trei poeme care te definesc și câteva lucrări artistice pe care le poți asocia cu acestea (literatură, teatru, muzică, artă vizuală etc.) — aici poemele pot fi personale sau nu

1.

nothing is worth the risk

tu plângând lângă solenza tatei
în drum spre casă
nu vrei să înțelegi
de ce am călcat pe accelerație

bietul de el
bietul de el
bietul de el

tu îngânând la marginea drumului
cu genunchii și coatele pe iarba uscată
nu vrei să-mi iei sticla
să-ți clătești gura de vomă
sau palmele de sânge

nu vrei să înțelegi că n-ai de ce să plângi
n-a apucat sa treacă de tot prin fața noastră
rele sunt destule pe lumea asta
dar de ghinion n-om avea parte

nu azi
nu azi
nu azi

când e un cer atât de albastru
și o zăpușeală din aia care izbește
ca un accident rutier
din aia care vine cu miros de blană arsă
și de vomă proaspătă pe bancheta din spate
din aia care se lipește
de tine cum se lipește
de cauciucuri
și de bucățile mici de carne și de os
din mijlocul șoselei

Poem asociat cu melodia I’m Going to Heaven with or Without You (The Forest Fire)The Paper Chase

2.

ziua în care viermele etern a înghițit cu totul municipiul bucurești

lăsând un gol imens în mijlocul ilfovului
unde înainte au fost blocuri comuniste
și postere cu fuego
și persoane la care am ținut
mai mult sau mai puțin –

nu știu de ce a înghițit fix bucureștiul
nu știu cum a știu unde să se oprească ca să
nu înghită și din chiajna sau roșu și
nu știu de ce imediat după
s-a prăbușit
în locul în care
cu câteva clipe în urmă
fusese centrul vechi

nu știu de ce
deși era încă viu
a refuzat să se mai miște

chiar și atunci când
i-au tăiat din piele
ca să-și dea seama ce este
chiar și atunci când
i-au tăiat din carne
când și-au dat seama că este
comestibilă și
oricât tăiau
rămânea la fel de multă

acum în jurul lui
în locul în care au fost blocuri comuniste
și afișe pentru proteste naționaliste
s-au construit fabrici care-i prelucrează carnea
și magazine de suveniruri
de unde poți lua vederi și magneți și
viermi de pluș și figurine funko pop și

după ce am reușit să mă mut
în adăposturile construite
pentru foștii bucureșteni și
după ce am strâns destui bani
împărțind pliante publicitare
despre viitoare excursii în fosta capitală
am fost și eu să-l văd și
ți-am luat o carte poștală
pe care am scris –

veniți și vedeți viermele etern și
abilitatea omului de a profita
de pe urma tragediei.

Poem asociat cu melodia: A Quick One Before the Eternal Worm Devours ConnecticutHave A Nice Life

3.

soyuz 1 (god damn us all to hell)

atunci când ne-am uitat
la interstellar împreună la
toate scenele în care am
văzut cum arată de fapt planeta
noastră în acel vid spațial
doar un punct mic și
albastru tot mai îndepărtat și

ground control to major tom

nu știu dacă ți-ai dat seama dar
în momentele acelea în care
mâinile mele erau în mâinile tale
m-a lovit frica viscerală
pe care cred că orice persoană
mai mult sau mai puțin
întreagă la cap ar trebui să
o simtă când realizează
cât de mică e cu adevărat și
cât de singură

planet earth is blue &
there’s nothing i can do

universul nu este crud dar
e rece e atât de rece și
atât de vast și
întunecat și
mie mi se face foarte
foarte frig mai ales când
mă gândesc la cei ce pluteau singuri în
navele spațiale jertfele cosmonaut
cu câteva straturi
de metal între ei și vid unde
orice putea să meargă greșit și
orice mergea greșit indiferent de
cât de mic acel ceva
însemna eșec
total și definitiv

can you hear me, major tom?

acolo deasupra acelui punct mic
și albastru nu ai pe nimeni care
să îți țină mâna ta în mâna lui să
îți pună o palmă caldă pe obraz să
îți spună că este în regulă să
îți fie frică că ne-am născut că să
ne fie frică frica e
ce ne-a ținut specia în viața frica e

planet earth is blue & there’s nothing i can do

ce i-a spus lui komarov să
nu se urce în navă
în acea zi de primăvară și
e ce a simțit când
în timp ce cădea prin vid
a văzut pentru ultima oară
acel punct mic și albastru
devenind tot mai mare
înainte de impact și

there’s nothing i can do

aș vrea să cred că
nici o frică nu a fost mai
mare decât cea că vor
exista alte trupuri arse
ca ale sale.

Poem asociat cu melodia: Space OddityDavid Bowie

Ultimele Articole:

Etichete:

arta ARTinterpretatio ARTprovocatio Atoma Art Community burnout Comunitar depresie Eveniment FOTO FOTOinterpretatio FOTOsapiens ILLUSTRATIO INTERVIU ioana bojincă ioana grintescu maria bratu mental health mental training MUSICA NeoclasicVești omul moralizator ONG poemosapiens poezie poezii PROFESORAT PROZĂ ALEATORIE pungicupungicuPOEZII RapVești RELATĂRI RockVești Secret SantART slove stare STĂRI ALEATORII ÎNDELETNICIRI

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *