Interviu cu profesorul universitar Romulus Bucur

Considerați că se va întâmpla să se înlocuiască curând literatura ce se predă acum?


Ce înțelegem prin literatura ce se predă acum? Sintagma aceasta desemnează canonul curricular, care întotdeauna reflectă valorile unei societăți la un moment dat. Cînd e vorba de literatură, între acestea intră și valoarea estetică, dar ea e îndeobște subordonată altor valori: civice, etice, uneori religioase. Implicit, aceasta înseamnă că, odată cu schimbarea valorilor unei societăți, se va schimba și literatura predată în școală.
Citiți cărți contemporane, sau tot lucrări clasice, autori consacrați? (exemple ale preferințelor)
Citesc cărți de tot felul, nu doar beletristice. Profesia îmi cere, în primul rînd, să (re)citesc anumite cărți. Cu un paradox în nume, clasici ai modernității. Faptul că nici nu mai știu de cîți ani țin rubrici de cronică literară (ca și curiozitatea) mă obligă să citesc contemporani. Între, și în limita timpului rămas, citesc și pentru plăcerea proprie.


Se tot vorbește de o reformă în educație. Cum ați vedea dumneavoastră o versiune elocventă a educației de azi?


Sincer, aș prefera să nu mă pronunț. Orice societate îi educă pe membrii săi conform setului de valori principale ale ei. Educația formală dominantă în vremea noastră e cea a epocii industriale, în care era nevoie de cetățeni suficient de instruiți pentru a depune o activitate productivă. Am depășit, se zice, societatea industrială. Nu știu ce model uman ar fi preferabil în noua societate. Nu pot însă să nu observ că se tinde spre modelul consumatorului fidel (și necritic) de produse și servicii. Și aici educația formală vine clar în conflict cu ceea ce publicitatea (hai să nu folosesc cuvîntul advertising) pompează 24 / 7 în capul nostru pe toate canalele, cu forța incredibilă a internetului în spate. Ajung să cred că, oricît de exagerat mi s-a părut cînd l-am citit prima dată (în 1982), romanul lui Huxley, Brave New World (publicat în 1932) e totuși o imagine palidă a ceea ce ni se întîmplă. Și atunci mantra învățămîntului actual, cu pregătirea pentru necesitățile pieței muncii, e doar o frumoasă poveste, menită să acopere faptul că nu mai e nevoie de oameni cu spirit critic, care să se adapteze unei lumi în permanentă și rapidă schimbare, ci de niște roboței capabili să execute cîteva operații, și care pot fi rapid înlocuiți cu următoarea generație de absolvenți, sau, cînd tehnica o permite, de mașini.


Considerați că există prea multă abundență în școli și ar trebui raționalizată pentru a se concentra elevul / studentul pe pasiunile sale?


Ce-i aia abundență? Da, e o ofertă extrem de bogată și diversificată, cunoașterea crește exponențial, dar nu cred că ar trebui să renunțăm la cunoștințele de bază, pe fundamentul cărora putem construi după aceea orice. Cu alte cuvinte, sînt de părere că un copil întîi trebuie să învețe să meargă, apoi să se dea pe role, skateboard, trotinetă etc. Sau că un calculator are nevoie de un sistem de operare, peste care sînt instalate aplicațiile de care are nevoie utilizatorul. Mai mult, mi se pare că instituțiile de învățămînt superior în lume se împart în două categorii: cele de tipul École Normale Supérieure, Oxford, Cambridge etc., de unde ies cadrele superioare din economie, politică, administrație și celelalte, de unde, eventual, sînt recuperate vîrfurile. Cu alte cuvinte, locuri unde sînt pregătiți viitorii generali, și locuri de unde provin viitorii soldați. În prima categorie, nu te întreabă nimeni ce vrei: faci ce ți se cere. Da, e un model autoritar, n-aș îndrăzni să spun că democratic sau atractiv, dar eficient. Dar chiar situația prin care trecem în clipa de față ne poate arăta că locul cel mai potrivit al cunoștințelor, al unora la care am gîndit cu mintea proprie, pe care le-am pus la încercare, e la noi în cap, nu în niște rafturi de bibliotecă (la care s-ar putea să nu avem acces), nu pe net, unde trebuie un pic de competență și un pic de spirit critic pentru a deosebi ceea ce e adevărat de ceea ce e fals, esențialul de accesoriu.


Considerați că studenții de astăzi au parte de o maturizare precoce?


Da și nu. Pe de o parte, cam de treizeci de ani încoace, la noi cel puțin, are loc un proces de sexualizare precoce, începînd din copilărie, pe de altă parte, asistăm la un proces de infantilizare masivă: modelul preferat e al copilului răsfățat, indiferent de vîrstă (deja poate fi cu părul cărunt), care țipă, se dă cu fundul de pămînt, bate din picior de îndată ce nu i se îndeplinește cel mai mic capriciu. Și capriciile acestea înseamnă orice, de la ultimul model al oricărui gadget la dorințe nerealiste de genul tinerețe fără bătrînețe și viață fără moarte. Altfel, maturitatea nu are nici un fel de legătură privilegiată cu vîrsta: am întîlnit tineri maturi și adulți imaturi.
Vedeți vreo diferență în comportamente, având în vedere că ați educat multe generații?
Oarecum. Pe vremuri, lumea umbla cu pagini, capitole, cărți xeroxate (știu, cuvîntul propriu ar fi fotocopiate). Apoi, cu printuri după materiale trimise pe mail. Cu ebook readere. Acum, cu smartphone (cu care am o problemă: dimensiunile, fatalmente limitate, pun vederea la o încercare din care e imposibil să scape nevătămată). Altfel, nu s-a schimbat mare lucru. Sau nu percep eu vreo schimbare esențială.


Vă amuză ceva în cadrul unui examen, ca de exemplu tentativele de copiat?


Nimic. Pentru studenți (majoritatea lor) e o stare de stres, de tensiune, și încerc să nu fac lucrurile și mai rele decît sînt. Încerc să fiu amabil, să le dau încredere, să nu mă enervez în situații care nu sînt cum ar trebui să fie. Și cam atît.


Ce aduce nou universitatea față de cum obișnuia să fie?


Anul acesta, cursurile online. Care există, cel puțin la noi în universitate, de ani buni, la învățămîntul la distanță. Dar nu am avut de-a face cu o utilizare generalizată a lor și cu implicațiile acesteia, în primul rînd, lipsa contactului direct. Apoi, mai mult de lucru în pregătirea și evaluarea activității studenților. Și nu știu dacă de fapt nu vorbim deja de învățămîntul viitorului.


Era mai bine înainte?


Da. Nu. Depinde de perspectivă, orientată spre trecut sau spre viitor. Trecutul a fost și nu-l putem schimba, viitorul o să fie, și vedem atunci cum va fi. Ceea ce contează e prezentul și strădania de a fi prezent, implicat, pe cît se poate total, în clipa de față.


Există reguli în literatură sau poți scrie exact cum simți?


Da și da. Doar că simțim, oricît ni s-ar părea că nu e așa, lucruri deja simțite de o mulțime de alte persoane. Și, atunci cînd scriem că ne-am îndrăgostit sau că am pierdut ceva / pe cineva, de fapt, fără să știm (uneori știind acest lucru) o facem după niște reguli care s-au construit în timp și pe care e bine să le cunoaștem. Acum, în ce măsură e bine să le cunoaștem și să le aplicăm lucid, conștient sau în ce măsură e bine să le interiorizăm și să le aplicăm spontan, e o chestiune de opțiune personală. Totuși, cred că atunci cînd alergăm, mergem pe bicicletă, înotăm, ne jucăm cu mingea etc. aplicăm niște reguli, ale fizicii cel puțin. Deja bine interiorizate din momentul în care am învățat cum să facem activitatea respectivă. La fel e și cu scrisul.


Ce sfaturi aveți pentru scriitorii neinițiați care vor să conceapă o carte?


Să se inițieze. Să citească o carte. Și încă una. Și încă una. Lumea nu s-a născut odată cu noi și, sper, nu se va sfîrși odată cu noi. Cam tot ce se poate trăi, experimenta în viață, deja a fost trăit de altcineva. A fost deja consemnat de altcineva. Și atunci, datoria mea e să încerc să aflu cum s-a putut face asta. Să aflu dacă pot spune același lucru, sau unul asemănător, într-un mod măcar un pic diferit. Aducînd un punct de vedere diferit. Sau o modalitate diferită de a face acest lucru.
Ce metode didactice recomandați pentru reușită?
Perseverența. Refuzul descurajării. Nu cred că garantează succesul, dar nerespectarea lor garantează lipsa lui.

Că tot am vorbit de cărți, ce considerați că e esențial a fi citit?


Nu zic nimic despre poezie, deși o consider extrem de importantă. Dau doar trei exemple, din multe altele posibile: poeziile de război ale lui Camil Petrescu, scrise pe front, în linia întîi, între două atacuri; ultima poezie a lui Radnóti Miklós, găsită pe o hîrtiuță în buzunarul acestuia, după ce a fost scos din groapa comună, și în care e vorba exact despre soarta lui: executarea unui deținut dintr-un convoi care evacua un lagăr de concentrare; Todesfuge a lui Paul Celan, în care e vorba de Endlosung, soluția finală, soartă de care a avut parte și familia sa.
Tot așa, la proză, deși lista e practic infinit mai lungă, dau trei exemple, alese pentru caracterul de reprezentativitate a unei lumi:
1001 de nopți. O imagine extrem de completă (și complexă) a unei lumi. O lume în care povestirea (și poezia, de altfel) îți poate salva, la propriu, viața. O lume a tuturor răsturnărilor posibile, în care azi ești mare bogătaș și mîine cerșetor pe stradă, sau invers. O lume în care femeile, deși au un statut social inferior, cu ajutorul inteligenței, perseverenței, tăriei de caracter, reușesc să își atingă obiectivele pe care și le propun, cîștigînd, nu de puține ori, respectul pentru cultura lor, talentul lor artistic, capacitatea de a lua rapid decizii corecte.
Decameronul. O imagine, din nou, completă și complexă a lumii sfîrșitului de ev mediu, confruntată cu un pericol mortal, ciuma care a decimat populația Europei. O carte despre izolare / carantină, cum i-am spune acum, în care un grup de prieteni, de ambele sexe, supraviețuiesc refugiindu-se la reședința de la țară a unuia dintre ei și, timp de zece zile, ocupîndu-se cu arta: spun povești, cîntă cîntece, ale căror versuri sînt de o bună calitate poetică. Un exemplu despre caracterul nu evazionist, ci și, în primul rînd, kathartic, al povestirii.
Don Quijote. O carte despre foarte fragila și delicata linie dintre ficțiune și realitate. Despre cum e cînd te miști în mijlocul unei realități uneori sordide, uneori violente, întotdeauna dezamăgitoare, în timp ce, în mintea ta, ești în interiorul frumoaselor și eroicelor romane cavalerești pe care le-ai citit o viață întreagă. O carte despre adaptarea la realitate și despre încercarea de a modela această realitate după chipul și asemănarea ficțiunii.
Și, bineînțeles, lista rămîne deschisă…

OANA APOSTOLACHE: strategii didactice

Salut Oana, ca profesoară de engleză, ne poți expune în câteva rânduri ce e important pentru tine în momentul în care predai, plus ce metode folosești și ce găsești important în achiziția limbii?


Pentru copiii cu vârste de 3-7 ani, o metodă eficientă de învățare este prin intermediul jocurilor cu flashcards sau imagini cu obiecte care le sunt familiare. După ce asimilează un vocabular, să zicem că învață părțile corpului și numerele, la finalul orei pot să își folosească imaginația și să deseneze un personaj animat care are mai multe capete, ochi, etc. și să vorbească despre el.

Cântecele în limbi străine sunt cele mai utile în cazul celor mici, fiindcă le rețin repede și le pot mima, așa că e distractiv.


La copiii cu vârste de 8-11 ani, recomand filmulețele simple de câteva minute, sau imaginile cu deosebiri între ele, asta ca activități extra. Gramatica e o bătaie de cap și toți o percep grea, chiar și adulții, așa că prefer să o introduc prin niște exemple din viața de zi cu zi, pe care să le personalizeze ei după ce le explic regulile. Pot lucra în perechi de câte doi și să scrie un dialog cu personaje fantastice sau cu oameni pe care îi văd zilnic, precum membrii familiei. Eu aleg să îi grupez deseori aleatoriu, fiindcă au aptitudini diferite, iar cel care are mai multă imaginație poate lucra cu un copil mai atent la scriere, dar colaborarea dintre ei diferă în funcție de temperamentele lor, așa că sfatul meu este să îți cunoști elevii.


Pentru adolescenți și tineri, cred că e important să se poată exprima corect, așa că sunt multe moduri de a-i face să scrie sau să vorbească. În funcție de ce timp verbal le predau sau ce parte de gramatică, le propun să își imagineze, spre exemplu, cum vor arăta sau ce vor face în anul 2030, sau ce făcea un om din trecutul îndepărtat. Săptămâna aceasta vor avea de discutat despre ce ar face dacă ar câștiga la loto și dacă ar urma exemplul vreunui alt adolescent milionar. Ideea cu adolescenții este că sunt maturi în gândire, dar le lipsește încrederea în sine, așa că tot ce putem face ca profesori e să le oferim o critică constructivă și să îi încurajăm în exprimare, oricât de greșită ar fi la început din punct de vedere gramatical.


Cred că e important că predarea în sine e importantă, dar modul cum se consolidează cunoștințele e cel mai important. Spun asta întrucât repetarea asiduă de către elevi poate să aibă un rezultat bun pe moment, dar să sfârșească prin a fi uitată rapid după ce se învață alte noțiuni (de asta e important să aplice în orele viitoare ceea ce învață acum). Dacă vii cu exerciții interactive sau cu lucruri care plac copiilor (adică telefoanele și orice tip de tehnologie), atunci o să își aducă aminte și o să dorească să mai repete experiența. Spre exemplu, la cursurile de vară, le propuneam să scrie mesaje colegului folosind doar emoji-uri, iar acesta trebuia să descifreze imaginile în cuvinte din engleză și să formuleze o propoziție.

Deseori îi îndemn și să conceapă benzi desenate. Aceasta este făcută de o elevă din grupa mea:

Informații despre examenul de titularizare

Căutând informații despre acest examen anii anteriori, m-am lovit de multe ori de mai multe întrebări decât de răspunsuri, unele banale, altele complexe, altele variază de la județ la județ sau de la an la an. Astfel, am ajuns aici. În următoarele rânduri, voi încerca să detaliez unele lucruri practice legate de examenul de titularizare, îmbinându-le cu experiența obținută prin parcurgerea informațiilor de pe diverse site-uri și în urma promovării examenului.
Așadar, examenul de titularizare este cel pe care îl susțin cei care doresc să obțină un post în învățământ. Acesta se susține, de obicei, în luna iulie.


Cine poate susține examenul?


La el pot participa oamenii care au absolvit facultatea, cei care sunt în ultimul an de facultate, precum și cei care au terminat liceul pedagogic (dacă vor să devină învățători/educatori). Pe lângă cursurile de la facultate, mai sunt necesare și modulele pedagogice, care pot fi urmate în paralel cu facultatea (beneficiul ar fi faptul că dacă ești la facultate la buget, modulul pedagogic nu te va costa nimic, doar înscrierea la acesta), sau pot fi urmate după absolvire (dar doar cu taxă).
Modulele pedagogice sunt două la număr. Primul modul se face, de obicei, în paralel cu anii de licență, și îți oferă posibilitatea de a preda în învățământul primar și la gimnaziu. Al doilea modul se face în paralel cu anii de masterat, iar acesta îți oferă posibilitatea de a preda la liceu.


!! Teoretic, cu primul modul poți preda și la clasele IX și X, care sunt la liceu, DAR! Datorită modului în care sunt încadrate posturile (definite doar ca „post gimnazial” sau „post liceal”), asta înseamnă că nu vei putea să predai și la acele clase.
Dacă ai urmat o facultate și ai dublă specializare (de exemplu, ai urmat Facultatea de Litere și ai dublă specializare Română – Engleză), examenul va fi susținut doar la una dintre aceste două specializări. Asta înseamnă că trebuie să fii hotărât și informat cu destul de mult timp înainte de susținerea examenului.


Nota peste 7 și nota peste 5 la examen


Nota la acest examen este media alcătuită din alte două (sau trei!) note: prima notă va fi cea de la inspecția la clasă, iar a doua notă va fi cea de la examenul scris din iulie. Uneori, există și a treia notă, ea reprezentând o altă probă pe care o va susține candidatul, dacă acesta dorește să ocupe un post de „intensiv” la materia sa. Ea se ia în considerare doar în ședința în care se vor împărți posturile și doar în cazul în care candidatul optează pentru postul ”intensiv”. Până atunci, nota este formată din cea de la inspecție și cea de la examen.
Pentru că nota este o medie alcătuită din alte două, aceasta se calculează astfel:
(NOTA EXAMEN SCRIS x 3 + NOTA INSPECȚIE):4
Dacă ambele note sunt peste 7, atunci înseamnă că poți ocupa un post titularizabil. Cei care au media sunt 7, dar peste 5, pot candida pentru posturi de suplinitor calificat, iar cei cu note sub 5 pot candida pentru posturi de suplinitor necalificat.

Tipurile de posturi


Pentru a afla ce post poți ocupa, intri pe http://titularizare.edu.ro/2020/ și de acolo vei selecta județul tău.
Odată selectat județul, vei descoperi că sunt trei tipuri de posturi, cele complete cu viabilitate de cel puțin 4 ani (adică cele titularizabile – cele mai vânate – pe care dacă îl obții, e al tău până la moarte, sau până intră școala în restrângere), cele complete cu viabilitatea sub 4 ani (nu sunt titularizabile, dar sunt 18 ore, adică o catedră întreagă, într-o singură unitate de învățământ, ceea ce asigură o oarecare liniște) și mai sunt și posturile incomplete (sunt „rămășițe”, cele din care se adună să se facă o catedră întreagă, 5 ore într-o școală în satul X, 6 ore într-o școală în orașul Y, 3 ore într-o școală la periferie, etc.).
De aici, după ce selectezi tipurile de posturi pe care dorești să le vezi, te lovești de alte categorii de posturi – vacante/rezervate. Cele vacante sunt mai vânate – ele nu au un titular care se poate întoarce din concediu. Dacă sunt luate de tine, vor rămâne ale tale pe perioada contractului. Cele rezervate sunt de mai multe feluri – sunt fie rezervate deoarece titularul e în concediu matern, concediu fără plată, sau sunt alte unui director, etc. Aici e mai riscant – titularul are drept pe ele, iar în contractul suplinitorului spune că acesta se va încheia oricând titularul se va reîntoarce la școală. Sfatul meu este să iei legătura cu școala care te interesează și să afli situația de la ei, deoarece ei cunosc cel mai bine tot ce se întâmplă și te pot informa cel mai corect.


Repartizarea posturilor


Repartizarea posturilor se face în ședințe publice, în ordinea notelor obținute la examen. Prima ședință este cea destinată posturilor titularizabile din județ, a doua este destinată celor care au note peste 7, următoarea este pentru notele peste 5, iar ultima este pentru cei cu notele sub 5.


Înscrierea la examen


Actele necesare înscrierii se regăsesc în metodologie, la finalul acesteia, cu toate că le voi enumera mai jos. Tot pe site-ul de mai sus intri, în partea dreaptă scrie „Metodologie” iar lângă e desenată ceva cărticică albastră. Veți avea nevoie de un dosar (din experiența nebuniilor trăite anterior, dosar plic, dosar cu șină, dosare de toate felurile, să aveți la voi, că de multe ori au fost trimiși oameni înapoi că nu le plăcea doamnelor dosarul în care erau actele).
!!OPIS – pe care veți scrie tot ce apare în dosar (și o foaie goală, în caz că nu le convine că aveți prea multe la dosar și nu mai e Opis-ul corect și vă pune să îl rescrieți).
Fișa de înscriere trebuie downloadată din metodologie. Trebuie să mergeți cu ea completată, doamnele de la înscriere vă vor verifica fișa, dar nu vă vor ajuta să o completați (doar printr-un miracol).


ENUMĂR, ÎN URMĂTOAREA ORDINE, actele în original, respectiv în copie, CERTIFICATE pentru conformitate cu originalul de către directorul unităţii la care funcţionez în anul şcolar 2019-2020**:
1) Copii de pe actele de studii, foaia matricolă şi certificat profesional (ultimul pentru absolvenţii liceului pedagogic);
1′) Absolvenţii promoţiei 2020 vor prezenta copia şi originalul adeverinţei de la instituţia de învăţământ superior/postliceal/mediu din care să rezulte că au susţinut examenul de licenţă/absolvire/bacalaureat, media de absolvire a facultăţii/şcolii postliceale/liceului pedagogic, specializarea dobândită, media anilor de studii şi faptul că pe parcursul efectuării studiilor s-a frecventat şi promovat modulul pedagogic;
2) Copii de pe certificatele de obţinere a gradelor didactice;
3) Copii de pe certificatele de naştere şi căsătorie (pentru solicitanţii care şi-au schimbat numele);
4) Copie de pe actul de titularizare în învăţământul preuniversitar (dacă este cazul);
5) Copie a acordului MEC, deciziei inspectoratului şcolar sau a întreprinderii de întrerupere a activităţii (dacă este cazul);
6) Copie de pe fila din buletinul de identitate sau cartea de identitate cu domiciliul;
7) Adeverinţa din care să rezulte vechimea efectivă în învăţământ (dacă este cazul), în original;
8) Copia filei corespunzătoare din registrul general de evidenţă a salariaţilor sau copie de pe carnetul de muncă dacă a mai fost angajat(ă) anterior anului 2012 și ulterior nu a mai avut calitatea de angajat(ă) (dacă este cazul);
9) Copii ale avizelor şi a atestatelor necesare ocupării postului didactic/catedrei, inclusiv avizul unității de învăţământ particular (dacă este cazul);
10) Avizul/adeverinţa medical(ă) din care să rezulte ca sunt apt(ă) pentru a preda în învăţământ, în original;
11) Adeverință/adeverințe din care să rezulte că nu am fost sancționat(ă) disciplinar în ultimii 2 ani școlari încheiați și nici pe parcursul anului școlar în curs cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă;
12) Declarație pe proprie răspundere că nu desfășor activități incompatibile cu demnitatea funcţiei didactice, că nu am fost îndepărtat din învăţământ pentru motive disciplinare sau printr-o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare penală şi nu mi s-a interzis dreptul de a fi încadrat într-o funcţie didactică printr-o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare penală;
13) Cazier judiciar, în original;
14) Certificatul/adeverința de integritate comportamentală;
15) Numai pentru titulari: adeverinţă eliberată de unitatea de învăţământ din care să rezulte situaţia postului (structura pe ore şi discipline a catedrei, viabilitatea postului/catedrei, nivelul de învăţământ şi regimul de mediu), în original şi copii ale deciziilor de detaşare din perioada 01.09.2006 – 31.08.2017 (dacă este cazul).
**Documentele anexate pot fi certificate pentru conformitate cu originalul și la depunerea dosarului în acest caz fiind necesară prezentarea documentului în original și a unei copii a acestuia.
Vă sfătuiesc să vă mai uitați și pe site-ul ISJ al județului vostru deoarece uneori apar discordanțe. Să vă înarmați cu multă, multă răbdare și snacks de acasă, pentru că va fi de așteptat.
Aprobarea dosarelor (validarea fișei de înscriere) sună a ceva dureros, dar constă în simplul fapt că vei merge până la ISJ, îți verifici fișa de înscriere realizată de ei și dai o semnătura. Atâta tot! Anul acesta, modalitatea de comunicare se va face în general pe mail și telefonic, așa că nu ezita să trimiți un mail inspectoratului pentru clarificări!
Depunerea dosarului și perioada
Aceasta variază de la an la an – în general, prin mai se fac înscrierile și aprobările dosarelor, iar mai apoi până prin iunie au loc probele examinatorii. După depunerea dosarului, se va afișa o listă cu candidații înscriși pe site-ul inspectoratelor școlare.
Dacă ai absolvit în anul în care susții examenul, după afișarea listei va trebui să depui la inspectorat adeverințele de absolvire a facultății și a departamentului pentru pregătirea personalului didactic.
Urmează corectarea datelor de înscriere, la solicitarea candidaților – posibil să fii chemat să semnezi verifici dacă datele introduse de către ei sunt corecte (nume, prenume, adresă, cnp, medie de departajare) și să semnezi o hârtie că ai verificat totul.


Anul acesta, înregistrarea dosarelor se va face între 18-29 iunie 2020, iar lista cu toți candidații înscriși se va afișa la 1 iulie 2020. Apoi, între 1 și 9 iulie se vor verifica datele candidaților, iar aceștia trebuie să raporteze greșelile observate.


În mod excepţional, absolvenţii promoţiei 2020 (studiilor medii/postliceale/universitare de licență/ universitare de masterat/departamentelor pentru pregătirea personalului didactic/departamentelor de specialitate cu profil psihopedagogic) pot să prezinte adeverinţa de absolvire a studiilor/programului de pregătire psihopedagogică şi să valideze fişa de înscriere în ziua susţinerii probei scrise. Absolvenţii promoţiei 2020 pot participa la proba scrisă în cadrul concursului naţional numai după prezentarea adeverinței de absolvire a studiilor/programului de pregătire psihopedagogică.


Prima probă – inspecția la clasă SAU proba practică


Pe site-ul ISJ al județului tău va trebui să apară o listă cu cei înscriși la examen, sub un nume de genul „Programare probe practice / orale”, iar de aici, din nou, în funcție de județ și de felul în care le place lor să-și facă treaba, va apărea o listă în care, sperăm, că vei afla școala, clasa, profesorul, lecția și o modalitate de a lua legătura cu aceștia. În orice caz, cel mai recomandat e să dai o fugă până acolo, afli cine e profesorul, unde e clasa, câți copii sunt în clasă, cum sunt ei de obicei, ce sfaturi are el/ea legate de lecție și din astea.
Există o fișă de evaluare, care va fi la comisie, după care veți fi punctați. Ajută mult să vă orientați după ea în momentul în care vă pregătiți. Aceasta o puteți găsi în Metodologie (http://titularizare.edu.ro/2020/docs/Metodologie%20_mobilitate%20pers_did%202020_2021.pdf) la paginile 75-77.
Proba practică este susținută de către cei care doresc să predea Educație Artistică Specializată (în liceele de artă), Informatică și Tehnologia Informației, Instruire Practică, Maiștri Instructori, Învățământ Sportiv Integrat și Suplimentar (în liceele cu program sportiv/cluburi sportive școlare), pentru cei care doresc un loc în Palatele și Cluburile Copiilor și elevilor și celor care vor școlariza elevi cu deficiențe de auz sau vedere. Din nou, pentru a vedea exact ce presupune fiecare materie individual, vă îndrum spre vechea și sfânta Metodologie, tot pe linkul de mai sus, la paginile 79 – 89.
Anul acesta ea nu se mai susține.


A doua probă – examenul scris


Eu am susținut examenul pentru Limba Engleză, așadar știu ce cuprinde acesta. Pentru alte materii vă pot îndruma spre http://subiecte.edu.ro/2020/titularizare/modeledesubiecte/ și de asemenea, spre grupuri de Facebook (concurstitularizare, Titularizare 2020) care se formează cu scopul principal de a crea o comunitate de învățăcei.
Examenul la Limba Engleză e împărțit în 3 subiecte: prima parte de literatură, a doua de gramatică, iar a treia de pedagogie.
La literatură sunt două subpuncte:
Contextualizarea textului dat dintr-o perspectivă istorică și culturală (15-20 rânduri)
Relevanța textului, făcând referire la conținut, stil, curentul literar, etc. (30-40 rânduri)
La gramatică sunt trei subpuncte:
Specifică și ilustrează 5 moduri de a exprima/arăta X în engleză (asta e partea la care e nevoie de niște cunoștințe teoretice – spre exemplu, dacă ni se cere să arătăm 5 modalități de a exprima viitorul în engleză, va trebui să știm să le numim și să oferim exemple)
Și la c. sunt în general exerciții de gramatică (rephrasing, word gaps, etc.)


La pedagogie sunt, din nou, două subpuncte:
Bazat pe textul de la primul subiect, va trebui să creați o activitate legată de literatură. Se cer de obicei să fie legate de „reading” (de exemplu – realizează o activitate de pre-reading)
Bazat pe cunoștințele pedagogice (care sunt itemii direcți și itemii indirecți), va trebui să realizați exerciții de gramatică (din nou, niște cunoștințe teoretice legate de gramatică vor fi necesare) – de exemplu: Realizează trei exerciții, două bazate pe două tipuri de itemi indirecți (5 subpuncte per exercițiu) pentru a verifica abilitatea elevilor de a exprima concession și unul bazat pe itemi direcți pentru a verifica abilitatea elevilor de a exprima apology.


În acest an, examenul se va desfășura pe data de 15 iulie 2020. Vom afla rezultate inițiale pe 21 iulie, putem depune contestații pe 21 și 22 iulie (până în ora 21:00), iar rezultatele după contestații se află pe 28 iulie.
Acestea sunt informații generale referitoare la examenul de titularizare, care vin dintr-o singură perspectivă, a mea. Așadar, vă invit mereu, absolut mereu, să verificați cu încă o sursă ceea ce aflați, deoarece, mai ales în această perioadă, lucrurile se schimbă des și repede. Multă baftă, răbdare și compasiune pentru toți!

Steinesz Luiza: Profesor-elev? Mai degrabă parteneri în procesul de învățare

Nu am știut dintotdeauna că vreau să devin profesoară, pot spune chiar că nici nu mi-a trecut prin cap acest lucru o lungă perioadă de timp până când mai multe persoane din jurul meu mi-au spus că am vocație pentru asta, așa că mi-am zis: ,,De ce nu?”. Cred că de aici am marcat începutul odiseii mele de cadru didactic.
Experiența mea de profesoară de până acum m-a învățat un lucru foarte important: dacă vrei să ajungi în mințile oamenilor, trebuie mai întâi să câștigi biletul spre sufletul lor. Cu alte cuvinte, dezbracă-te de garderoba rigidă de profesor în care te vede elevul în mintea lui și îmbracă-te rapid cu o pereche de jeanși comozi, un hanorac supradimensionat sau, de ce nu, în costumul ăla de unicorn care ți s-a părut hilar în vitrina magazinului de copii. Ceea ce e de-a dreptul fascinant e cum, indiferent de vârsta pe care o are elevul tău, el se va simți în prezența ta exact ca în fața unui monstruleț care parcă stă să îl mănânce. Ei bine, cu mentalitatea asta m-am luptat și încă mă lupt, o mentalitate pe care vreau, împreună cu elevii mei, să o demontez, să o înlocuiesc cu ceea ce e normal și uman: cu imaginea partenerului de învățare.
Am predat și predau limbi străine atât la adulți, cât și la copii și adolescenți – deci plaja de vârstă se întinde undeva între 3 și 45 de ani. Copiii sunt fascinanți, e de la sine înțeles – cu candoarea lor, prospețimea gândirii și creativitatea debordantă te uimesc și totodată te fac să zâmbești mereu, mai ales când e vremea culesului ,,roadelor”. Adulții însă sunt o categorie aparte – ei pur și simplu se transformă, îi văd cum (deși diferența de vârstă dintre mine și ei este, în unele cazuri, considerabilă) devin din nou liceenii speriați, timizi sau, din contră, foarte activi și încrezători în răspunsurile lor. Limba engleză încerc să o predau practic, dar și amuzant, astfel procesul de asimilare este mai rapid. Am observat de-a lungul orelor că dacă asociezi învățarea limbii străine cu joaca, totul merge strună, astfel încât sunt fana exercițiilor online interactive, care să îmbine nevoia copilului de imagine, culoare și mișcare cu scopul principal: achiziția limbii în sine. De asemenea, încerc să îi încurajez pe copii să lucreze în echipe la unele colaje pe diferite teme, să descopere cuvinte cheie prin indicii, ca la un fel de căutare de comori și, de ce nu, uneori ne amuzăm jucând portocalele sau mima în engleză. Să vezi atâta implicare serioasă, ca și cum ar fi Războiul Stelelor, este savuros și astfel satisfacem două nevoi deodată: atât pe cea de distracție, cât și pe cea de învățare, care este facilitată simțitor. Limba chineză, în schimb, este atracția principală – prin însuși exotismul său, atenția este garantată: copiii se amuză copios scriind ideograme (la Academia de Timp Liber din Ghimbav, sursa foto), iar adulții se străduiesc din răsputeri să dibuiască mai ales tainele tonurilor pe care le poartă cuvintele din limba chineză în vorbire.
Oricum, indiferent de ceea ce predau, în ora sau orele de curs mă transpun. Cu adulții este mai solicitant uneori – adultul se așteaptă ca tu să fii, ca profesor, deținătorul tuturor cunoștințelor, însă niciodată nu mi-a fost teamă să recunosc faptul că nu dețin suficiente informații pe un anumit subiect, ceea ce a condus la crearea imediată a unui minicerc de studiu colectiv, reacție care pot spune că m-a surprins plăcut.
Cu copiii îmi place să lucrez cot la cot, astfel încât să înțeleagă faptul că învățăm cu toții, suntem prieteni și coechipieri în aventura asimilării cunoștințelor. În plus, îmi place mereu să presar unele momente în care să leg ceea ce predau de experiența de zi cu zi – până la urmă, ideea e să le arătăm elevilor că da, ceea ce învață e folositor, dacă nu neapărat practicii zilnice, atunci măcar evoluției lor interioare, proprii, ca personalități unice.

Per total, cariera de profesor este una care, din punctul meu de vedere, implică un indispensabil interes și pentru sufletul omului, alături de cel acordat minții. Uneori poate fi dificil, dar de cele mai multe ori satisfacțiile apar necontenit și te fac să vrei să mergi mai departe și să fii din ce în ce mai bun în ceea ce faci.

Steinesz Maria-Luiza, absolventă a Facultății de Litere din Brașov, promoția 2015-2018