Concertul Delta Pe Obraz e o vrajă fantastică. E din ce în ce mai greu să aduci originalitate în scena muzicală, iar această trupă a produs o coliziune a două sectoare artistice: muzica și poezia.
Am ajuns la Rockstadt fără să știu la ce să mă aștept, dar știam că o să fie o rockăreală cinstită. Îi mai ascultasem prin 2020, când i-am listat la RockVești.
Am stat ulterior cu Bogdan Munteanu câteva minute la masă, i-am spus că eu de origine sunt metalistă, că nu prea pot să ascult alternativ, dar sunt mereu deschisă. De fapt, sincer, lăsând presupusa mea autosuficiență deoparte, e mereu o onoare să asculți artiști care cântă la instrumente live.
Îi relatez lui Bogdan că de când s-a închis Visssual-ul, mi-e un dor visceral de un backstage. Vorbim de evenimentul pe care vrem să-l facem în colaborare cu Fine Sounds în aprilie (mezocollaboratio musica la Banca de Cultură Apollonia, click aici) și purtăm o discuție minunată despre scena muzicală. Îmi dă ”lumină verde” și spune că participă și el ca speaker.
Când a început concertul, ne-a cuprins ca o vrajă pe toți. BPM-ul tuturor se alinia ușor cu instrumentele și nu mai era sens de neatenție.
Am zâmbit atât de tare la bucuria oamenilor din jur… nu uit niciodată să zâmbesc atunci când îi văd pe ceilalți fericiți.
Reverberarea emoțiilor care vibrează așa diferit în piepturile ascultătorilor, diferite seturi de nostalgii legate de cuvintele cântate…
dă-mi voie să te uit
ia-ți fluturii cu tine
Am zâmbit non-stop și pentru ei, zâmbeam la măiestrie, căci piesele sunt foarte bune, dar și pentru că știam cât de important e acest moment pentru noi toți, pentru unii mai mult decât pentru ceilalți, iar pentru trupă, o adevărată nirvana.
Gheorghe spunea vorbe frumoase înaintea fiecărei piese, ne simțeam îmbrățișați. Delta lucrului bine făcut; mai trecea o piesă, se mai strecura o cuvântare:
eroarea e pe muchie
aveți grijă de voi și fiți integri
Faptul că vedeam trupa ruptă de automatisme mă împlinea sufletește. Nu o să vezi prea des un concert unde se va arăta că se simte cu adevărat ceea ce se cântă, iar artiștii ne-au cooptat în acest descântec și ne-am descătușat de simțiri. Poate unii am preluat sentimente noi, poate alții ni le-am cedat pe cele vechi, cele care nu ne mai serveau. Au fost simțiri importante, prilejuite de sunete și cuvinte.
Gelu, chitaristul, acest Timothee Chalamet de Chișinău, după ce Gheorghe secera prin cuvinte, tămăduia el cu solo-uri. M-a impresionat extraordinar de tare.
Bis bis bis
și vraja se sfârși
Am rămas cu
dă-mi voie să te uit
ia-ți fluturii cu tine
După concert l-am zărit pe Vlad, un fost partener Mezomorf. Am vorbit despre scena locală și la ce încercam amândoi să conlucrăm. O fracțiune de secundă m-a furat din dialogul cu el, pentru că am avut impresia că în stânga mea îl văd pe Gelu și l-am felicitat scurt. M-am uitat apoi în jur, trupa era la fotografii în fața scenei… Am continuat discuția cu Vlad, i-am spus că sunt mândră de tot ce face și a făcut cu Unveiled și m-am întors la grup.
Fiind finalul concertului, ies din Rockstadt, dau de băiatul creț pe care l-am felicitat, era cu fata lui. Mă uit la ei, zâmbesc. Prietena lui zâmbește și ea, le cer scuze si mă prezint.
-ți-ai dat seama din prima? o întreb eu.
-da.
Râdem toți.
Ne dăm binețe ce ne dăm și ne uităm mai bine, Gelu fuma o țigară alături.
Reluăm și cu el povestea, ne îmbrățișăm toți. Vorbim de Chișinău, de promovare, de iubire pentru muzică.
Greșeala mea a dus la ceva frumos, la momentul meu de backstage.
Mult, mult respect pentru băieți!
Deseori mă îndrăgostesc de lucruri așa simple… Delta Pe Obraz e atât de complexă, e cazul să mă mai îndrăgostesc și de complexitate. O să port multă vreme cu mine acest farmec, până data viitoare.
Vă las cu piesa mea vădit-preferată:
Fotografiile din cadrul articolului aparțin lui Răzvan Vlad.