Poezii aleatorii de Cojocaru Tatiana

1. mi-ai pus semințe de flori sub piele
și invers au crescut
abia sub veghea răsăritului se închideau
iar când venea apusul te rugai să înflorească.

mă purtai pe vârf de zi –
raze îmi puneai în buzunarul de la inimă
și așteptai cuminte să vezi apusul,
cum razele ridică înăutrul meu
flori.

tu nu mi-ai rupt din alte grădini
ai cântat într-una primăvară
și când șopteai,
fiorii ridicau muguri prin piele,
iar petalele valsau prin vene
precum seva dă viața copacilor.

nu ai avut nevoie de timp și celelalte lumești –
te ghidai după flori și astfel vedeai soare,
când vorbeai
nu mai știam ce înseamnă zăpezi,
tot ce conta era
primăvara.

2. Te-am îndrăgit într-atât, încât am uitat
ca exiști.
Descompus în mine ai devenit neființă
în esența mea.
Mort în celule, pe umbre frenetice te port
Și sorb din lumină.

Amorfe secunde le ucid
ca sa te îngrop mai adânc în mine,
cu fiecare clopot tresari mai puternic –
îți spun o rugăciune și tihnit ți se face locul
într-al meu elizeu.

3. absența ta miroase a toamnă
brusc frunzele din verde au prins rugină,
timpul s-a transformat în pasăre
și căuta zone mai calde.
te-ai prins de el și îți vedeam zborul
nu am tăiat aripi,
am lăsat să cauți răspuns la dezamăgirea mea
în alte case
ca după să revii și să-ți zic că e închis.

levitez prin ploaia abia umedă,
soarele îmi caută rădăcinile
Absentă eu. Absent tu.
toamna în care plecai a devenit preferata mea
în imitații de catharsis te plângeam în versuri
și am devenit poem,
brusc lacrimile bătrâne au murit toate
și am rămas cu un cuib, liberă de frig.
nu mă mai durea lipsa soarelui
și nici alte cuiburi nu am căutat,
în primăvară când ai simțit că vrei o casă
ai început a pune semințe de iarbă spre-al meu cuib
însemnai cu durere drumul pe care în toamnă s-ar fi putut iară de plecat.

am aripi, nu calc pe iarbă
eu zbor,
îmi cresc libertatea în vânt,
nu am cărări.
dar pe tine te las să îți faci drumuri
poate spre o altă casă,
una pe pământ,
poate o continui pe a ta.

Poezie ca act de manifest interior, îmi dă anotimpuri în vremurile în care nu știu unde mă aflu. O primăvară, toamnă și un mijloc între ele sunt caracteristicile celor de sus, acolo am fost și revin la fiecare lectură.

Cojocaru Tatiana
(c) fotografii articol din arhiva personală

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *