Larisa Calo este o autoare clujeană și are ca formare profesională consilierea psihologică, dar profesează ca manager de proiect. A publicat atât proză, cât și poezie, primul ei volum fiind romanul Când îmi voi afla numele. Primul volum de poezie al Larisei, Cine-mi va salva poezia, a câștigat premiul italian Giovani Promesse, în 2022. Ultimul volum se intitulează Ghetoul poeziei, apărut în acest an.
Am participat la lansarea ei de carte de la Biblioteca Județeană ,,I.N. Roman” din Constanța, pe 25 octombrie . Deși a avut un public numeros, Larisa a reușit să creeze o atmosferă comodă și informală, în cadrul căreia a descris foarte frumos ideile volumului ei. Mi-au plăcut atât volumul ei, cât și personalitatea, așa că m-am decis să îi iau un interviu.
1. De cât timp lucrezi la volum?
L.C.: Poezia cu titlul „Azi-noapte m-am visat copac”, cea care deschide volumul, este chiar prima poezie scrisă, în noiembrie anul trecut. Am terminat versiunea inițială a „Ghetoului poeziei” în vară, ulterior însă, în timpul procesului de tehnoredactare din septembrie – octombrie, am fost inspirată de ilustrațiile grozave realizate de Harcea Pacea pentru acest volum și am refăcut complet cam 70% dintre poezii, astfel încât să aibă o compatibilitate mult mai mare cu elementele vizuale. Prin urmare, a durat aproape un an să ajung la versiunea actuală. Se pare că am acest obicei, de a-mi revizui textele odată finalizate, romanul meu de debut, „Când îmi voi afla numele”, trecând prin 3 astfel de etape, iar volumul de poezii anterior, „Cine-mi va salva poezia / Chi salverà la mia poesia” a avut și el parte de o versiune intermediară. Tind să cred totuși că e un proces sănătos, deși costisitor ca timp și energie, pentru că de fiecare dată am considerat că simțul critic mă ajută să evoluez ca scriitoare, iar asta se simte în textul final.
2. Cum ai ajuns la ideea împărțirii volumului în 2 secvențe (Conexiuni, respectiv Incognito)?
L.C.: A venit natural, pentru că cele două secțiuni sunt cumva distincte ca tematică, sau ilustrează două ipostaze diferite ale poetului. Conexiuni este partea simbolică, identitatea de poet, în timp ce Incognito este partea de protest, cea în care se manifestă street artistul din el ca să afișeze poezia în văzul tuturor, pentru a o scoate la lumină. Este singura soluție pe care a găsit-o ca răspuns la lipsa de notorietate a poeziei. În Incognito regăsim, totodată, misiunea asumată a street artistului, de a disemina mesaje sociale, a ne atrage atenția asupra unor aspecte problematice cu care probabil că suntem atât de obișnuiți încât nu le mai contestăm, cum ar fi de pildă poluarea sau dependența de tehnologie.
3. Cum a fost experiența lansării volumului la Biblioteca Județeană din Constanța? Cum te-ai simțit, în comparație cu prima ta lansare?
L.C.: Lansarea la Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” din Constanța a fost foarte diferită față de celelalte lansări, în primul rând datorită prezenței în număr atât de mare a publicului tânăr. M-am bucurat foarte mult să văd atâția studenți interesați de volum, pentru că pe asta se baza tot conceptul la care am lucrat. Mi-am dorit să creez ceva cool și care să corespundă așteptărilor generației tinere, fiind decisivă desigur intervenția lui Harcea Pacea. Cel mai mult am apreciat că, în cadrul lansării, uitându-mă în public, am văzut multe persoane care îmi zâmbeau, ceea ce m-a făcut să mă simt bine primită. Mulțumesc pe această cale tuturor celor care au fost prezenți.
4. Ce mesaj ai pentru scriitorii adolescenți/tineri care citesc articolul?
L.C.: Aveți curaj să exprimați ceea ce stă ascuns în voi, e foarte dificil la început, dar arta în toate formele ei cere autenticitate. Nu vă cenzurați vulnerabilitatea, ci folosiți-vă de ea, cititorul va recunoaște asta și va aprecia. Citiți genuri diferite de cărți ca să vă dezvoltați simțul critic și stilul literar. Puteți apela inclusiv la mentori care să vă ghideze în acest proces, poate fi un profesor sau un scriitor cu experiență pe care îl apreciați. For sharing sau întrebări despre scris, mă puteți găsi pe pagina de Facebook Larisa Calo. Mult succes!
Așa cum am menționat mai sus, ilustrațiile volumului au fost realizate de Harcea Pacea, artist graffer din Iași. I-am adresat și lui o întrebare, legată de experiența ilustrării unui volum de poezie, din postura unui graffer.
5: Ce poate învăța un artist graffer de la un poet și ce crezi ca poate învăța un poet de la un graffer?
HP: Consider că avem de învățat mereu, în special de la persoanele din alte domenii, iar proiectele interdisciplinare, deși provocatoare, sunt o oportunitate extraordinară de a ne lărgi orizonturile. Dacă ar fi să fiu mai specific la cazul de față, cred că de la un poet, prin ceea ce face, un graffer ar putea învăța mai multe despre sensibilitate și vulnerabilitate prin artă. Viceversa, poetul poate învăța insensibilitate și asumare.
Mai jos puteți lectura câteva mostre din volumul Larisei, împreună cu ilustrațiile lângă care stau și în volum, pentru a avea tabloul complet al sensurilor transmise și al atmosferei pe care cei doi au creat-o.
Premieră cu un singur spectator
Cartierul e o ființă vie
plină de umilințe și triumfuri tăinuite
sub aripi de beton, pe care stau pe vârfuri
noaptea când toți dorm să desfășor
versul închegat din mine
pe un perete incolor.
Nu vreau faimă, doar un loc
să arăt cum freamătă durerea în noi
că suntem gânduri fără voci
ascunse între perdele opace de la blocuri
zgârie-nori.
Orașul de mortar
Mă strecor pe scări spre palierul cel mai înalt
să proiectez pe tavan fluturi în convulsii
cu aripi smulse de respirația uzinelor din parc
îndărătul ochilor văd truda firului de iarbă
cum se împinge în betoane o seringă
aruncată la întâmplare mă înțeapă în talpă
și sar cu un sentiment de ușurare
când ies vecinii pe rute ocolitoare
să nu frângă tabloul orașului de mortar.
Nu avem spațiu pentru haos
Orașul sufocat de reclame grosolane
promovează vicii și achiziții de rable
peste care am desenat un filozof pixelat
cum mestecă ziare, cu mâna se zbate
să iasă dintr-o închisoare în cealaltă
leagănă o cravată de idei despre cum
suntem liberi dar temători
trupul de neclintit cu mintea frântă
de notificări mă uit după jandarmi
apoi culeg o floare să i-o prind la piept
solemn.
Cuvinte cu termen de expirare
Respir și în mine bate o inimă amorțită
dar nu mă simt om, ci rază de lumină
cum cade pe ziduri când las mărturie
cuvinte cu termen de expirare
până la următoarea renovare
prin pantofi iese praf de stele
să acopere în strălucire
pisica maidaneză privind visătoare
spre muralul neterminat.
Unde se poate găsi volumul Larisei Calo?
Versiunea e-book poate fi achiziționată AICI
În curând, versiunea tipărită dar și e-book se vor putea achiziționa AICI
Larisa a fost foarte drăguță, astfel că oferă primilor 10 cititori Mezomorf o reducere de 30% la achiziționarea volumului de poezie, în format digital AICI. Linkul este valabil până la finalul lunii noiembrie.