Am găsit-o pe Ioana Marinescu fix când aveam cele mai mari confuzii legate de meseria de curator. Având în vedere că la categoria Îndeletniciri afișăm profesii inspiraționale, am considerat că este momentul prielnic pentru un interviu. Dacă aveți și voi întrebări legate de acest domeniu, le așteptăm în rubrica de comentarii.
- Ai terminat facultatea, masterul și doctoratul în istoria artei, din ce considerente ai recomanda această facultate tinerilor?
Aș recomanda facultatea asta, sau sfera studiilor culturale, dar cu un grăunte de sare. La vârsta la care alegi facultatea ești din păcate foarte tânăr. Mi se pare nepotrivit și dificil să iei la 18-19 ani, decizii care îți marchează toată viața. Dar dacă nu se poate altfel, e bine să cercetezi puțin, sau să vezi ce urmează. Munca în cultură aduce satisfacții foarte mari pe plan personal. Te ajută să te dezvolți ca om și să lucrezi pentru lucruri de care îți pasă și care pot schimba fundamental societatea. Dezavantajul e că e ai multe de învățat, cerințele sunt extrem de mari și banii nu atât de mulți ca în alte domenii. Munca unui istoric de artă nu e remunerată ca cea a unui angajat la o firmă comercială. Mi se pare important să afli asta de la început. Sigur, poate generațiile care urmează vor schimba raportul de putere și vor contribui la un mediu mai echitabil și pentru sectorul cultural.
2. Cum vezi necesară intermedierea între muzeu/galerie și artist?
Munca unui artist este foarte complexă. Intermedierea între o instituție (galeria/muzeul) și o persoană (artistul), sau între o persoană (artistul) și mai multe (publicul) ajută la crearea unui spațiu, a unei liniști în care să poți percepe opera de artă (munca artistului). În cultura de masă, unele emoții sau informații ajung mai ușor la noi. Dar anumite valori culturale nu le percepi instant, de cum intri pe ușă într-o galerie. Oamenii au nevoie de intermedierea asta, de spațiul mental în care un mesaj mai profund încearcă să ajungă la ei.
3. Nu era atât de cunoscut termenul până acum, cum ai ajuns să alegi meseria de curator?
Când eram în liceu, îmi doream foarte mult să ajung jurnalist: să cunosc oameni diverși și să relatez poveștile lor. Am căutat tot felul de colaborări în zona asta și în felul ăsta am ajuns să interacționez cu arta contemporană care se producea în anii 2005-2007. A avut un impact emoțional major asupra mea. Mi-a plăcut stilul de viață al artiștilor și arta pe care o produceau. Așa că am decis că o să fiu jurnalist în cultură, asta urma să fie specializarea mea. Apoi s-a ivit oportunitatea să lucrez și la o galerie de artă, în timp ce studiam istoria artei. Mi s-a părut completarea perfectă între teorie și practică. De unde trebuia să țin locul pentru o lună, unei colege care lucra pentru o galerie, am ajuns ca istoria artei și curatoriatul să devină puncte centrale în viața mea și în cariera mea profesională.
4. Ți-ai scris teza de doctorat pe tema biografiei cuplurilor de artiști, care sunt concluziile lucrării?
Concluzia mea este că un cuplu are o biografie și o poveste diferită de viața și povestea fiecărui partener în parte. Cuplul devine o entitate diferită de fiecare dintre cei doi în parte. Cel puțin la nivel simbolic mi se pare foarte frumos să unești viața ta profesională cu cea personală și din ambele să rezulte produse culturale valoroase. E riscant și dureros de multe ori, dar unii artiști și artiste au reușit să facă asta și povestea care rezultă din întâlnirea și colaborarea lor este extrem de interesantă.
5. Care sunt pașii pe care îi urmezi în conceperea unei noi expoziții?
De regulă, fiecare expoziție pornește de la interesul personal pentru opera unei artiste sau a unui artist. Primul pas este să identific o persoană creativă cu care mi-ar plăcea să lucrez și a cărei operă simt că merită promovată. După ce am bifat aspectul acesta, următoarele etape decurg natural.
Artiștii nu sunt persoane boeme și dezorientate. Sunt oameni ambițioși și determinați să materializeze ideile pe care le au în minte, cu ajutorul practicilor lor.
Un curator îi ajută să facă puțin ordine în idei, să stabilească prioritățile și să identifice care e mesajul pe care privitorul îl primește după ce vede o expoziție. Pentru mine, de la dorința de a face o expoziție cu un artist și până la materializarea ei, pare că nu e decât un pas. În realitate, e multă documentare, înțelegere, intuiție. Trebuie mobilizate de resurse și pragmatism. Depinde desigur, în funcție de artist și de expoziție.
6. Cum decurg colaborările între muzeu și artiști?
Aș putea răspunde mai degrabă între galerii și artiști. La Muzeul Hărților am început să lucrez de puțin timp, iar situația e diferită. Galeriile de artă au un portofoliu de artiști cu care lucrează și pe care îi reprezintă perioade lungi de timp. Un artist muncește cam un an-doi la o expoziție. Expoziția durează o lună maxim două. În tot timpul dintre proiecte, echipa galeriei lucrează la imaginea artistului. Atât pentru marele public, cât și pentru colecționarii galeriei și ai artistului. Pentru asta publici cataloage, scrii articole și eseuri, faci postări pentru social media, vorbești cu vizitatorii și cu alți parteneri culturali despre opera unui artist. Sunt foarte multe lucruri de făcut și timpul e mereu limitat.
7. Trebuie să deții o formă juridică pentru a practica meseria de curator?
Sigur că nu, dar evident ajută. Diferența între un muzeograf și un curator, era în trecut că cel de-al doilea nu era legat pe viață de o instituție. Sigur că istoriile și situațiile sunt mai nuanțate de atât. Dar în prezent, un curator în România poate să aibă o colaborare mai îndelungată cu o galerie sau poate să fie freelancer. Depinde de la caz la caz.
8. Care sunt oportunitățile curente pentru artiști pe care le-ai observat la noi în țară și pentru care militezi?
Nu militez pentru nici o formă fixă în care un artist ar trebui să funcționeze. Dar îi încurajez pe artiști să ia în calcul doctoratul artistic și să participe la proiectele culturale care se derulează în România prin diferite programe de finanțare. De asemenea, îmi plac artist talk-urile și mi se pare o practică foarte faină, în care artiștii comunică direct cu publicul și dezvăluie cel puțin în parte aspecte ale personalității lor.
9. Ce expoziție pregătești momentan?
Am curatoriat expoziția „Miopie Istorică”, a artistului Sever Petrovici-Popescu, care se poate vedea până în ianuarie 2024 la Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi, produsă de Muzeul Ororilor Comunismului. În prezent lucrăm și la un catalog dedicat proiectului, care explică pe larg demersul artistului și legătura operelor cu episodul deportărilor din Bărăgan.
Legenda pentru ele este: Expoziția „Miopie Istorică”, artist Sever Petrovici-Popescu, colaborare Muzeul Ororilor Comunismului cu Muzeul Național al Hărților și Cărții Vechi. Expoziția se poate vizita la Muzeul Hărților până în ianuarie 2024.
Pe Ioana o puteți urmări AICI.
Fotografia de cover aparține Cristinei Bobe, iar restul fotografiilor alb-negru aparțin lui Florin Bondrila.