o mașinărie din fibre animale emoționale nervoase
un sistem care se prăbușește într-o clipă
dacă nu-l ții sub observație
dacă nu-l iubești destul
corpul – lecția de la care trag chiulul
atâtea lecții bine învățate și nu folosesc la nimic
imunitate de rahat. stare de rahat. zile de rahat. ploaie
alarme de urgență. avioane. drone
o lume de rahat
puțin oxigen. puțin sânge
puțin control asupra vieții
puțină depresie
ceva nervi
puțină febră. puțin covid, cred
sau pneumonie
sau o inflamație
sau o infecție
sau cineva dinăuntru nu mai vrea
nu mai poate
sparge pereții
rupe fibrele
mușcă din oase
din mușchi
din plămâni
să fi ajuns la capăt?
cine mai vrea să fie captiv?
orice ceartă – un dezechilibru
un dans drăcesc de orgolii
fiecare cu adevărul lui
fiecare cu sacrificiul lui
cum sângerezi puțin cum te dai mare
câtă viață atâta dezechilibru
nu mai vindeți gogoși copiilor despre fericire
suntem niște jivine mereu în război
să dispar
chiar acum
doar eu
undeva
nedefinit
fără ecou
să pot urla
vorbi singură
să fiu nebună până la capăt
să mă întorc pe toate fețele până la capăt
să mă vindec sau nu până la capăt
sub febră
tăcerea dă în țipăt
tăceri
coagulate
convulsive
înecăcioase
tăceri
ca niște păsări oarbe
se izbesc unele de altele
într-o vitrină
hitchcock reloaded
gânduri
fluierând a pagubă
ca un vânt straniu
geamuri crăpate
fierea se autoconsumă
și-apoi un scuipat
e totul
toxic
flashuri
un chip
într-o lumină palidă
mereu întors
sârmă ghimpată
urcuș și risipă
de sânge
spune-mi
dacă dorm
încetează tot?
șobolanii
sunt tot acolo
în spărtura zidului
ca o cianură
l e n t ă
într-o călătorie
până la sfârșit