Perfectly rehearsed choreography
o persoană devine cu adevărat vulnerabilă
atunci când
crezându-te adormit
îşi ia privirea de la tine & se ocupă de alte treburi
& tu
fully awake
o urmăreşti cu ochii întredeschişi
totul stă în coregrafia bine memorată a pleoapelor
închise etanş la nevoie
a spasmelor muşchilor feţei ţinute sub control
& a toracelui ce trebuie să se mişte
în ritmul potrivit al respiraţiei din timpul somnului
cine se mai gândeşte că totu-i contrafăcut?
*
o.
ia-ţi degetele de pe mintea mea
şi nu mi-o mai înnoda
ştii bine că nu e făcută pentru jocul tău
opreşte-mi imboldurile atât de străine mie
într-adevăr, poate te-aş dezveli
şi mi-aş plimba buzele pe pielea ta albă
pe curbura umerilor şi a sânilor
dar nu te-aş săruta pe gură
şi nici n-aş merge
mai departe
aşa că aşează-te înapoi la locul tău
şi dă-mi pace
*
(Sticl)oase
cine se-ncumetă să facă o incizie cu bisturiul
pentru a insera printre fibrele de carne
în regim fotonic
tuburi translucide de sticlă?
şi cine se va sinchisi să provoace regenerarea lamei
ciobite de lovitura capilarelor descoperite?
când sângele acid va ţâşni în metalul oxidat
găurindu-l
cum se va mai finaliza operaţia?
ce mână se va înălţa în ritmul ultimei cusături?
şi-apoi ce umbră va fi îndeajuns de credulă (şi de cretină)
încât să se lase convinsă să susţină fragila structură scheletică
ce oricum se va prăbuşi peste ea?
şi care pseudochirurg
îşi va asuma responsabilitatea pentru fluidele care se scurg?
iată un puls lichid ce-şi continuă cursul în
încăpăţânarea egoistă de a continua viaţa printre nervi ce încep să moară
între timp
mă mănâncă globii oculari
şi aştept să-mi lăcrimeze ca să se calmeze mâncărimea
şiroaiele îmi răcoresc şi obrajii virgini
pe când am impresia că înghit praf