Portret de Bibliotecar: Olimpia Moraru, de la profesor la călăuză în lumea cărților

Digitalizarea nu ucide lectura: Povestea bibliotecii care a devenit punte între cultură și comunitate

Știu că mulți dintre noi încă trecem pragul bibliotecii, însă simt, în același timp, că am putea fi mult mai mulți. Adesea m-am întrebat de ce par sălile uneori tăcute sau de ce unele cărți rămân să se prăfuiască pe rafturi. Răspunsul care a răzbătut cel mai clar a fost lipsa de informare: mulți nu știu că bibliotecile nu doar că încă există, dar sunt organisme vii, funcționale și bine pregătite pentru secolul în care am ajuns. Într-o lume în care digitalizarea pare să amenințe lectura, biblioteca reușește să devină o punte esențială între cultură, tehnologie și comunitate.

Pentru a vă oferi un tablou complet al acestei transformări, m-am îndreptat către un cunoscător de vază. Pe 18 octombrie 2025, am avut onoarea de a explora universul Bibliotecii Județene „Panait Istrati” Brăila, prin intermediul doamnei bibliotecar Olimpia Moraru. Familiaritatea orașului natal, pasiunea dumneaei și amintirile mele dragi din perioada școlară au contribuit la o radiografie amănunțită a trioului carte-bibliotecă-bibliotecar.

Sub acoperișul Centrului Multicultural, încălzită de un ceai de iasomie și dragostea comună pentru lectură, am descoperit că a fi bibliotecar presupune, în cuvinte puține, pasiune, răbdare, pricepere, pregătire culturală și informație.

La vârste fragede suntem întrebați de educatorii noștri „ce îți dorești să te faci când vei fi mare?” Personal, nu am inclus profesia de bibliotecar pe lista mea de posibile profesii. La vremea aceea, o consideram simplă, conservatoare, nu vedeam cum ar contribui la dezvoltarea mea. Cu toate acestea, în timpul interviului cu doamna bibliotecar, părerea mi s-a schimbat radical.

Doamna Moraru a iubit biblioteca și cărțile dintotdeauna, copil trăind în imediata apropiere a unei colecții familiale considerabile. Totuși, a iubi lectura nu se soldează des cu a lucra la bibliotecă. Dumneai s-a îndreptat către bibliotecă în momentul instaurării stării de carantină cauzată de pandemia din 2020. Situația de la vremea respectivă nu îi mai permitea să își desfășoare activitatea anterioară de a preda cursuri de limbă engleză.

Când s-a ivit un post de bibliotecar în cadrul Bibliotecii Panait Istrati, am zis „de ce nu?”
O.M.

A dat examen și a descoperit că, în ciuda părerii majorității, biblioteca nu înseamnă doar lectură și împrumut de carte. Aflase, în prealabil, că se întreprindeau diverse activități în cadrul acesteia, dar a descoperit ulterior că se pot face mult mai multe.

Astăzi iubesc ceea ce fac. Nu mi-a părut niciodată rău că m-am îndreptat către acest post. Îmi doresc mult să insuflu și generațiilor următoare dragostea pentru lectură și bibliotecă.
O.M.

Totuși, în prezent, a fi bibliotecar nu mai înseamnă doar ghid cultural, ci și a fi specialist în informare și tehnologie; a fi un educator digital, așa cum s-a exprimat doamna Moraru.

Rolul nostru, al bibliotecarilor, implică navigarea într-o explozie constantă de informații, utilizarea competențelor digitale și asta, în primul rând, pentru a ajuta utilizatorii să acceseze resursele pe care le avem, care, din câte îți dai seama, sunt atât pe hârtie, cât și în sfera digitală.
O.M.

Bibliotecar în prezent înseamnă și a fi capabil de a organiza evenimente, programe educaționale și de a te adapta la tehnologii emergente. Provocările profesiei se dovedesc a fi legate, de ceva ani, în principal de tehnologie.

Mai nou, o parte dintre noi vom urma un curs legat de A.I. Suntem mulți doritori, deși locurile au fost limitate, pentru că vrem să ținem pasul. Biblioteca nu mai înseamnă doar rafturi cu publicații, cu documente, ci și tehnologie.
O.M.

Așadar, marele test a bibliotecarului o reprezintă găsirea îmbinării fericite între clasic și modern, în folosul utilizatorilor. Acesta trebuie să promoveze atât cărțile aflate în colecția fizică a bibliotecii, cât și să țină pasul cu tehnologia și să organizeze activități prin care să ofere acces oamenilor la resursele și informațiile din colecțiile digitale.

Când am întrebat-o pe doamna Moraru de ce să vină oamenii la bibliotecă, răspunsul dumneai a venit într-un zâmbet.

În primul rând, oamenii trebuie să vină la bibliotecă pentru că aici au acces gratuit la informații. Mulți nu știu asta.
O.M.

Chiar nu costă nimic să mergi la bibliotecă? am întrebat. Răspunsul a fost concret și transparent. Singurul cost pentru a merge la bibliotecă se percepe o dată la cinci ani, pentru crearea, respectiv înnoirea permisului de bibliotecă. Pentru elevi, studenți și pensionari, acest permis costă 5 lei; pentru persoanele aflate în câmpul muncii, 10 lei; pentru persoanele din categorii vulnerabile, accesul este în totalitate gratuit.

În baza permisului, persoanele din județul Brăila pot împrumuta cărți, utiliza sălile de lectură, mediateca, etc. Dar, dacă sunt persoane care nu locuiesc în județ, și totuși vor să consulte cărțile aflate în colecție, își pot face un permis special pentru a le accesa la sala de lectură. Același sistem se aplică în majoritatea bibliotecilor de județ, cu menționarea că prețul și condițiile trebuie verificate cu fiecare bibliotecă în parte.

În al doilea rând, oamenii trebuie să știe că la bibliotecă primesc sprijin educațional.
O.M.

Cel puțin la Biblioteca Județeană Panait Istrati, pe lângă activități literare, se organizează activități atât în sfera tehnologiei, cât și în cea socială. Au loc cluburi de lectură, ateliere creative, evenimente culturale și cursuri de alfabetizare digitală. Acestea din urmă sunt foarte importante, mai ales pentru persoanele vârstnice, dar nu numai.

Încercăm să ne adaptăm nevoilor comunității și facem activități pentru toate vârstele și categoriile sociale.
O.M.

Activitățile sunt atât de tip fizic – handmade, jocuri de societate, etc. – cât și psihice, particularizate pentru elevi de clase primare, gimnaziu, liceu, persoane din medii defavorizate, persoane cu dizabilități, până la inclusiv activități cu oameni aflați în penitenciare.

Un aspect foarte important îl constituie faptul că biblioteca este astăzi, mai mult decât niciodată, accesibilă tuturor categoriilor de vârstă. Ea pune la dispoziție atât personal calificat și dedicat, cât și locația necesară pentru ca diferitele categorii de persoane să se poată simți confortabil în activitățile desfășurate.

Noi aici la bibliotecă suntem foarte diferiți, dar punem pasiune în ceea ce facem. Încercăm fiecare să punem în slujba comunității, a oamenilor, abilitățile pe care le avem.
O.M.

Așa cum deja reiese din afirmațiile de mai sus, rolul central al bibliotecii este, de fapt, un amestec: a pune la dispoziția publicului informații legate de cultură și lectură, a servi drept centru comunitar atât pentru documentare, cât și pentru educație și recreere și, mai nou, de a oferi servicii de digitalizare.

Avem un rol strategic de coeziune între cultură și comunitate. Noi suntem puntea de legătură pentru așa ceva. Cultură și nu numai. Biblioteca acum nu mai înseamnă doar cultură, ci și recreere.
O.M.

Observând plăcerea și devotamentul cu care doamna bibliotecar mi-a răspuns la întrebări, am condus discuția către alte culmi. Curiozitatea mea în legătură cu portretul bibliotecarului ideal a fost primită cu inima deschisă. După câteva momente de adunare a gândurilor, doamna Moraru mi-a oferit un răspuns care nu necesită reformulare sau detaliere suplimentară.

„Bibliotecarul ideal este un profesionist empatic, pasionat de cunoaștere, capabil să conecteze oameni, idei, tehnologii, într-un spațiu al învățăturii și al incluziunii. Bibliotecarul, și mai ales cel ideal, trebuie să fie o persoană caldă, răbdătoare, care ascultă nevoile utilizatorilor și îi ghidează cu tact și respect, astfel încât să creeze un mediu prietenos și accesibil pentru toți. El ar trebui să stăpânească tehnologiile moderne și să se adapteze rapid la schimbările din domeniu. Trebuie să fie un promotor al lecturii, dar și al valorilor culturale și al educației permanente.”

”De obicei, bibliotecarul recomandă cărți. În general, cititorii vin cu un titlu de carte, dar mulți cer recomandarea bibliotecarului. Așadar, bibliotecarul ideal ar trebui să recomande cărți, să organizeze evenimente în jurul lecturii, să stimuleze, deci, curiozitatea intelectuală. Mai mult, el trebuie să prezinte abilități bune de comunicare; să colaboreze cu profesori, elevi, instituții culturale etc. Pe scurt, să fie un liant între comunitate și resursele bibliotecii.”

-O.M.

În general, când folosim termenul „ideal”, îl asociem poate cu „utopic” sau „greu de atins”. Totuși, așa cum ne descrie o doamnă bibliotecar propria profesie, idealul nu mai pare atât de greu de atins. Nu este dificil și, categoric, nu e imposibil să fii bibliotecarul ideal, mai ales când este vorba de multă pasiune în spate.

Invitația care a derivat în mod natural din răspunsul anterior a fost de a numi trei lucruri despre profesia de bibliotecar pe care le-ar împărtăși unui tânăr aspirant către această profesie.

Din nou, răspunsul a fost unul bine conturat, venit de la o persoană care interacționează mult cu oamenii:

Mă gândesc că trebuie să îi spun unui tânăr aspirant lucruri actuale, dar și lucruri care se vor întâmpla în viitor. […] cine aspiră către această profesie, și-o dorește pentru o perioadă lungă, nu doar pentru o vară. Desigur, poate să vină și temporar, să încerce, să se convingă dacă este pe gustul său să lucreze mai departe.
Un tânăr aspirant trebuie să fie pregătit să lucreze cu tehnologia, dar și cu sufletele. Pentru că aici te întâlnești cu oameni. El trebuie să ajute la constituirea de colecții, dar și a unei comunități în jurul bibliotecii. Trebuie să se refere la sine ca gardian al cunoașterii și ca facilitator al accesului la ea. Să deschidă porți spre educație și dezvoltare personală.
O.M.

Cum era de așteptat din recomandările adresate unui ipotetic aspirant, doamna Moraru afirmă că s-a dezvoltat foarte mult chiar dumneai, prin activitatea întreprinsă la bibliotecă, atât din punct de vedere al culturii generale, cât și în sfera tehnologiei.

A trebuit să țin pasul. A trebuit să învăț, să știu, să fac.
O.M.

Mai mult, doamna bibliotecar se află într-o continuă dezvoltare și în prezent, considerând un lucru foarte bun „obstacolele” constante datorate evoluției domeniului.

Simți că te dezvolți și îți dă o stare de bine. După o anumită vârstă, să accepți și să depășești provocări aduce o satisfacție și mai mare decât în cazul unui tânăr aspirant, care oricum este în perioada de absorbție, de depășire a provocărilor.
O.M.

Tot discutând despre dragostea pentru cărți și pasiunea de a lucra în mijlocul lor, alături de oameni, nu m-am putut abține din a adresa o întrebare ce ne macină pe mulți dintre noi, cititorii avizi și devotați: Cum credeți că vor fi bibliotecile în 10 ani?

Deja implicată în multe activități care includ sau utilizează instrumente și concepte digitale, doamna bibliotecar ne-a mărturisit că, în opinia dumneaei, în viitor se va pune mult accent pe tehnologie și în bibliotecă, precum în multe alte domenii. Bibliotecile însele se vor transforma în centre inteligente de cunoaștere. O astfel de schimbare poate fi considerată o evoluție, întrucât ea va redefini biblioteca drept o combinație între tradiție și inovație.

Cu siguranță (bibliotecile) vor avea digitalizare extinsă, acces la colecții internaționale, arhive multimedia, realitate augmentată și inteligență artificială. Deja visăm, dar eu cred că se poate întâmpla. Poate nu în doar 10 ani, dar acesta este cu siguranță trendul. Va deveni un spațiu multifuncțional, interactiv și, logic, ancorat în comunitate.
O.M.

Copiii, adolescenții și tot mai mulți tineri adulți sunt atrași și încântați de tehnologia în continuă dezvoltare. Așa cum afirma chiar doamna bibliotecar, din ceea ce vedem în jur, totul încearcă să se ancoreze cât mai mult în mediul digital. Modificarea bibliotecii din hârtie în ecran ar putea atrage, așadar, în număr mai mare la bibliotecă diferite categorii de vârstă, însă, din partea bibliotecilor, oare există într-adevăr interes pentru digitalizare?

Da. Există deschidere. Deja suntem în plin proces de extindere în acest sens. Se va schimba, desigur, și rolul bibliotecarului. Va deveni mai degrabă un mentor digital, un creator de conținut, și va sprijini educația media și informațională, mai mult decât cultura fizică.

Totuși, odată cu trecerea treptată în mediul online a bibliotecilor, ia naștere o teamă pe care nu am anticipat-o. Cel puțin pentru mine, întrebarea „Ce se va întâmpla cu cultura fizică, cu cărțile?” sădește o neliniște. Din fericire, așa cum o recomandă profilul, doamna bibliotecar revine cu liniștea și încrederea unui om al cărților, cu perspectivă.

Noi sperăm ca oamenii să împrumute cărți în continuare. Discutam cu un coleg legat de cărțile pe care le putem citi pe o tabletă versus mirosul de carte tipărită… Altfel e o carte. O ții în mână. Am fost plăcut surprinsă să aud această descriere și la tineri, nu numai la persoanele în vârstă, care au fost învățați, „cu cartea în mână”. Sunt și tineri care spun că parcă nu pot închipui acțiunea cărții dacă nu simt mirosul de tipar și nu țin cartea în mână. Tableta pare rece, impersonală. Când atingi foile cărții parcă interacționezi și cu cartea în sine, simți personajele mai aproape de tine.
O.M.

Odată cu ultima sorbitură de ceai, amândurora ne-a venit gândul că, într–un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat, cărțile fizice ar putea deveni o raritate. Vezi ziarele. Majoritatea au dispărut din alb-negru imprimabil pe degete, rămânând în mediul online. Bănuim deci că tendința se va continua și pentru cărți, cu toate că…

…încercăm să ținem pasul. Sunt conștientă că, încet-încet, cărțile nu vor mai fi intens tipărite. Dar cred că asta le va da o valoare mult mai mare. În momentul în care prinzi o carte tipărită, să te bucuri mult mai mult decât „mi-am mai descărcat un e-book”.
O.M.

În încheierea interviului, am rugat-o pe doamna Moraru să ne recomande câteva titluri care gravitează în jurul lumii cărților și a lecturii – titluri care i-au fost pe plac și care ne pot dezvălui sursa motivației sale. Ne-am dorit ca recomandările să nu se limiteze la un gen anume, ci să ne fie prezentate volume care conturează pasiunea pentru cărți. Desigur, niciun iubitor de lectură nu se va limita la o singură carte! Prin urmare, vă lăsăm cu drag mai jos o listă de lecturi pentru mințile și sufletele voastre.

Concluzia pe care o notăm la final de pagină vrea a cuprinde toate de mai sus, cu bune, cu rele, cu speranță și cu încredere. Biblioteca este, încă, o casă a cărților, un sanctuar al paginilor albe sau galbene, pline frumusețe și de util. Biblioteca îmbrățișează totuși internetul și digitalizarea, încurajează și susține efectiv cunoașterea și învățarea, indiferent de vârstă.

Biblioteca este un loc sigur; unul cald și primitor, unde oricine poate interacționa cu cuvinte gândite, rostite și scrise de strămoși, de contemporani sau chiar de ei înșiși. La bibliotecă, diferențele dintre oameni reprezintă doar oportunități de dezvoltare și relaționare. Biblioteca învață, ajută, încurajează. Este aici pentru toți. Și ne așteaptă.