Steinesz Luiza: Profesor-elev? Mai degrabă parteneri în procesul de învățare

Nu am știut dintotdeauna că vreau să devin profesoară, pot spune chiar că nici nu mi-a trecut prin cap acest lucru o lungă perioadă de timp până când mai multe persoane din jurul meu mi-au spus că am vocație pentru asta, așa că mi-am zis: ,,De ce nu?”. Cred că de aici am marcat începutul odiseii mele de cadru didactic.
Experiența mea de profesoară de până acum m-a învățat un lucru foarte important: dacă vrei să ajungi în mințile oamenilor, trebuie mai întâi să câștigi biletul spre sufletul lor. Cu alte cuvinte, dezbracă-te de garderoba rigidă de profesor în care te vede elevul în mintea lui și îmbracă-te rapid cu o pereche de jeanși comozi, un hanorac supradimensionat sau, de ce nu, în costumul ăla de unicorn care ți s-a părut hilar în vitrina magazinului de copii. Ceea ce e de-a dreptul fascinant e cum, indiferent de vârsta pe care o are elevul tău, el se va simți în prezența ta exact ca în fața unui monstruleț care parcă stă să îl mănânce. Ei bine, cu mentalitatea asta m-am luptat și încă mă lupt, o mentalitate pe care vreau, împreună cu elevii mei, să o demontez, să o înlocuiesc cu ceea ce e normal și uman: cu imaginea partenerului de învățare.
Am predat și predau limbi străine atât la adulți, cât și la copii și adolescenți – deci plaja de vârstă se întinde undeva între 3 și 45 de ani. Copiii sunt fascinanți, e de la sine înțeles – cu candoarea lor, prospețimea gândirii și creativitatea debordantă te uimesc și totodată te fac să zâmbești mereu, mai ales când e vremea culesului ,,roadelor”. Adulții însă sunt o categorie aparte – ei pur și simplu se transformă, îi văd cum (deși diferența de vârstă dintre mine și ei este, în unele cazuri, considerabilă) devin din nou liceenii speriați, timizi sau, din contră, foarte activi și încrezători în răspunsurile lor. Limba engleză încerc să o predau practic, dar și amuzant, astfel procesul de asimilare este mai rapid. Am observat de-a lungul orelor că dacă asociezi învățarea limbii străine cu joaca, totul merge strună, astfel încât sunt fana exercițiilor online interactive, care să îmbine nevoia copilului de imagine, culoare și mișcare cu scopul principal: achiziția limbii în sine. De asemenea, încerc să îi încurajez pe copii să lucreze în echipe la unele colaje pe diferite teme, să descopere cuvinte cheie prin indicii, ca la un fel de căutare de comori și, de ce nu, uneori ne amuzăm jucând portocalele sau mima în engleză. Să vezi atâta implicare serioasă, ca și cum ar fi Războiul Stelelor, este savuros și astfel satisfacem două nevoi deodată: atât pe cea de distracție, cât și pe cea de învățare, care este facilitată simțitor. Limba chineză, în schimb, este atracția principală – prin însuși exotismul său, atenția este garantată: copiii se amuză copios scriind ideograme (la Academia de Timp Liber din Ghimbav, sursa foto), iar adulții se străduiesc din răsputeri să dibuiască mai ales tainele tonurilor pe care le poartă cuvintele din limba chineză în vorbire.
Oricum, indiferent de ceea ce predau, în ora sau orele de curs mă transpun. Cu adulții este mai solicitant uneori – adultul se așteaptă ca tu să fii, ca profesor, deținătorul tuturor cunoștințelor, însă niciodată nu mi-a fost teamă să recunosc faptul că nu dețin suficiente informații pe un anumit subiect, ceea ce a condus la crearea imediată a unui minicerc de studiu colectiv, reacție care pot spune că m-a surprins plăcut.
Cu copiii îmi place să lucrez cot la cot, astfel încât să înțeleagă faptul că învățăm cu toții, suntem prieteni și coechipieri în aventura asimilării cunoștințelor. În plus, îmi place mereu să presar unele momente în care să leg ceea ce predau de experiența de zi cu zi – până la urmă, ideea e să le arătăm elevilor că da, ceea ce învață e folositor, dacă nu neapărat practicii zilnice, atunci măcar evoluției lor interioare, proprii, ca personalități unice.

Per total, cariera de profesor este una care, din punctul meu de vedere, implică un indispensabil interes și pentru sufletul omului, alături de cel acordat minții. Uneori poate fi dificil, dar de cele mai multe ori satisfacțiile apar necontenit și te fac să vrei să mergi mai departe și să fii din ce în ce mai bun în ceea ce faci.

Steinesz Maria-Luiza, absolventă a Facultății de Litere din Brașov, promoția 2015-2018

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *