Relatări despre ego, jubilare și primitivism

Trimite și tu relatări moraliste pe mezomorfro@gmail.com sau continuă în comentarii o relatare existentă cu gândurile tale

*1

Aș vrea ca Pământul să fie rotund, aș vrea ca toată conștiința acestui loc să fie rotundă, circulară, ca oamenii să se strângă toți laolată și să spună toți la unison “Pace!”, cu lacrimi în ochi și cu suspinul că s-a terminat boala, că s-a terminat urgia. Bătrânii să înceteze să blameze tinerii sub pretextul că distrug lumea (pentru că, de fapt, ura și egoismul distrug lumea). Mai mult decât atât, tinerii să ia în considerare experiența celor înțelepți, să le acorde răbdare și să îi invețe, pentru că fiecare are ceva de oferit. Lumea să nu se mai grăbeasca și să consume, să se oprească un ceas și să asculte, să își aducă aminte tatăl că vrea o viață mai bună pentru fiu, pentru că el a muncit din greu ani grei, dar să își aducă aminte, de asemenea, când își dorește ca fiul său să muncească din greu ca să poată învăța poverile vieții. Căci da, trebuie să fie pregatiți, că viața nu va să fie așa, viața nu ar trebui să fie aprigă și lumea șireată, omul nu ar trebui doar să alerge și să consume! Omul e menit să fie centrul Universului, dar se pierde în detalii si în sine, în individual, rupând conexiunea cu conștiinta, cea la care toți suntem părtași, putând accesa toate informațiile strânse pe această planetă. Dar individul a devenit puternic, a luat cu stăpanire pământurile, mările și cerurile, precum toate vietățile lor, și-a ucis semenii, frații și surorile pentru bogății și grandoare, a otrăvit pământul și apa și a consumat tot ce i-a stat în cale. El e în fiecare dintre noi, este o parte creață a sinelui tău, ca un personaj care joacă un rol în pielea ta, rolul e același întotdeauna, să devină mai puternic întotdeauna, el îți șoptește lucruri și te păcălește, te face să joci rolul lui și îți consumă viața, ținându-te departe de conștiinta cu care ai fost înzestrat. Dar acest mincinos și șoaptele lui pot fi copleșite de vibrația inimii, cu ajutorul cugetului. Dacă îți setezi cugetul să funcționeze după vibrația inimii, poți învinge individul și așa te vei trezi, așa îți vei da seama cine ești, ce ești, de ce ești și ca toți cei treziți, vei dori pace.

-Liviu

*2

Suntem niste foi goale când venim pe lume și trebuie să ne străduim cumva să ne chinuim, că viața e încontinuu o luptă, tre s-ai idee de chestii, să fii antrenat, iar chinuiala este un mijloc de învățare. Urât de cei ce au pe tavă totul și n-au dobândit nimic cu propriile forțe, deși puteau. Lupta asta o ducem uneori ajutați, dar de cele mai multe ori singuri. Ideea e că uneori foaia aia se mai rupe, mai curge sânge pe ea, dar foarte important este cum internalizăm toate astea. Fericirea e treabă de perspectivă, până la urmă nimic nu e sută la sută rău sau tragic și există putere de suportare, oricât am nega vehement. Dar le iau pe rând, că noi deocamdată ne chinuim și să ne descoperim, să ne împrietenim cu noi… Până la urmă, fericirea e un lucru pentru care ne chinuim noi să o direcționăm și redirecționăm tot spre noi, asta prin fapte, energia noastră pozitivă, interacțiunea, experiențele, dar și convingerea că oricât de doborâtor e un aspect, tot nu e sută la sută doborâtor. Da, fericirea e în parte o iluzie, ne face să alergăm după ea și după, la cele mai mici scântei de angoasă, cădem pradă emoțiilor din cealaltă tabără. Da, dar toate emoțiile sunt iluzii, contează pe ce alegi să te focusezi, contează relația ta în raport cu acordarea atenției lucrurilor mărunte. Dar dacă împroșcăm răutate în jurul nostru și cu semenii nostri și avem continuu păreri aiurea față de orice (ex: nu-mi convine aia, nu-mi convine aia) ce om dezvoltat spiritual ești? Și pe langă că ne luptăm cu noi, ne luptăm cu fiarele din societate și ne luptăm să construim un viitor și să prosperăm, să ne facem un trai bun, luptăm cu boli, acum luptăm cu tehnologia și oamenii care dobândesc mult mai mult tupeu în mediul virtual… Contează proiecția ta din societate, încearcă s-o îngrijești în mod ireproșabil. Că răul aduce rău și binele bine, îți amintești?

*3

Dragă omule adult, cândva ai fost și tu mic și chinuit. Ai trecut prin stări, frustrări, neajunsuri și faliment emoțional. Ai ajuns ulterior să ai tot ce-ți trebuie, dar tot n-ai dobândit bunătate, căci timpurile și oamenii te-au sălbăticit. Acum nu dai o șansă nimănui, ba chiar tinzi să dușmănești un om doar pentru că este în preajma ta și îi cauți chichițe conform cărora tot tu te convingi că nu e demn să fie pe lângă tine, că oricine altcineva este “mediocru”. Gândirea sănătoasă îți va începe să ruleze când o să muți macazul de pe ură pe iubire și o să realizezi ce toxic ai fost pentru tine însuți, pentru propria dezvoltare, nu doar pentru societate. Împlinirea nu constă în cât mai multă muncă, ci prin activitățile cu familia, călătorie, citit cărți, vizionat filme, plimbat prin parc. Îți poți vărsa frustrarea foarte bine și prin sport, că ne mortificăm de vii fără mișcare… Ce încerc să spun este că întâi trebuie să realizezi că ai o problemă, să te oprești din a desconsidera pe oricine îți apare în față. Crezi vreodată că o comunicare eficientă constă în a veni acasă de la muncă și a bârfi pe ăla și pe celălalt? Ăsta da primitivism. Austeritatea este uneori așa o prostie… Vom muri cu toții la un moment dat, e frumos să ne amintim că am fost singuri, n-am avut încredere în nimeni și pe toți doar i-am blamat? Care-i faza cu sfidarea, aerul de superioritate, judecarea? Este extrem de util să înțelegem că nu este nimeni nevoit să suporte ifosele nimănui. Dar de îngâmfatul se va ilumina cu bunătate și o va propovădui, suflul vieții îi va fi aerisit și schimbat. Pe tine cât de îngâmfat te-a conturat viața să fii și cum contracarezi?

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *