Raluca este designer și ilustrator în Cluj, pasionată de fotografie, ilustrație și film. Lucrările sale reprezintă o formă de evadare și introspecție, oferind o modalitate de a explora și înțelege în profunzime atât realitatea interioară, cât și cea exterioară. Fantezia funcționează în arta sa ca un refugiu, oferind posibilitatea desprinderii de dificultățile cotidiene și de a distrage atenția de la provocările reale. Crede că a trăi într-un univers creat de tine, un loc în care ți-ai găsit adevărata fericire poate părea frumos la început, dar pe măsură ce ne adâncim în această lume fantastică, ne confruntăm cu o parte a minții care refuză să accepte complet această realitate alternativă, făcându-ne să ne simțim tot mai pierduți.
Călătoria personajului principal din povestea expusă în lucrările sale începe în viața obișnuită, banală, îmbrățișată de rutina de zi cu zi. Plictisit și nemulțumit de monotonia acestei lumi, se decide să părăsească zona sa de confort și să pătrundă într-o lume cu totul necunoscută. Această tranziție simbolizează nevoia de schimbare și descoperirea de sine, iar pe parcursul aventurii sale, personajul trebuie să-și înfrunte temerile și să accepte provocările noii realități.
Raluca semnează lucrarea Black Hole, care i-a adus acest interviu. O selecție din paginile lucrării sale face parte din expoziția virtuală rezultată în urma proiectului Ideal Self, curatoriată de Atoma Art Community și vizitabilă gratuit prin acest link.
Ce înseamnă pentru tine “Ideal World”/”Lume Ideală”?
“Lume Ideală” înseamnă un loc unde diversitatea și creativitatea sunt apreciate și promovate. Este un spațiu în care fiecare dintre noi poate să-și exprime liber ideile și emoțiile, fără teama de a fi judecați sau excluși. Această lume ideală se bazează pe principii de respect reciproc, empatie și comunicare.
Ce înseamnă pentru tine “Ideal Self”/”Sine Ideal”?
Pentru mine “Sinele Ideal” reprezintă acea versiune a mea care trăiește în deplină autenticitate, cu toate calitățile și imperfecțiunile sale. Este o persoană care nu doar visează, ci și acționează pentru a-și atinge obiectivele și a-și împlini visurile. Sinele ideal este în continuă evoluție, mereu în căutarea autocunoașterii și a dezvoltării personale. Cu ajutorul benzii desenate, explorez diverse aspecte ale sinelui ideal, ilustrând personaje care se confruntă cu propriile frici. Dar care, în final, reușesc să găsească forța interioară necesară pentru a se autodepăși.
Care a fost prima creație de care îți amintești și ce semnifică pentru tine acum?
Prima creație de care îmi amintesc cu mare drag a fost un copac pe care l-am realizat din bețișoare, scoarță și frunze. Aveam doar 9 ani, dar bucuria de a lucra cu diferite materiale naturale mi-a lăsat o amprentă puternică. Îmi plăcea să explorez cu texturi și culori. Am început prin a aduna cu grijă elementele din natură, fiecare având o personalitate proprie. Bețișoarele erau ramurile, frunzele aduceau un strop de verde intens, iar scoarța oferea o textură organică. Pe măsură ce asamblam copacul, simțeam că prinde viață, căci fiecare detaliu reflecta imaginația mea. Astăzi, privesc acea creație ca pe o fereastră către inocența copilăriei mele. M-a învățat cât de puternică poate fi arta de a transforma lucruri simple în lucrări pline de viață și semnificație.
Arta este, înainte de toate, despre a permite emoțiilor și gândurilor să curgă liber, fără teama de a greși.
Fiecare artistx are un univers interior. Cum l-ai descrie pe al tău?
Universul meu interior este un peisaj în continuă transformare, unde cerul se întâlnește cu marea. Iar valurile își urmează propriile ritmuri într-o armonie fluidă. Fiecare val aduce cu sine o emoție, o idee sau o poveste care așteaptă să fie spusă. Marea, cu adâncurile ei misterioase, reprezintă adesea complexitatea gândurilor mele; există momente de liniște profundă, dar și furtuni interioare care mă provoacă să explorez noi direcții.
În același timp, imaginea unui castel înconjurat de vegetație îmi oferă un sentiment de refugiu. Este locul unde imaginația mea poate să zboare liber, unde gândurile prind viață sub formă de povești și personaje. Castelul devine sanctuarul meu, un spațiu de introspecție, unde mă pot reconecta cu sinele meu și pot descoperi legăturile cu lumea din jur.
Aceste două imagini coexistă în universul meu, fiecare având rolul său esențial. Marea mă îndeamnă să explorez noi orizonturi, provocându-mă să ies din zona de confort și să descopăr idei noi. În contrast, castelul mă ancorează, oferindu-mi un loc de liniște și reflecție, unde pot să-mi adun gândurile și să mă conectez cu sinele meu.
Care a fost cel mai semnificativ sprijin primit în parcursul tău artistic?
Cel mai semnificativ sprijin pe parcursul călătoriei mele artistice a venit de la oamenii din jurul meu – familia, prietenii și comunitatea de creativi. Acești oameni, care împărtășesc aceeași pasiune pentru artă, m-au încurajat să-mi exprim ideile și emoțiile fără teama de a fi judecată.
Familia mea a fost mereu o sursă de inspirație și motivație, susținându-mă în fiecare etapă. Fie că era vorba de un proiect mic sau de o expoziție mai mare. Îmi amintesc cum, în momente de îndoială, sprijinul și încurajările lor m-au ajutat să depășesc obstacolele. Și să continui să explorez noi direcții.
În plus, interacțiunile cu alți artiști au fost esențiale. Discuțiile despre procesele creative și schimbul de idei mi-au deschis noi perspective și m-au ajutat să cresc. Acest sentiment de comunitate și colaborare a fost vital în formarea viziunii mele artistice și în curajul de a experimenta
Care a fost cel mai puternic obstacol întâmpinat în acest parcurs?
Tind să analizez totul în detaliu, atât în artă, cât și în viața de zi cu zi. Mă găsesc adesea comparându-mă cu alții, simțind că ei sunt mai buni sau mai creativi decât mine. Această auto-îndoială poate fi copleșitoare și mă face să pierd din vedere frumusețea procesului creativ.
Am învățat că arta necesită răbdare și, mai ales, încredere în sine. Este esențial să îmi amintesc că fiecare artist are un parcurs unic și că progresul nu trebuie să fie întotdeauna perfect. În loc să mă las influențată de nesiguranțele mele, îmi concentrez atenția asupra propriei călătorii, valorificând fiecare experiență ca pe o oportunitate de a învăța și de a evolua.
Un citat care mă inspiră provine de la Franz Kafka.“I am constantly trying to communicate something incommunicable, to explain something inexplicable, to tell about something I only feel in my bones and which can only be experienced in those bones.” Această reflecție îmi amintește că, uneori, ceea ce simțim sau creăm este atât de complex încât nu poate fi exprimat în cuvinte sau prin arte vizuale. Acceptarea acestei ambiguități face parte din procesul artistic și mă ajută să-mi găsesc curajul de a continua, indiferent de obstacole.
În cadrul “Ideal Self” am primit multe lucrări ce reflectă procese de contemplare a sinelui și de identificare a rolului acestuia în lume. Încotro crezi că se îndreaptă sinele tău artistic și rolul său în ecosistemul social?
Empatia față de mine îmi permite să-mi dau seama de complexitatea experiențelor umane. Mă ajută să înțeleg că fiecare emoție pe care o simt este validă și merită să fie explorată. În acest fel, creativitatea mea nu este doar un simplu act artistic, devine un instrument de explorare personală. Folosesc arta ca pe o fereastră către interiorul meu. Iar fiecare nuanță, fiecare linie, devine o parte din mine, o manifestare a ceea ce simt și trăiesc.
Cum și cât de mult ieși din zona ta de confort, din punct de vedere artistic? Ce ai vrea să explorezi și nu ai curajul încă, tematic sau tehnic?
Explorarea tehnicilor și stilurilor pe care nu le stăpânesc încă în totalitate mă provoacă să gândesc diferit. Și să mă las purtată de proces, chiar dacă nu am mereu controlul total asupra rezultatului. Totuși, uneori simt că mă mențin într-o zonă familiară, de teama de a nu risca suficient.
Mi-ar plăcea să explorez teme mai personale, mai intime, dar încă nu am curajul să le exprim complet în artă. Unele subiecte pe care le-am evitat până acum, fie pentru că sunt prea vulnerabile, fie pentru că necesită o expunere emoțională mai mare, mă atrag din ce în ce mai mult. Din punct de vedere tehnic, aș vrea să încerc lucrări de mari dimensiuni sau să mă joc cu materiale neconvenționale. Dar mă simt reținută de ideea de a nu ști exact cum să le integrez în stilul meu actual. Aceste provocări mă intrigă, însă îmi dau seama că îmi trebuie mai mult curaj.
Care e relația ta cu alți artiști din scena locală? Există persoane pe care le apreciezi sau care te inspiră în mod special?
Nu am interacționat cu un număr foarte mare de artiști din scena locală. Însă cei pe care i-am întâlnit până acum au avut un impact semnificativ asupra mea. Fiecare schimb de idei sau colaborare m-a ajutat să îmi rafinez perspectiva și să îmi dezvolt stilul. Facultatea a jucat un rol important în această transformare, oferindu-mi contextul potrivit pentru a-mi găsi propriul stil de lucru. Și pentru a explora abordări complet noi.
Multe dintre sursele mele de inspirație provin din filme, cărți, teatru și fotografie, fiecare având un rol important în formarea viziunii mele.
Ce te îngrijorează cel mai tare în momentul de față, legat de artă, sine sau lume?
Ceea ce mă îngrijorează cel mai tare este lipsa de recunoaștere și apreciere a benzii desenate în România. E greu să fii artist în acest context, unde multe dintre opțiunile profesionale nu oferă sprijin creativ. În domeniul graphic design, de exemplu, munca devine adesea foarte tehnică. Creezi printuri, broșuri, afișe și alte materiale vizuale, și ajungi să te simți prinsă într-o rutină care îți limitează creativitatea. Această presiune de a te conforma unui mediu mai rigid poate face ca inspirația să dispară făcându-te să te simți tot mai departe de ceea ce îți place cu adevărat.
Ce îți oferă cea mai multă speranță, din nou, legat de artă, sine sau lume?
Observ cum apar din ce în ce mai multe comunități de artiști independenți, care se sprijină reciproc și colaborează pentru a crea artă semnificativă. Această solidaritate și dorință de a împărtăși viziuni originale îmi întăresc convingerea că arta poate avea un impact profund asupra societății. În acest mediu, inovația și diversitatea sunt apreciate. Iar acest lucru mă inspiră și mă încurajează să continui să îmi explorez propria expresie artistică.
Mulțumesc tare mult pentru interviu!!❤