Proză aleatorie – Sunt făcuți din carne de Terry Bisson

Copyright poză Denisa Giuglea

SUNT FĂCUŢI DIN CARNE

de Terry Bisson

Traducerea: Teniţă Cătălin

– Ei sunt făcuţi din carne.

– Carne?

– Carne. Sunt făcuţi din carne.

– Carne?

– Nu este nici un dubiu asupra acestui fapt. Am selectat câţiva din diferite părţi ale planetei, i-am luat la bordul navei noastre şi am probat acest fapt. Sunt complet din carne.

– E imposibil. Cum rămâne cu semnalele radio? Mesajele către stele?

– Folosesc undele radio ca să comunice, dar semnalele nu vin de la ei. Sunt produse de maşini.

– Şi cine a făcut maşinile? Aceia sunt cei pe care trebuie să-i contactăm.

– Ei au făcut maşinile. Asta încerc să-ţi spun. Carnea a fabricat maşini.

– E ridicol. Cum poate carnea să facă o maşină? Îmi cer să cred în existenţa cărnii inteligente.

– Nu îţi cer, îţi spun sigur. Aceste creaturi sunt singura rasă inteligentă din acest sector şi sunt făcuţi din carne.

– Poate sunt asemenea orfoleilor. Îi ştii, o formă de viaţă inteligentă bazată pe carbon care trece printr-un stagiu când sunt din carne.

– Nu! Ei se nasc carne şi mor carne. I-am studiat pe câţiva dintre ei de-a lungul câtorva cicluri de viaţă, ceea ce n-a durat prea mult.

– Scuteşte-mă. Bine, poate sunt făcuţi parţial din carne. Ştii tu, ca şi weddileii. Un cap de carne cu un creier de plasmă electronică.

– Nu! Ne-am gândit la asta de vreme ce nu capete de carne ca şi weddileii. Dar ţi-am spus, am verificat. Sunt numai din carne.

– Nu au creier?

– Ba da, au şi creier. Doar că acel creier este făcut din carne. Asta încerc să-ţi spun.

– Şi… cu ce gândesc?

– Nu vrei să înţelegi, nu-i aşa? Refuzi să pricepi ce-ţi spun. Gândesc cu creierul. Cu creierul din carne.

– Carne gânditoare! Îmi cer să cred în existenţa unei cărni gânditoare.

– Da, carne gânditoare! Carne conştientă! Carne care iubeşte. Carne care visează. Carne care face totul! Vrei să accepţi situaţia sau trebuie s-o iau de la capăt?

– Dumnezeule! Deci vorbeşti serios. Sunt făcuţi din carne.

– Mulţumesc, în sfârşit! Chiar aşa, sunt făcuţi din carne. Şi tot încearcă să ne contacteze de vreo sută de ani de-ai lor.

– Dumnezeule! Şi ce vrea carnea de la noi?

– Pentru început vrea să vorbească cu noi. Îmi imaginez că apoi vor dori să exploateze universul, să intre în contact cu alte rase, să schimbe idei şi informaţii. Lucrurile obişnuite!

– Şi noi va trebui să fim cei care vor vorbi cu carnea.

– Corect. Uite ce mesaje trimit prin radio „Salut! E cineva acolo? E cineva acolo?” şi tot felul de lucruri de astea.

– Deci înseamnă că vorbesc. Schimbă cuvintele, idei, concepte?

– Bineînţeles. Dar o fac prin intermediul cărnii.

– Parcă ziceai că folosesc undele radio.

– Aşa este, dar ce crezi că transmit prin radio? Sunete ale cărnii. Ştii şi tu cum plescăie sau pocneşte carnea producând un zgomot. Ei vorbesc plescăindu-şi cărnurile. Ba chiar pot să şi cânte cu ajutorul aerului care trece prin cărnurile lor.

– Dumnezeule! Carne care cântă. Asta chiar că-i prea mult. Şi ce sfat mi-ai da?

– Oficial sau neoficial?

– Ambele!

– Oficial, mi se cere să contactăm şi să înregistrăm toate rasele inteligente din acest cvadrat al universului fără prejudecăţi, teamă sau părtinire. Neoficial, propun să ștergem toate înregistrările şi să uităm povestea!

– Speram că-mi vei spune asta.

– Pare o decizie dură, dar există în toate o limită. Chiar ai vrea să intrăm în contact cu carnea?

– Sunt întru totul de acord cu tine. Ce-am putea să le zicem? „Salut, carne! Cum vă merge?” Pe câte plante sunt răspândiţi?

– Doar pe una. Ei pot călători spre alte planete în containere speciale de carne, dar nu pot trăi acolo. Şi fiind din carne, ei pot să călătorească doar prin C-spaţiu, ceea ce îi limitează la viteza luminii: şi face ca posibilitatea să realizeze un contact cu o altă rasă să fie foarte mică. De fapt, infinitezimală.

– Deci vom pretinde că ei nu există în acest univers.

– Corect.

– Crud dar, cum ai spus-o şi tu, cine vrea să se întâlnească cu carnea? Dar cum rămâne şi cu ceilalţi la bordul navelor, cei pe care s-au făcut experimente? Eşti sigur că nu-şi vor aduce aminte?

– Dacă îşi vor aminti, vor considera că au fost nişte fantasme. Le-au umblat prin capete şi ei vor crede că noi n-am fost mai mult de un vis!

– Un vis al cărnii! Cât de potrivit ca noi să fim un vis al cărnii.

– Şi am marcat întregul sector ca fiind neocupat.

– Bine. Sunt de acord atât oficial cât şi neoficial. Cazul este închis. Mai e ceva interesant prin această parte a galaxiei?

– Da, o aglomerare timidă dar drăguță de hidrogen într-o stea de clasa a IX-a în zona G 445. A intrat în contact cu noi acum 2 rotaţii galactice şi vrea să ne împrietenim din nou.

– Mereu revin înapoi.

– Şi de ce nu? Închipuieţi cât de insuportabil, cât de rece ar fi universul dacă am fi singuri…