Poezii aleatorii și Interviu cu scriitoarea Bogdana Găgeanu

  1. Pentru început, am vrea să te cunoaștem mai bine. Poți redacta o scurtă prezentare despre tine?

Mă numesc Bogdana Găgeanu. Am studiat la Universitatea “Transilvania” din Brașov, secția Litere. Sunt pasionată de teatru, scris, fotografie, desen. Îmi place frumosul, voluntariatul, sunt sociabilă și vorbăreață.

2. Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru scris și în ce context?

Denisa, să știi că în liceu scriam poezii, dar mai naive, specifice vârstei. M-am lăsat repede. Dar, în timpul facultății, ceva îmi dădea imbold să revin la scris. La acel moment, viața mi-a oferit niște croșee greu de suportat și am văzut scrisul ca pe o eliberare a stărilor prin care trec. Așa s-a născut piesa de teatru sub formă de monolog “Fă-o tu și pentru mine”. A fost jucată în 2011, de mine, la Casa de Cultură “Geo Bogza” din Câmpina. Am fost ajutată de un om minunat, care a pus-o în scenă.

3. Ce reprezintă pentru tine o sursă de inspirație când vine vorba de redactarea unei poezii?

Sursa de inspirație poate fi orice: un obiect, un animal, o persoană pe care o admiri. Mă inspiră orice, dar recunosc că, de multe ori, am avut ca sursă de inspirație propria mea viață.

4. Care sunt autorii sau lucrările care te-au impactat cel mai tare de-a lungul timpului?

Ca poeți, i-am îndrăgit pe Marin Sorescu, pe Nichita Stănescu, pe Adrian Păunescu, pe Ana Blandiana. Ca autori de proză, mi-au făcut cu ochiul Petronela Rotar Chris Simion -Mercurian, Eric-Emmmanuel Schmitt, Dan Lungu. De la Schmitt m-a impresionat “Oscar și Tanti Roz”, de la Petronela Rotar, am îndrăgit cartea “Privind înăuntru “, de la Dan Lungu mi-a plăcut cartea”Fetița care se juca de-a Dumnezeu”. Am citit toate cărțile lui Chris Simion-Mercurisn și toate îmi sunt dragi, dar dacă ar fi să aleg una, aș alege “Ce ne spunem când nu ne vorbim.”
Citesc și piese de teatru. Am câteva preferate: “Slugă la doi stăpâni ” de Carlo Goldoni, “Copilul îngropat” de Sam Shepard, ”Jake și femeile lui” de Neil Simon, “Delir în doi, în trei… în câți vrei” de Eugen Ionescu, “Doi pe un balansoar” de William Gibson. Pe unele le- am și văzut puse în scenă.

5. Să ne imaginăm că ai avea capacitatea de a te întoarce înapoi în timp… în ce perioadă a vieții tale te-ai întoarce și ce sfaturi ți-ai da?

Probabil, m-aș întoarce în adolescență. Atunci a fost perioada cea mai confuză a vieții mele. Nu mă încuraja nimeni.
Mi-aș spune să nu mai pun la suflet toate vorbele de ocară, chiar dacă vin uneori din partea celor care ar trebui să-ți fie familie. Mi-aș spune să mă ocup doar de visele mele.

6. De ce consideri că este importantă lectura în viața fiecăruia dintre noi?

Lectura, pentru mine, are o întreagă gamă de beneficii. Înseamnă evadare, atunci când nu mai suport să mă raportez zilnic la știrile cotidiene. Înseamnă imaginație. Poți vedea tot ce se desfășoară într-o carte cum vrei tu. Scriitorii n-ar fi scris fără imaginație. Gândiți-vă la romanele SF.

7. Ai experimentat blocaje creative? Dacă da,cum ai reusit să le depășești și să îți regăsești inspirația?

Da, chiar mari, pe perioade îndelungate. Cum am trecut peste? Mi-am dat timp. Nu m-am forțat să scriu. Inspirația nu vine la comandă.
Atunci când am revenit, am simțit că am ceva de spus, indiferent de genul literar abordat.

8. În ceea ce privește poezia ca sursă de conexiune interumană, cum consideri că te-a ajutat să te descoperi pe tine însăți? Ce feedback ai primit? Oamenii au cunoscut o nouă Bogdana?

Pe mine m-a ajutat poezia ca eliberare a unor trăiri sufletești, cum am mai spus. Feedback-ul este diferit, în funcție de oameni și de cum se regăsesc în poezia mea. Dar am avut reacții pozitive și oameni care m-au încurajat și mi-au spus să nu mă las de scris. Și ca o confirmare oficială, am luat locul trei la concursul de poezie “Andrei Mureșanu” organizat de Muzeul Casa Mureșenilor din Brașov și am apărut într-o antologie editată de cei de la Revista “Scriitorul” din Iași.

9.Unde îți putem urmări activitatea artistică în continuare?

Dacă vreți să vedeți un fragment din spectacolul “Fă-o tu și pentru mine”, căutați pe Google “Drama de pe scenă-Bogdana Găgeanu”. Este un articol marca Valea Prahovei și un link cu un fragment din spectacol.
Câteodată, mă puteți auzi pe postul de radio diaspora 360. Acolo, vineri, împreună cu Petru Abouriței, de la ora 20.00 (ora României), avem emisiunea “Știri în neștire”. Postul de radio îl puteți accesa și de pe google. Petru are și o emisiune, “Lumea Cuvintelor “, unde promovează poeți debutanți. Așa am început și eu.
Am pagina de facebook Bogdana Găgeanu și pagina Prietenii Culturii, unde îmi promovez creațiile, dar și paginile BOGDĂ ȘI FOTOGRAFIA, unde postez fotografii făcute de mine, pagina Desene cu farduri, Desenele lui Bogdă, unde sunt desene în creion și pagina Desene desenate cu degetul.
Vă mulțumesc pentru interviu și pentru faptul că promovați tineri talentați!

Lectură plăcută a poemelor Bogdanei, pozele sunt realizate de Alexandra Simiuc, @artaclism.

A cui?

A cui ai rămas tu, Țară?
De ce ai soarta amară?

Ai tăi eroi stau în țărână
Iar lumea asta e păgână.

De ce de ziua ta-s coroane
Și-n restul anului, sudalme?

De ce ai fost așa frumoasă
Și-acum ești o Cenușăreasă?

Încerc să te păstrez în minte
Când mi-este dor și n-am cuvinte

Și doar aici pot să spun “dor”
Înfășurat în tricolor.

Și doar aici pot să spun “mamă”
Și-ntreg cuvântul e o rană.

Căci altă limbă nu mă doare
Căci altă limbă nu-i sudoare.

Sunt galbenă ca pălăria
Și nu-mi uit niciodată glia!

Sunt roșiatică ca macul
Și-n suflet îmi vorbește Dacul

De luptă și de sacrificiu
Căci dragostea de țară-i viciu.

Și sunt albastră precum zarea
Și-am inima largă ca marea

Să-mi cuprind țara și mândria
Că m-am născut în România.

Revoltă

Am ajuns animale înhămate la jug
Cu botnițe obligatorii pe față
Viața noastră e ca un rug
Ce avem acum, nu se numește viață.

Peste noi vine o ploaie de bice
Tot mai grea și mai grea
Numai Dumnezeu Preasfântul
Ne aude lacrima.

Ne-au pus botniță să nu mușcăm
Ne-au pus lesă ca să stăm pe loc
De parcă nu era de ajuns
Vor să ne arunce demnitatea-n foc.

Vor să ne ia copiii
Vor să ne ia și bunul trudit cu atâta greutate
Fără să avem șansa
De a ne putea face dreptate.

Unde ești,Doamne?
Te caut cu greu,printre zăbrele,
Căci,chiar de nu sunt gratii
Le văd în colțul minții mele.

Am obosit,te rog,du-mă pe brațe
Învață-mă ,te rog,să am curaj
Să pot să lupt pentru dreptate
Să nu ajung,ca alții ,un laș.

Să fiu martir ca Brâncoveanu
Să am credința și coloana mereu drepte
Să nu-mi fac de râs strămoșii,
Să-mi pun pe conștiință pete.

Mai știm sau nu?

Mai știm sau nu cine am fost?
Mai știm dacă avem un rost?
Ce înseamnă solidaritate?
Să nu înjunghii pe la spate.

Mai știm să fim noi, oare, frați?
Sau ne orbește coroana de împărați?
Mai avem noi demnitate
Dacă pentru bani îl vindem pe un frate?

Mai avem noi,oare,zâmbet
Mai degrabă avem un rânjet
De lup flămând ce -așteaptă la pândă
Să mușcăm din altul ca din carne crudă.

Mai avem oare,credință?
Noi uităm cu bună știință
Că unul e Judecătorul,
Iară Iuda, trădătorul.

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *