- preferata lui Kafka
mi-aș ascuți dinții de pietrele grădinii
să dezrobesc nisipul din gingii
descotoroseală generală în stil balcanic
las fotoliul cu arc rupt în scară și tiptil
intimidez reflexia din oglindă până aud
cântec de leagăn blând
mijlocitorul meu e rătăcit pe hol
între ax și limită spre infinit
dar după ușă e calorifer electric
distopicul și visul e lăcaș de cult
se trage linie la vărful degetelor
iar marginea se sfarămă în foc de artificii
sub pat ascund martiriul meu și pantalonii scurți
cât lapele să dea în foc, se frige-ncheietura
alegoria modernă nu-și știe autorul
lipit cu salivă în rama din sufragerie
- scrisă pe piele sărată
nu știu exact ce să scriu și cred că e semn de rău augur
simt textura șosetei pe piele și aș tăia țesut și țesătură
îmi ții geaca cât vomit toți demonii în pumn?
jucăm un leapșa pe animale și eu sunt iepure fricos
nu fugi prea repede, am picioarele scurte și blegi
ascund zilnic o carte de inimă roșie în blugi
permite-mi să cred că e mai cald în zona inaccesibilă
poate pe peron o să te pot ține de mână fără să tremur(i)
sper să transmit viziunea apărută când am băut cam mult
sper că se simte mirosul de noapte și se copaci umezi
pot lăsa să explodeze fum și movile emoționale?
- cuib
visez la ziua în care îmi voi amesteca mămăliga
fără să mă doară vârfurile degetelor.
Matrixul e împachetat cu fundiță în ochiul meu
iar șorțul îmbrățișează corpul, regim disperat
mâinile îmi funcționează pe pilot automat, entuziasmat
dezechilibrat de dezarmat
am schimbat termopanul ca să văd
strada cum se decopertează
mărturia e doar o subiectivitate
a zilei de poimâine ce râde ironic de alaltăieri
și de crema puturoasă de papuci
crucifixul nu iartă, nu uită
dar zenul e un stil de viață, nu o stare
cu tot cu pupincurism și mă-doare-n-cur-ism
după ce pâinea se coace sub ochii mei
pretind să cred în karma și ziua de apoi
în dorințele puse pe fugă sau pe scaun
existența umană se hiperbolizează la foc mic
- vivid cleanse
manele și salată de icre cu o despărțire
beau bere când mi se spune că viața e scurtă
și beau bere când ascult aspiratorul de la etaj
mă ține de glezne și mă trage spre miez.
încurcătura apare între nord și sud
între larvă și fluture mort.
celule capturate sub un microscop
rotunde cu ochelari de soare sau
lungi cu două picioare stângi,
care plâng.
duș rece și misterul răbdării cu o despărțire
cât soarele își face tura obosită de teren
dezmorțeală generală
a firelor de păr de la baza gâtului.
măcelul intern
e o producție dramatică prost finanțată.
nu spun nimic
tăcerea mea e pâine arsă
untul rânced ce-o acoperă tiptil
mișcarea șoldurilor și dezinfectant cu o despărțire
crema spirtoasă n-are efect, iar sângele
imploră la o pauză.
tot ce se topește prinde forma vidului
amplificat prin două pâlnii crăcănate
conectarea și săritul cu parașuta
m-aș converti la o așa numită despărțire
cult acaparator format pe o plajă nudistă.
- ce e-al tău e pus deoparte
mi se spunea că florile și bomboanele
conțin serotonină incapsulată
ca într-o pastilă pentru colesterol,
în ele s-a îndesat toată pasiunea lumii,
dar și banii de la fundul buzunarului.
vreau flori și
vreau bomboane dulci
așa de dulci, să ma doară dinții
să-i spun dentistului că am carii
pentru ca sunt prea iubită.
au uitat să-mi dea
sigur voiau, dar au uitat
nu?
că iubirea e o boală contagioasă,
o răceală de vară care
te enervează de mori