amongtrees house
lemnul face cute prin care i se aud ultimele cuvinte
au murit mulți copaci pentru casa asta frumoasă
mese scaune băieței și cred că geppetto nu știa ce face
parchetul are o aluniță maro închis în prag
în mijlocul casei covorul spune povești
când taci și îl lași în pace
îl mănâncă pielea dar nu reușește să se scarpine
casa asta e unsuroasă în partea de jos și
uscată în partea de sus
dulgherul n-a ajuns până acolo
pentru că se teme de înălțimi
treehouse ca trii rînduri di creier
că singurii copaci din casa asta
nu mai cunosc cuvântul fotosinteză
*
am reînvățat să fac stone skipping cu gpt și mi-a ieșit
viespea are șase picioare
moarte muștelor țânțarilor moliilor gâzelor gândacilor
doar așa reușește insecticidul să se comunice
aici natura se agață de tot
ce nu e
se împletește sugrumat de luminițe
de bețe de oameni ca un copil
de piciorul mamei când îi spune că
dacă nu e cuminte îl lasă
acolo
libelulele dansează într-un cor stins
râul vâjjj câinele ham pisica miau
muștele bzzz oamenii – liniște fâș fâs
*
foste și viitoare fosile
e un gândăcel pe scaunul cu fire
elastice care la capete formează
cercuri
el se plimbă pe cercul mare al scaunului
a dat zece ocoluri în jurul pământului său
de plastic
o să ne mănânce plasticul sau
o să-l înghițim noi pe el
când mușc din piersică mă gândesc
la dinozauri
mașina mea este hrănită de
un dinozaur el este figura ei de atașament
principală apoi eu
gândăcelul
o ia în jos
și noi
cu el