halluce: sunt bine (bine, mint)
I
mama, te rog să mă ierți că am fugit pe ascuns la joacă
mama, te rog să-i spui lui andreea să nu mă mai bată
mama, te rog să mă ierți fiindcă i-am apucat degetul lui andreea în poartă
mama, te rog să-mi faci cartofi prăjiți cu ou și salată de roșii cu brînză
mama, te rog lasă-mă în pace
mama, te rog, nu mă forța să ies afară fiindcă nu vreau
mama, sunt atît de urîtă că mi-e rușine de mine
mama, mă doare capul și sunt la psihiatrie să-mi dea o pastilă de calmare
mama, mi-e frică de ziua de mîine
mama, nu mai pot
mama, tu mai poți?
mamă, eu plîng de durerea ta
II
pe albina înecată din găleata plină cu apă nu vine s-o viziteze nimeni
nici să-i stabilească cauza morții nici să-i facă un mormînt nici s-o plîngă cineva
nici să scrie o poezie despre ea nici să aprindă o lumînare pentru ea
nimeni nu face ceva pentru cineva
învățătorii nu încoronează toate capetele încoronează doar copiii premiului I
premiul I presupune mîndria afișarea frumusețea egoismul lauda
premiul I e când un singur viitor calcă pe celelalte 27 și le rîde le umilește
le împinge spre suicid
sînteți fericiți?
sînteți fericită, doamna învățătoare, pentru cum au călcat capetele încoronate
cu cei mai frumoși trandafiri pe mine?
sînteți fericiți, voi, copiii premiului I, cu suferința-pompă a inimilor noastre?
III
mă întrebi dacă sunt bine nu mai e nimic de zis de multă vreme
cînd nu mai e nimic de zis se numără demisiile
în locul libertății mele sînt fete înjurate răpite violate bătute scuipate omorîte
fete legate de mașini cu frînghii și tîrîte pe șoselele pătate ale țărișoarei mele
fete legate cu lanțuri
fete încuiate la subsolul casei și violate
fete care au născut frați
fete bătute să se supună
fete arse în butoaie
fete omorîte cu toporul sau ciocanul
fete ale căror cadavre sunt aruncate pe cîmp
fetele acelea nu au putut fi salvate deși s-au aruncat în genunchi în fața violatorului lor
fetele acelea nu au putut fi salvate deși sigur cineva le-au auzit țipetele
fetele acelea nu au putut fi salvate deși au sunat la 112
fetele acelea zac acum la 3 metri sub pămînt
fetele acelea zac într-o pungă de plastic la marginea pădurilor
fetele acelea zac ca cenușă și dinți la fundul unui butoi
fetele acelea zac ca brățară pe mîinile părinților lor
mă întrebi cum sînt. NU SUNT BINE. al 33-lea femicid, ce urmează?
ai o secundă să vorbim de femicid și cum a dus la feminism?
ai tu secunda pe care a avut-o și iisus care privindu-și tîlharii de lîngă el i-a iertat?
ai tu secunda a zecea la care în țara mea cineva moare de violență domestică?
IV
alexandra și luiza erau partea frumoasă a romîniei care părea că va crește crește crește
și se va face frumoasă și înfloritoare și plină de viitor
a venit partea întunecată și nu le-a făcut praful de pe fructe ca să le
protejeze de soare
CI:
cenușă
dinți
oase în butoaie
oase în pungi de plastic
haine părăsite pe cîmp
bijuterii de aur
sînge pe covoare și saltea
fire de păr pe bancheta din spate a mașinii
cadavre îngropate în grădină
V
carnea mea neliniștită tulburată
carnea mea care caută carnea dispărută
carnea mea însetată de dreptate
carnea asta va fi carnea dintîi
cu carnea asta încălzită de soare voi împodobi capetele care
nu au fost niciodată împodobite
eu voi fi primul cap împodobit de mîinile mele
*
un lagăr de mici prinți
miroase această carne cu fiecare nară în parte
o executare silită a simțurilor
un proces olfactiv de recunoaștere al fibrelor
aburul se zbenguie spre geamuri
nu crezi în dragoste la prima vedere
jumătăți de cuvinte și linguri de zahăr
îți place să te rogi la doamne-doamne cînd toate merg prost
doar atunci
îți dai seama că există o lumină naturală ca de licurici și sus
că de acolo dumnezeu învîrte când are chef globul & cu degetul umectat de salivă
oprește sfera:
Upsi! Unde e aici? E timpul să ascultăm o rugăciune!
Auschwitz, ora 19:29.
un lagăr de copii evrei romi slavi homosexuali COPII se roagă să se transforme în mici prinți
să ajungă cu bine pe planetele lor mici &
ca oile să nu le fi mîncat prețioasa floare
soarele cade
lagărul se îndreaptă spre camera de gazare.
*
un zîmbet real nu durează mult
în acest cimitir al morților mei
în găleata ultimului mort îngropat
se dă cea mai mare plăcere:
niște lumînări albe ard ca și cum ar fi
călduț și bine ca
în burta unei cățele gestante
nu ca și cum nu
morții nu știu asta
o durere de dat tuturor celor săraci
ca într-o măcelărie
încerc să scot din cuvinte
cu dinții o emoție
nu știu cît mă ține
speranța unui zîmbet adevărat
durează între două treimi dintr-o secundă
și patru secunde