Vacanță la Văcărescu
Nebunii sunt cei mai pașnici –
nu te-ntrebi care ce are,
dar îți dai seama după ochii
bulbucați și tăioși,
după felul în care mestecă aerul,
parcă ar ronțăi liniștea.
Simți cum îți curg șiroaie
de neuroni pe gât
de la primul eye contact,
de la primul schimb de vorbe –
„Ai un foc? Ai o țigară?
Îți las restul de la cafea?”
Tranzacții de supraviețuire.
Aici, „la nebuni”, mă cred în vacanță –
pereții sunt galben grețos,
dar mirosul de dezinfectant
e mai blând decât orașul de afară.
Mă împrietenesc fără să vreau,
dintr-un schimb „ilegal” de țigări,
dintr-o privire care spune:
„Suntem la fel, nu?”
La Văcărescu mănânci cu forța,
furculița devine lege.
„Hai la masă!”
Vocea e tăioasă, se lipește de timpane,
o aud ca prin apă, ca din copilărie.
La mama mai auzeam replica asta.
Dar aici e altceva –
aici nimeni nu se ceartă pe porție,
și nu ai voie să spui: „Nu mi-e foame.”
Aici miroase a ceai stătut și a nopți neterminate,
a plapume transpirate și a uși care nu se închid bine.
Parcă ai mai vrea să stai,
căci afară te-așteaptă
facturi, ochi grăbiți şi drumuri fără direcție.
*
verde-nchis.
Bega e foarte verde de o vreme.
tulbure –
neîngrijit râu.
mă cutremură valurile
pe ponton.
e de la tipa care vâslea haotic
în Kanoe.
poate caut ceva –
o fisură, un sens,
în algele astea lipicioase,
unde nimeni nu se uită.
lemnul e destul de vechi,
mânjit şi mâncat de vreme.
n-am să cad,
nu mă vor înghiți
algele, şerpii sau orice
trăiește în apa de-o culoare moartă.
ceva se mişcă domol.
o amenințare verde-nchis
nu se grăbește
să iasă la suprafață.
mă holbez la oamenii de pe pod,
la apă,
ca un psihopat,
cu privirea blurată,
copil besmetic.
m-am reconectat cu natura
plină de alge,
şerpi sau orice mai trăiește
în Bega.
oricâte valuri ar face,
Bega nu mă duce nicăieri.
daca rămân fără baterie,
drumul spre casă e tot ăla.
*
ziua de dinainte
în fiecare zi colorez
în marea carte
pentru băieței.
încă-mi tremură mâinile,
nu mă deranjează –
doar când ies din contur.
când desenul
nu mai e ce mă așteptam.
apare o linie, o pată de culoare
care n-ar trebui
să facă parte din desen.
mai am o singură zi
ultima zi de colorat
de mers la sală și mâncat,
toate moca.
de mâine ar trebui
să revină totul la normal.
Damian și Ana, sigur –
își vor aminti de mine.
aici, toți suntem colegi,
pentru că avem un scop comun.