Nova iubirii noastre
Ne-am întâlnit asemenea două stele care se ciocnesc,
Am fost mereu stânca și marea care se lovesc.
Te-am pierdut acum ceva vreme printre miile de stele,
Tot ce am acum sunt pozele de-odinioară și amintirile cu tine grele.
Țin minte și acum cum tu mi-ai apărut în față ca prima stea pe cer,
Să mai fii acolo eu încă nopțile mai sper.
Ești amintirea mea cea mai frumoasă,
Tu ești a mea Novă Roșie Luminoasă.
În jurul tău stau stelele îmbrăcate-n amintiri,
Peste noi s-a pus praful unei veșnice iubiri.
Tu ești a mea Novă atât de rară,
Ale tale buze aveau gust de caramel și pară.
În ochii tăi vedeam întreaga galaxie,
Al tău parfum și-a ta absență mi le-ai oferit și mie.
Pe pielea-mi albă îmi pictai mii de stele căzătoare,
Iar acum visez pe cer doar la păsări călătoare.
În al meu univers tu n-ai găsit nimic pe al tău plac,
Stele, amintiri și sărutări tu le-ai băgat în sac.
Mai vreau să-mi pui pe buze a ta iubire veninoasă,
Iar pentru tine să fiu rară ca Nova Roșie și Luminoasă.
A ta mână pe buze orgoliul și iubirea îmi grava,
Tu ești al meu cosmos, iar eu a ta Nova.
Și-acum te caut fără încetare și prin atmosfera cenușie,
Vreau să te găsesc asemenea Novei Roșie.
Galaxia iubirii noastre mute și apuse,
Conține cuvinte rostite, dar și ale inimii suspinări nespuse.
Ochii tăi sunt stelele din marea Novei Luminoase,
Ale mele buze pline de amintiri sunt lumina Roșiei miraculoase.
*
Cerul din oasele mele
Lasă-mă să-ți fiu vânt în părul tău,
dar și soarele care-ți luminează strada plină de oameni agitați.
Lasă-mă să-ți fiu umbra pe care o porți zi de zi de vară,
dar și ploaia care-ți udă palmele
cu care îmi atingi părul firav.
Lasă-mă să-ți fiu luna de pe cer
la care te uiți de jos,
dar și stelele agățate pe cer
în nopțile de senine
în care te gândești la mine.
Lasă-mă să-ți fiu cântecul care-ți intră în urechi,
dar și zgomotul păsărilor într-o zi de toamnă.
Lasă-mă să-ți fiu primăvara
care te face să renaști,
dar și iarna după care tânjești în
zilele toride.
Lasă-mă să-ți fiu pietrele pe care calci grăbit,
dar și florile pe care le admiri,
gândindu-te la mine.
Lasă-mă să-ți fiu furtuna care te sperie câteodată,
dar și cheia cu care îți deschizi în fiecare seară ușa
în spatele căreia te aștept.
*
Cosmosul de sub piele
Mi s-au așezat pe tâmplă soarele și luna,
în timp ce mă gândeam la tine
și la săruturile pe care le-am schimbat
de-a lungul lunii mai
în care ne-am iubit mai mult
decât în lunile ce-au mai trecut
de când noi ne iubim
privirile,
sufletele,
ochii
care ni se privesc cu atâta jind,
dar lăcomie pură,
dorind să facă din ale noastre trupuri
temple pentru sufletele noastre
care vor deveni ale iubirii dulci ferestre.
Mi-ai intrat în suflet, precum stelele s-au lipit de cer,
iar ochii mi te privesc, așa cum luna își privește soarele de cealaltă parte a timpului
pe care îl așteaptă să se termine ca ei să-și mărturisească iubirea
din care au fost creați.