MIGRATORUL
Sunt migrator,
Zbor spre nicăieri
O iau de la capăt,
Încerc din răsputeri sa mă recapăt.
Sunt migrator,
Lumea-mi smulge penajul,
Rămân cu vânătăi
Ce-mi murdăresc peisajul.
Sunt migrator,
Îmi pun mereu sufletul pe tavă
Si cad în a lor putredă otravă
Migrez să-mi caut locul,
Vreau să-mi descopăr scopul,
Sunt ca o algă adusă de val,
Să fiu purtată pe la mal.
Mă lovesc de nisipul sângeros,
Dar mă ridic plin de speranță,
Mă zbat ș-apoi pornesc la drum
Calc cu atenție printre mormane de scrum.
Acesta sunt eu, un migrator,
Mai mereu luat peste picior,
Cu sufletul în mii de bucățele,
Aștept necontenit o a doua scânteie.
*
Dorințe
Vreau sa agăț Soarele si Luna
Cu lanțuri crâncene de dor,
Cobor cu ele de pe nor
Si-ți spun că tu ești unica Epona.
Aștept un zâmbet infinit,
Tu-mi dai un chicot ruginit,
Iar eu mă pierd în ochii tăi
Ca marea printre reci bătăi.
Culeg fiecare stea din cer,
Ți-o trimit cu un corb mesager,
Căci porumbeii toți s-au dus,
Departe de noi, la apus.
Caut o dulce chemare
Și tu-mi scurgi lacrimi amare,
Dar te iubesc ca păzitorul înger,
Din răni adânci nu mă opresc sa sânger.
Din amintiri îți clădesc un simplu trandafir,
Cu frunza-n culori ale iubirii rare,
Pierdute printre pete de uitare,
Te aștept ca pe-un arzător safir.
Tu arzi trandafirului sufletul, petala
În palmele mele căzuta fierbințeala
Încerc sa o sting ca pe o țigară,
Departe de vechiul portret de fecioară.
Nu reușesc să te mai găsesc,
Nu vreau să te mai văd, dar totuși, vino,
Hoinari să fim în amorul omenesc,
Rămâi cu bine, dar revino!
*
Neliniștea
Lăsat de izbeliște
În abisul tulburat,
Agonia-i boala cruntă
Când încerci sa scapi.
Vocea ta învolburată,
Chipul tău strident si rece,
Ochii mari, strălucitori
Ce-ncearcă sa mă înece.
Ca un labirint fără ieșire,
Ca o cușcă plină cu feline,
Așa e sufletul meu singuratic
Așteptându-te pe tine, apatic!
Un cântec angelic acordând vioara
Mă face sa simt din nou ca trăiesc,
Dar e doar bocetul sufletului meu,
Singur, amarnic, lăsat la greu…