Omul moralizator: Conflictul dintre aparență și esență

APARÉNŢĂ, aparențe, s.f. Înfățişare adesea neconformă cu realitatea a cuiva sau a ceva. ♢ Loc. adv. În aparență = după exterior, la prima vedere. ♢ Expr. A salva aparențele = a reuşi să dea unui lucru, unei situații etc. o înfățişare care să ascundă o realitate neplăcută.
ESÉNȚĂ s.f. Ceea ce este principalul din obiecte şi din fenomene, totalitatea celor mai profunde şi stabile însuşiri şi relații ale obiectelor şi proceselor, ceea ce face ca un lucru, o ființă să fie ceea ce este, constituind natura lui.

În mod simbolic si exoteric.


Suntem în aparență așa cum ne arătăm celorlalți. Trăim într-o lume a impresiilor în care chiar și cei dintre noi care se consideră a fi profunzi, cad în plasa materialismului. Noi alergăm, analizăm fugitiv și tindem să uităm să ne oferim momente de respiro.
Luăm totul de-a gata, așa cum ni se pare că e. Internalizăm aparențe și le transformăm în adevăruri proprii în care ne încredem. Transformăm minciuna în adevăr! Ne mulțumim superficial cu ce vedem, auzim, ne mulțumim cu detaliile în care ne încurcăm, alegând drumul mai ușor. Mă întreb constant: ce există dincolo de lucrurile astea?
Văd atitudinea pe care am abordat-o în acest articol una dură, poate prea moralizatoare, însă mă bazez pe conștiință și țintesc la o aducere la starea de adevăr a personalității fiecăruia din noi cu o finalitate pozitivă. De ce spun moralizator, te întrebi? Pentru că este moral să fim cât mai reali, față de noi înșine și față de cei din jur.
În timpul sporadicelor mele ședințe de introspecție, am fost șocată să realizez că mințindu-i pe cei din jurul meu și adaptându-mi felul de a fi pentru a mă încadra în perspectivele lor, esența mea a început să se schimbe. Adică am început să devin ceea ce le arătam altora că sunt, realitatea s-a conformat cuvintelor mele. Astfel, observ un proces de alterare a individualității, o consecință logică, o tragedie pentru o nonconformistă convinsă ca mine.
Este ideal ca acțiunile și vorbele noastre în societate să fie reprezentări fidele ale esenței noastre, ale naturii noastre interne. Pare aproape utopic și asta din cauza măștilor pe care ni le asumăm voluntar sau pe care le adoptam de nevoie, construind o punte din ce în ce mai consistentă ce divide esența de aparență.
Pe lângă conștientizare, există și alte soluții! Poți începe prin a lucra la încrederea în tine, prin a practica introspecția și scrisul despre sine pentru a afla cine ești, te poți înconjura de oameni toleranți și autentici. Prin exemplul propriu, poți să îi inspiri și pe ceilalți să își afle și să își arate esența!
În completarea cuvintelor mele, ofer link-ul către un alt articol intitulat Aparențe și realitate de pe blogul de dezvoltare personală Motivonti, articol care abordează subiectul dintr-o perspectivă practică de care cu siguranță ai avea nevoie, ce se poate accesa cu un click aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *