MUSICAspecial: Lansare Heat Wave și interviu cu Paul Seling

Paul Seling nu e deloc străin de muzica electronică. A început să producă un mix de downtempo și dream pop la finalul anilor `90 și a publicat o serie de single-uri pentru sora lui, Paula, care au avut parte de “heavy rotation” pe majoritatea radiourilor și canalelor Tv  din acea vreme.

În ultima vreme, s-a întors în studio cu o nouă abordare, de data asta cu un proiect personal. Ultimul album, “Heat Wave”, e inspirat din soundul finalului anilor `80, sonoritate cu care a crescut și de care îl leagă încă o afecțiune vie. Mixul de energie solară, pozitivă, și nota nostalgică crează dependență. E un album în care Paul poartă ascultătorul printr-o varietate de stiluri care au populat canalele media în acea perioadă, totul reinventat însă în manieră modernă.

De la chillwave la synthwave, de la deep la chicago house, întregul album oferă o experiență caldă, pozitivă, complimentată de voci vibrante, susținute de selecția atentă de sintetizatoare și percuții electronice vintage, totul finalizat în estetică retro-futuristă. Dacă aveți afinitate pentru abordarea inteligentă a curentului retrowave, atunci cu siguranță că “Heat Wave” merită o audiție.

1. Ai lansat de curând albumul ”Heat Wave”. Ce a fost diferit la acesta, după ce ai lansat aproape opt astfel de compilații muzicale?

“Heat Wave” e mai presus de toate un exercițiu stilistic construit în jurul soundului de sfârșit al anilor`80. Am crescut în perioada aia și în memorie îmi rămâne încă vie primul revelion de după `89, când Televiziunea Națională a transmis ore în șir muzică occidentală, începând cu new wave, synthpop, și terminând cu electronică sau soul. Am avut un șoc imens, nu auzisem încă niciodată așa ceva. Veneam din școală de muzică clasică, iar pentru mine întreaga producție muzicală bazată pe sintetizatoare și percuție procesată electronic a fost ceva miraculos. În școală, profesorii ne interziceau să ascultăm muzică pop oricum, pentru ei era ceva care, spuneau , “strică urechea”. Am simțit instantaneu că trebuia musai să fac și eu muzică de genul ăla. Pe loc, m-am hotărât că pe viitor voi fi un rebel.

În 1997 am primit cadou, sora-mea și cu mine, un sintetizator, cumpărat din economiile familiei. Sora mea încă nu reușise să se facă cunoscută,  avea un prim album înregistrat în Germania, un album foarte bun dar care n-a prins prea bine la publicul român. Ne-am apucat amândoi să scriem piese în apartamentul nostru din Militari, am petrecut săptămâni bune cu căștile pe urechi scriind versuri, înregistrând pe computerul de acasă, mixând. Așa au luat naștere câteva din hiturile Paulei de mai târziu. Au fost câteva piese bune care s-au dat intensiv la radio sau pe televiziunile muzicale până pe la început de ani 2000.

Una din piesele cele mai difuzate la vremea aceea și de care sunt atașat e “Serile Verii”:

Pentru mine, ăsta a fost un prim contact cu producția muzicală modernă, contact care m-a marcat pentru multă vreme. Am întrerupt până recent ( 2018 ) lucrul din mai multe motive: am muncit în afacerea familiei, mi-am făcut stagiatură în arhitectură, mi-am conturat o carieră în design. Apoi, am redescoperit o nouă paleta de expresie, 15 ani mai târziu: acum computerele sunte extrem de performante, softurile sunt majoritatea excepționale, se poate în sfârșit face muzică acasă fără să ai nevoie de câteva zeci de mii de euro pentru echipament, cum era cazul în anii `90.

Așa că am început o serie de lansări în genul, de care sunt extrem de atașat încă din vremurile în care ascultam compilațiile Cafe Del Mar. E vorba de downtempo, chillout, electronică, muzică ce place în general oamenilor pentru calitățile ei specifice: muzicalitate, aranjament rafinat, sound design elegant. 

Unul din LP-urile din perioada de început e “Nightwalk”, care a primit o grămadă de review-uri pozitive de la muzicieni cu renume din România și se difuzează și acum la radiouri de profil:

După 2 ani de muncă intensă, am simțit nevoia să merg mai departe cu experimentul, așa că “Heat Wave” e ceva nou, ceva diferit, e un album solar, energic, plin de vibrație pozitivă și care te binedispune pe tot parcursul celor 40  de minute. 

2. Cum crezi că muzica electronică a influențat și influențează tinerii din ziua de azi?

În mod cert, muzica electronică e o muzică a libertății de expresie. De la producători până la consumatori, e un ecosistem bazat pe experiment și gândire liberă, complet deconectat de la rigori și reglementări de care fiecare alt mediu cultural e poate îngrădit. Și lucrul ăsta se simte, asta o face atât de populară și de ascultată. Cred că în ultimii 10 ani consumul de muzică electronică a crescut exponențial, cel puțin în ce mă privește, reușesc să găsesc zilnic un artist nou care să mă uimească, dacă nu chiar să îmi schimbe total viziunea. În ce privește “marele public” , el a reușit în sfârșit să își găsească, mai ales pe platfome de gen Spotify , iTunes, Google Play, etc, muzică la care să poată rezona în totalitate. Astăzi, opiniile nu mai sunt formate de televiziuni muzicale sau case de discuri cu resurse, sunt formate de site-uri independente și tot mai mult discernământ și cultură muzicală în rândul tinerilor.

Mă bucur enorm de succesul genurilor muzicale noi, pentru că asta arată că omenirea reacționează la progres și la inovație în mod pozitiv, precum și că oriunde există substanță și viziune există și feedback pe măsură. Tinerii din ziua de azi sunt mult mai mult expuși la produs muzical de calitate, iar ăsta e cel mai bun aspect.

2. Cum s-au format subgenurile în care creezi? Ce plus aduce muzica ta?

Primele Ep-uri sunt majoritatea scrise în genul downtempo / chillout, gen care a apărut la final de ani `70 în cluburile londoneze. La final de party, spre dimineață, DJ-ii puneau selecții de muzică ambientală pentru a calma puțin din surescitarea publicului, așa a luat naștere termenul “chillout”. Jose Padilla, un dj rezident la terasa “Cafe Del Mar” din Ibiza a început să creeze celebrele compilații cu același nume undeva la mijlocul anilor `80. Genul a cunoscut un succes senzațional la finalul anilor `90 și început de ani 2000, după care a intrat puțin în declin și a fost înlocuit de alte genuri. Lucrul ăsta nu m-a interesat de fapt, n-am vrut niciodată să fac o muzică a momentului. Fiecare album sau Ep pe care îl public e mai degrabă un experiment cu propria memorie, evocă perioade diferite din viață mea, stări, trăiri, personaje care au trecut episodic prin universul meu și au lăsat o amprentă puternică. Deci chiar dacă e vorba de un gen consacrat, cred că aduc ceva nou tocmai prin abordarea asta extrem de personală. Și oricum, nici n-aș putea vreodată să fac ceva impersonal și calculat, e nevoie de o stare și o energie care vin pe nepusă masă, atunci simt nevoia să mă așez în studio la lucru. E o stare extrem de intensă, care durează de obicei cele câteva săptămâni în care finalizez proiectul, momente în care timpul e suspendat, orice alte probleme cad pe locul doi, mă gândesc tot timpul la detalii și la concept, scriu notițe, fac scheme, conectez cabluri. Apoi, vine eliberarea de după, când totul e gata, publicat, și când mă bucur de rezultate și feedback. Până acum a fost vorba de feedback din cel mai bun, fapt care mă bucură!

Spre exemplu, albumul “Dreamcatcher” a fost creat în doar două luni. Am avut atât de multă energie și dorință de a-l finaliza încât am stat nopți întregi cu căștile pe urechi, lucrând la fiecare detaliu. A ieșit ceva organic, inspirat din neo-soul și funk, un album unic, de care sunt extrem de mândru:

3. Merge curentul de muzică electronică în direcția potrivită la noi în țară? Ce artiști asculți și ce alte genuri?

Cred că România, deși mai timid, nu face decât să urmeze trendul global în privința asta. Lumea e tot mai informată, mai deschisă la nou, și mai ales interesată de artiștii români. Am doar cuvinte de admirație pentru ce se întâmplă la noi, mai ales că suntem totuși o țară cu resurse limitate. Pentru un român e de câteva ori mai scump să-și cumpere aparatură și software decât e pentru cineva din occident, comparativ cu salariul mediu național.

Sunt mulți artiști români pe care îi ascult cu plăcere, mai nou am descoperit trupa Golan, care e un grup de excepție. Îmi mai place Moonlight Breakfast, pentru stilul elegant și rafinament. Dar poate că cel mai mult îl admir pe muzicianul din Deva care produce sub pseudonimul Radiospacepop. Îl puteți găși pe Bandcamp, face muzică încă din anii `90, are câteva zeci de albume publicate. Pentru mine el e la un nivel atât de elevat, lucrează cu o minuțiozitate și o dedicare pe care nu le-am mai întâlnit nicăieri, nici măcar la muzicienii occidentali cu experiență. Aș putea spune că dacă ar fi să naufragiez singur pe o insulă pustie, aș prefera să am cu mine discografia lui. Mă bucur că mi-a răspuns la e-mailurile pline de venerație și că am devenit prieteni. E un om excepțional și un talent imens.

În ce privește alte curente românești, mai ascult uneori “ro-minimal”, un subgen al muzicii minimal house, care a devenit celebru în toată lumea. Sincer, nu-i cunosc exponenții locali, dar știu că la ora asta există o întreagă pleiadă de producători din toată lumea care creează în genul asta. Cel puțin, așa a ajuns și România pe harta globală a muzicii electronice, iar ăsta e un lucru foarte cool.

4. Ce recomandări bazate pe tehnică, programe ș.a.m.d ai pentru cei la început de drum? De unde să învețe?

Cred că fiecare om care începe să producă muzică electronică are deja niște modele pe care le admiră și pe care vrea, în cel mai legitim mod totuși, să le imite. Cel puțin la început. Dacă nu să imite, să aparțină unui mediu, trend, curent muzical, etc. E bine să faci un research serios în privința asta, cel puțîn eu așa am făcut. Am citit articole, interviuri, m-am interesat de echipamentele de studio specifice, de software. Astăzi există mii de tipuri de plugin-uri care emulează aproape orice instrument există sau a existat vreodată. Eu am în computer întreaga orchestră londoneză BBC, de exemplu, gata să fie pusă la treabă în orice moment.

Față de anii `90, când am început eu, astăzi există o infinitate de moduri de a învăța, toate bazate pe youtube sau pe platforme pe care plătești o suma modestă și prin care ai acces la tutori și tutoriale de bună calitate. Oricum, sunt sigur că cei care încep să facă muzică acasă, în dormitor, sunt atât de pasionați și plini de creativitate, încât găsesc cu siguranță toate sursele de inspirație sau autoeducare de care au nevoie. E o artă specială, populată în mare parte de creativi extrem de pasionați și de interesați de tehnologie, în aceeași măsură în care sunt nevoiți să-și pună skill-urile în slujba muzei personale. E vorba și de un proces de autodezvoltare și de creștere, care se întâmplă inevitabil pe parcurs. Muzică te transformă iremediabil într-un om mai bun, mai complex, mai înțelept. Cel puțin în ceea ce mă privește, așa a fost.

5. Cum ai procedat pentru a fi cunoscut pe piața din afară?

Sincer  să fiu, petrec un timp redus pentru promovare, aproape deloc. Deocamdată, cel puțin. Am fost foarte concentrat în ultimii 2 ani pe a forma o bază de albume suficient de solidă pe care să cresc apoi o audiență în mod constant. Am postat însă o vreme pe mai multe tipuri de platforme care oferă muzică gratuit și am avut instant sute de mii de followeri și zeci de mii de download-uri. Semnul a fost că muzică e ok, place, oamenii sunt interesați. Recent, m-am hotărât totuși să vând ceea ce produc, nu de alta, dar am investit mult  în aparatură, și încă o fac, așa că o suma modestă lunar din vânzări mă ajută totuși pe termen lung. 

În mod cert, oamenii din străinătate sunt mult mai atenți când e vorba de a susține un artist, așa că ocazional am surpriza ca cineva să cumpere întreaga discografie, sau sunt contactat de radiouri de profil care vor să difuzeze muzica mea. În momentul ăsta, am semnate peste 30 de contracte cu radiouri ce difuzează downtempo/chillout, așa că presupun că undeva acolo cineva are acces în mod constant la piesele mele.

A mai fost și un album de remixuri pentru muzicieni relativ cunoscuți, remixuri înscrise la competiții de profil. Am adunat toată munca asta într-un album dedicat, pe care îl ofer spre download gratuit pe profilul meu de Bandcamp (click).

Am mai avut și o tentativă de a lucra printr-o casă de discuri straină, deși am fondat în 2019 propriul label, Sprya Records. Am făcut un experiment, dar nu am fost extrem de mulțumit de promovare și de feedback. Plus că am pierdut drepturile asupra pieselor pentru care am semnat contractul, lucru care îmi cam displace. Micul Ep, “You Dream In Technicolor” însă se bucură totuși de “airplay” intens pe radiourile axate pe chillout:

Cumva, fiecare album e că un copil pe care l-am creat și cu care nu vreau să pierd contactul niciodată. Așa că acum, cu ultimul album, “Heat Wave”, m-am întors la a-mi distribui singur muzica. E și posibil ca pe viitor să încerc să promovez și alți artiști de care sunt atașat. Deocamdată însă sunt mult mai preocupat de a-mi dezvolta abilitățile de producție și de a produce albume tot mai bune.

6. Care este cea mai mare învățătură pe care ai extras-o de la Paula Seling?

De când eram mici, Paula a fost cea ambițioasă și eu cel boem. Mi-a luat ani de zile să încep să mă concentrez și să mă dedic total unui proiect la care lucrăm, și asta îi datorez ei mult. A fost un exemplu de perseverență și dedicare, de fiecare dată când scotea o piesă nouă eram uimit de ingeniozitatea și de talentul ei muzical. Cred că sora mea e unul din cei mai muncitori oameni pe care îi cunosc, dedică ore în șir zilnic exercițiilor vocale, apoi lucrează în studio, știe să producă muzică în mediul digital probabil mult mai bine decat o fac eu. 

I-aș mai mulțumi și pentru că m-a invitat în trupa ei, în liceu. Își formase o trupa de jazz/fusion în care eu am primit partea solistică, cea de saxofonist. Au fost câțiva ani în care ne-am plimbat prin țară pe la o grămadă de festivaluri (pe care le-am câștigat fără excepție ). Am învățat atunci enorm din ce înseamnă dinamică unei trupe, ce face fiecare muzician, cum funcționează o echipă. A fost cea mai bună experiență formatoare din viața mea. Încă aplic și azi învățăturile din vremea aia.

7. Care sunt planurile tale de viitor? 

Sper să pot continua proiectul meu muzical, am în proiect și niște colaborări cu alți artiști români sau străini. În prima fază însă vreau să finalizez un EP de remixuri pentru Paula. Cred că asta va fi următoarea lansare de album, probabil la mijloc de 2021. Pentru mine e o provocare să dau o formă nouă unor piese pe care Paula le-a lansat în maniera ei specifică în ultimii 10 ani. Sunt piese din zona pop pe care vreau să le reconvertesc înspre soundul meu personal, e o ambiție de-a mea mai veche de a provoca percepția pe care publicul o are asupra Paulei. Deși enorm de multă lume o apreciază pentru lirism și calitățile vocale, sunt sigur că e loc de o intervenție diferită, mai ales că vine din partea fratelui ei.

În rest continui să îmi populez studioul cu aparatură și software pentru fiecare proiect nou. Am primi cadou de la Paula un saxofon de marcă, așa că zilnic îmi chinui vecinii o oră studiind și încercând să-mi reintru în mână. Probabil că pe viitor voi integra și părți solistice în producțiile mele. În final, mă interesează să creez o experiență sonică cât mai bogată pentru ascultătorii mei fideli, iar ăsta e un angajament pe care intenționez să-l onorez tot mai bine cu fiecare an ce trece.

Mă puteți urmări acționând cu un click pe:

Spotify

Deezer

Amazon Music

iTunes

Facebook

Soundcloud

Bandcamp

Site oficial

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *