Miriam Georgescu - POEMOSapiens - Revista Mezomorf

Miriam Georgescu impresionează printr-o poezie cinematografică, cu o scenografie palpabilă, înfășurată în straturi onirice de permeabilitate emoțională. Foarte curajos, experimental și expresiv, universul său liric creează o imersiune vibrantă, înfricoșător de primitoare și șocant de liniștitoare. Aici, fiecare vers nou se simte ca un pas într-o zonă obscur familiară și plăcut necunoscută, ca o explorare incitantă a sinelui, dinspre înafară spre interior. Rar mă aflu în situația fascinantă în care să-mi fie greu să disec motivele stărilor provocate de versurile cuiva, dar Miriam reușește să mă trimită aici.

În POEMOsapiens sunt în prim plan poemele pe teme date, nelipsind asocierile artistice. POEMOsapiens include inspirație pe mai multe planuri, precum și genul acela de motivație care te determină să te apuci și tu să scrii/să asculți piesa x/să citești cartea x după ce ai dat de articolul acesta.

> Primul poem scris care te-a făcut să ai încredere în abilitățile tale asupra poeziei

1

doamne
ce frică îmi e de cutremure
îmi e frică de cutremure

după colțul blocului vântul o ia șiu la stânga,
șuieră, șiu:
isus pe cruce din toate unghiurile, după colț,
cade, se rupe cortina unui templu, jaluzelele mele
se rup, mi’e frică de cutremure.

pe asfalt îmi julesc coatele, genele
o iau la stânga, șiu, șiu:
portocalele din mâini cad,
se rupe punga de la lidl se rupe cordonul de la duș
se rup, mi’e așa frică de cutremure

doamne
mi’e atât de frică

2

RATB a anunțat că reorganizează liniile de tramvai din sudul Bucureștiului, așa că aveți grijă în ce mijloc de transport în comun vă urcați, ca să nu ajungeți pe unde nu aveți treabă.

3

tramvaiul 4 se desființează, tramvaiele 1, 11, 19 și 34 își schimbă traseul

Mă auzi acum?
Da# dacă plouă te rog ia’ți ceva pe tine pe
ste rânduri să nu Se întâmple
ceva; bucureștiul a crăpat sub presiunea unghiilor ungherelor ne’am rupt toți de
etilic de șina de tram(vai)
de ele de cifra de pe tăblița
inimii tale 4
luat ca cifră a destinului ca anotimp
ca de la lujerului la vet(era)nilor luat pus în
apusului și acum te înțeleg.
E virgula fetusul nastenkăi al postalbastrului văzut
dintr’un etaj înalt, de peste drum (drum bun!)
miri(am) o sută de zile fără cicade moarte asta peste
o sută de zile distanță peste ape
,
dar nu se poate (și nu Se poate). Îmi. Îți apuc mâinile de glezne ca să apăr soarele de întâlnirea cu funia
(100.6 fm) Așa# i’am spus
am suspinat în timpan plapuma s’a cortina s’a rupt
peste el. Ea. Mâinile.
!
Mă auzi acum? Da# dacă plouă te rog ia’ți ceva pe tine
Și dă’i drumul.

4

mi’e atât de frică, ajută’l
să care zăpada asta mai încolo că e mort și nu mai poate
(a murit pe 13 iulie) a căzut
săracul scumpul îngerașul uite cum
se zbate să treacă strada cu
zăpada pe braț ajută’l tu că e
mort săracul și nu mai poate
îi e și lui frică.

5

gata
cutremurul e departe, i’am spus
pleacă! El și’a întins antenele peste mușana a spus cioc
cioc cine e? câine rău la suflet, câine rău la suflet
și mai cum am spus,
și mai cum a spus
ascultă’mă te rog te rog ascultă’mă
și’a întins antenele, vorba, prinde
prinde ia ține acest ghem mi’a spus deșiră’l
peste tot pe unde mergi aruncă
cu el în actori odihnește’l
pe cablul de curent ia’l
cu tine la proiecții mi’a șoptit
așteaptă cu el te rog numărătoarea inversă mi’a spus
respiră’l inspiră’l deșiră’l pe bolovani pe stele mi’a spus
leagă’ți cu el șireturile cuvintele
mi’a spus ascultă’mă te rog
dărâmă cu el castelul de nisip dintre noi
gata mi’a strigat gata

6

fără tine nu sunt nimic
tic tac tic

7

fă screenshot ca să’l pupi mai încolo, mai știi?
îți dădeam dinții cu lac ca să mă văd în ei
bună!
și tu râdeai haha (râdeai) și lumânări ard
că așa sunt ele ard și
haha (râdeam) și eu
îți scriam pe piele versetul
citeai și râdeai
spuneai screenshot this spuneam te rog lasă’ți amprenta
în telefonul meu
ca s’o am mai încolo spuneam ha
ha ghemuiește’te în cadă ca să nu ard doar eu aici
ghemuiește’mă să nu ne vadă cumva lumina
să nu ne vadă ziua să nu scăpăm
din ușa asta, din priviri dă’mi din bucata ta de ceai
cu lăptic
haha spuneam i should screenshot this, ceaiul
tu spuneai you should
,
pulsa sub cadă făcea valuri
spuneam cu degetele la gât spuneam mi’e rău
mi’e rău mi’e frică
haha i should spuneai you should spuneam
cu degetele pipăind sub cadă mult multe
valuri pulsau mi’era rău mi’era atât de frică

8

după colțul blocului vântul încă o ia la stânga și
șuieră, șiu, haha, șiu:
pe sub dărmături, pe sub 41, antenele
vorba, mâinile, crucea, ghemul, zăpada,
lăpticul, cutremurul.

doamne
mi’era atât de frică

> Un poem care reflectă o puternică emoție de moment

când un copac e prea bătrăn devine o atracție turistică
proptit în bețe lungi de plastic legat cu sârmă subțire tatăl meu
e un totem înger de noroi în scorburi iepurașii
îmi mănâncă picioarele îmi rod cu dințișorii pantofii mary jane
și dresurile albe de lycra noroi până la glezne

le era frică l-au mutat într-o seră la adăpost căldură iepurașii
rod plasticul ușii nu îl vor atinge încă

bună ziua flori
bună ziua rădăcini

într-o zi o să te scap de aici tata o să te fac sertare
o masă frumoasă un cadru de pat cronometrul pornește iar
vom dormi îmbrățișate în tine nu ne va atinge nimeni, tu
o etajeră pentru cosmeticele mele șifonierul cu rochițe
frână
limbiile de lemn de la ceasul mamei

> Un poem experimental sau din afara zonei personale de confort

dumnezeu bătrânelul din nori
coboară la piața muncii
deschide ușa cu bastonul
cu care mai demult demola clădiri micuțe
pe macheta bucureștiului
un baston lung îndoit la ambele capete
te prinde din orice poziție
trimite mailuri

i hope this email finds you well
sunt dumnezeu, dumnezeul real (să fie lumină)
dacă ai putea să’mi trimiți zece euro în loopring pe revolut
ca să pot să mă întorc în țară

> Trei poeme care te definesc și câteva lucrări artistice pe care le poți asocia cu acestea (literatură, teatru, muzică, artă vizuală etc.) — aici poemele pot fi personale sau nu

bulinuțe
păstorii sunt încă reali
așa își fac mișcările
înainte de culcare
păstorii se roagă
din pământ iese o crenguță
prin ea comunicăm
sacadat
unii cu ceilalți

o mânuță rece pe sub pantaloni
& urcă
dumnezeu stă la un ghișeu
& numără mișcări
controlate mânuțe mici cu pământ
sub unghii caută
ce au îngropat în curte
acum un an

Poem asociat cu lucrarea Princezna Hyacinta, de Alphonse Mucha

când e noapte și nu poți să dormi
gândește-te la sala de operație
dintre orizont și favorit unde
miroase a metalul pe care l-a înghițit
câinele bunicilor max
și a lătrat în limbi robotice

te mângăi pe ureche încet și o să fie bine
gândește-te că exsită oameni pe care
vreau să îi ating mai mult și oameni pe care
vreau să îi ating mai puțin.
noi nu o să murim niciodată
noi comunicăm
prin vuietul metroului la curbe

îmi pun masca și ochelarii chirurgicali
unde ai ajuns acum max?
la curbe se aude lătrat mecanic
îmi spune că e mai fericit
foarte fericit aici

sunt oameni pe care îi iau cu mine
lângă care vreau să mă așez
sau să le dau locul.
te rog, culcă-te

max trage metroul
e înhămat cu lesă sintetică
și știe drumul

Poem asociat cu melodia The Soft Parade, de la The Doors

bunica mea îmbrăcată în pene la capătul holului
cu agenda rompetrom 2009 notându-și
maimuță cu mâinile pe ochi
maimuță cu mâinile pe urechi
maimuță cu mâinile pe gură
reține – dacă pămânul se învârte cu o jumătate mereu spre soare
ca luna, avioanele noastre sunt calde
câinii și oamenii dorm la umbră unii lângă alții
își împart pâinicile, nici un frigider nu are bec
pe partea celalată a pământului nu vorbim
sunt doar țânțari, avioane reci ca piciorușele misei
meduze neon în orașe sovietice hologramă, bere vărsată
nimeni nu înoată cu spatele noaptea

bunica mea reține, un elefant în spatele urechii îi șoptește
calculează facturi, memorează numere de telefon
bunica mea cu pielea cusută de canapea
bunica mea cu betadină, apa caldă doar la lighean
bunica
bunicuța
uitându-se la speranța tv
a murit
încă suntem prietene pe facebook

Miriam Georgescu – POEMOSapiens