Karina Maria Ciociu este studentă în anul doi la facultatea de Artă și Design din Cluj Napoca, licență, grafică. Îi place să lucreze atât digital, cât și tradițional, tehnicile pe care le folosește des fiind desenul, gravura și arta digitală. Arta sa are un mesaj intim, sensibil, ce descrie trăirile sale din copilărie, cât și traseul său în a deveni adult.
Karina semnează lucrarea Oh, what’s next , care i-a adus acest interviu. Lucrarea sa face parte din expoziția virtuală rezultată în urma proiectului Ideal Self, curatoriată de Atoma Art Community și vizitabilă gratuit prin acest link.
Ce înseamnă pentru tine “Ideal World”/”Lume Ideală”?
Lumea ideală este aceea în care mă pot desfășura creativ fără nicio limitare dată de activitățile și nevoile de zi cu zi.
Ce înseamnă pentru tine “Ideal Self”/”Sine Ideal”?
Sinele Ideal este cel care se poate desfășura liber, fericit, fără griji față de propria persoană sau de cei din jurul său.
Care a fost prima creație de care îți amintești și ce semnifică pentru tine acum?
Prima creație de care îmi amintesc și spre norocul meu, pe care încă o am, este un desen făcut pe cartea de instrucțiuni de la wi-fi. Nu cred că aveam mai mult de 5-6 ani. Ca orice alt desen pe care l-am făcut, este semnat cu numele meu, copilul din mine considerând faptul că este foarte important să se știe cine a făcut desenul. Am ilustrat o petrecere cu ceai în care participam împreună cu fratele meu și prietenul meu imaginar căluț. Acum lucrarea aceasta nu îmi aduce decât nostalgie și dorință de a avea din nou atâta încredere în abilitățile mele de desenatoare. Multe lucrări de ale mele îmi redau copilăria pe care îmi doresc să o retrăiesc.
Fiecare artist are un univers interior. Cum l-ai descrie pe al tău?
Universul meu interior este unul jucăuș, dar și speriat. Sunt un adult în devenire care își dorește să fie din nou copil. Iubesc să mă uit la desene, să mă joc și să creez lumi noi. În același timp, universul meu nu este la fel de liber ca cel al unui copil, în el fiind adăugate grijile și responsabilitățile care vin și opresc joaca sinelui meu.
Care a fost cel mai semnificativ sprijin primit în parcursul tău artistic?
Cel mai semnificativ sprijin, cât și cel mai important om din viața mea, este tata. Chiar dacă nu a înțeles mereu exact ce fac, el mi-a fost alături fără nicio îndoială că drumul pe care îl parcurg nu este unul greșit. Am făcut, de asemenea, o bandă desenată în care îi mulțumesc pentru tot ajutorul oferit.
Care a fost cel mai puternic obstacol întâmpinat în acest parcurs?
Cel mai puternic obstacol întâmpinat a fost necunoscutul. Faptul că vin dintr-un oraș micuț în care nimeni nu crede că poți face ceva din artă mi-a adus destul de multe greutăți. Eu ca tânăr artist nu am știut cum să abordez această carieră. Nu am avut pe cine să întreb și chiar intratul la o facultate a fost un proces destul de greu și stresant.
În cadrul “Ideal Self” am primit multe lucrări ce reflectă procese de contemplare a sinelui și de identificare a rolului acestuia în lume. Încotro crezi că se îndreaptă sinele tău artistic și rolul său în ecosistemul social?
Momentan sinele meu artistic este blocat în nostalgie și amintiri. Totuși, mă găsesc în a iubi atâtea tehnici și atâtea teme încât îmi doresc un sine în continuă dezvoltare. Care să ofere atât nostalgie și bucurie cât și înțelegere. Îmi doresc să abordez teme sociale în care oamenii ar putea găsi anumite răspunsuri la întrebările pe care le au.
Cum și cât de mult ieși din zona ta de confort, din punct de vedere artistic? Ce ai vrea să explorezi și nu ai curajul încă, tematic sau tehnic?
Pe tot parcursul meu studențesc am încercat tehnici noi. Fiind la început a trebuit să învăț de la 0 multe lucruri pe care colegii mei deja le cunoșteau. Sincer îmi doresc mereu să explorez și să caut noi moduri de a mă exprima. Consider că nu trebuie să ne fixăm pe o anumită tehnică sau temă. Pentru mine un artist ideal este cel care este într-o continuă căutare.
Care e relația ta cu alți artiști din scena locală? Există persoane pe care le apreciezi sau care te inspiră în mod special?
Artiștii din jurul meu mă inspiră și mă ajută în a deveni un artist mai bun. Sincer, toți mă inspiră într-un fel sau altul. De la colegii mei la profesori/mentori sau chiar alți artiști pe care îi văd doar în expoziții. Dacă ar fi să dau nume, aș face o listă interminabilă. Și dacă aș oferi doar câteva le-aș face o nedreptate celorlalți.
Ce te îngrijorează cel mai tare în momentul de față, legat de artă, sine sau lume?
În momentul de față stresul meu cel mai mare este oferit de cariera mea ca artist.
Ce îți oferă cea mai multă speranță, din nou, legat de artă, sine sau lume?
Cea mai multă speranță mi-o oferă atât artiștii din jurul meu cât și oamenii care îmi sunt alături. Sunt sigură că toți o să facă lumea mai bună. Așa și cum sinele meu a devenit mai bun datorită lor.
