Iustin Butnariuc – PoemoSapiens

Iustin Butnariuc conturează o poezie în care explorarea se simte precum o trecere prin fața vitrinei unui magazin. Curiozitatea naturală de a descoperi ce e înăuntru se lovește de propria reflecție, iar suprapunerea imaginilor creează niveluri provocatoare de întrebări care par să nu se oprească niciodată. Cu tehnică elegantă și alăturări curajoase, universul liric al lui Iustin invită mai mult la contemplare decât la imersiune, însă vorbim cu siguranță de o contemplare din care este aproape imposibil să ieși cu ușurință.

În POEMOsapiens sunt în prim plan poemele pe teme date, nelipsind asocierile artistice. POEMOsapiens include inspirație pe mai multe planuri, precum și genul acela de motivație care te determină să te apuci și tu să scrii/să asculți piesa x/să citești cartea x după ce ai dat de articolul acesta.

> Primul poem scris care te-a făcut să ai încredere în abilitățile tale asupra poeziei

tetris

am fost mereu singur și n-am avut stare
mereu curios să simt
textura pe cerul gurii, materialul care învelește colțurile
prin casele oamenilor, am umblat desculț și fără rețineri
să fi fost eu cel care a apăsat în noapte mânerul?
când toate stelele scânteiau ca un obiect în ochiul străinului
la sud-est, în jurul miezului nopții
s-a coborât un halou portocaliu –
a îmbrăcat un omoplat de ciment,
atât de frumos străluceau casele oamenilor
și în ele era somnul vieții.
eu le priveam așa cum binoclul urmărește vestigiile
aflate la mile distanță, când umbra vasului e totuna cu vasul
când umbra omului e totuna cu omul,
iar ritmul vieții imită ritmul morții.
eu le priveam și pulsul lua forme geometrice
umplea perfect spațiul dintre ele
iar piesele mari, străbătute de lumină
s-au interpus între mine și ceilalți.

> Un poem care reflectă o puternică emoție de moment

când moare-un flutur/
din el zboară un altul/
mai alb, mai liber

am prins un fluture cu mâna
îl striveam
sub greutatea
liniilor vieții
și pe măsură
ce organismul lui
primitiv
își elibera
ultimele toxine
în palma mea
gândul că e strivit
a început să mă supere

că sufletul meu
e doar o coajă de pâine
știam deja,
dar parcă nu-mi venea
să-i dau drumul
(voiam să simtă
prin ce trec
nimeni n-ar înțelege)

e pueril, știu,
dar fluturii nu plâng
când sunt striviți
doar se zbat un pic
și când își dau duhul
din ei se ridică
un altul mai alb, mai liber.

> Un poem experimental sau din afara zonei personale de confort

prin întunericul lipicios al stradelei Delfini

la intersecția cu Meteor și Trecătoarea Oițelor
înaintează umbra unei forme de viață
poate un bărbat, poate o femeie
sau poate Piotr Ivanovici Bobcinski

(blestemat fie el, ziua și noaptea,
când doarme și când este treaz,
când se ridică și când se așază,
când intră și când iese)

umbra de viață mișcă telekinetic
o sacoșă din care se întrevede
conturul altei forme de viață:
o conopidă dizgrațioasă
care va ajunge piure sau pane
în casa celui/celei care o poartă

(Dumnezeu să nu-l ierte niciodată și să nu-l recunoască!
Furia și supărarea Domnului să nu se stingă;
să-l apese cu toate blestemele scrise în cartea Legii)

dar dacă cele două sunt una și aceeași
iar forma cratiței în care sufleul își va da sufletul
este recipientul universal al tuturor lucrurilor?
fie ele inflorescențe cărnoase, haine de in
lampioane violet pe cerul galben

(Numele lui să fie șters pentru totdeauna din această lume.
Locul lui veșnic să fie în Iad)

prin întunericul lipicios al stradelei Delfini
la intersecția cu Meteor și Trecătoarea Oițelor
privindu-mi Corpul desfăcut în aparențe înșelătoare
aș putea începe să cred

(Nu i se va face niciun serviciu și nimeni să nu se apropie de el.
Nimeni să nu locuiască sub acoperișul său
și nimeni să nu citească niciuna din scrierile sale)

> Trei poeme care te definesc și câteva lucrări artistice pe care le poți asocia cu acestea (literatură, teatru, muzică, artă vizuală etc.)

1.

Poem personal asociat cu întâlnirea dintre Valery Oișteanu (un poet suprarealist/zen-dadaist român) și beatnici
+ un citat care îi aparține chiar lui Allen Ginsberg: „Avem printre noi un dadaist din România!


Poemul american

(lui Dan)

noi privim America cea frumoasă
și America cea frumoasă ne privește pe noi
America cea frumoasă spune:
iată Estul Europei, blocurile comuniste, sinagoga dărâmată,
natura dezlănțuită, inundațiile fecunde, soarele toropitor

iată zdrențuitele haine cum se scurg de pe trupuri slăbite
cum cântă pănțărușul în desiș în limba lui neomenească
combinând cuvinte din polonă, română și greacă

iată adevărata poezie și-năuntrul ei o garsonieră cu chirie
și înăuntru – poeții supraviețuitori, și înauntrul lor
visul strălucește ca cei mai înalți zgârie-nori
în noaptea nebună a New-Yorkului, pe străzile din San Francisco,
în barul unde Ginsberg citea Howl
și ani mai târziu îi declara admirativ unui emigrant român
ești din țara lui Tzara, un idol pentru noi

iată cum prins de mâini și de picioare, contorsionat de securitate
bătut și pus să scrie ode partidului
poetul român era de fapt un erou
și America cea frumoasă suspina pentru el, America cea frumoasă
cânta în limba ei, prin ascunzișurile sintaxei ei
imnurile țărișoarelor asuprite de dictatori

iată-mă cum stau cu o carte de poezie americană în brațe,
nemâncat, nebărbierit, netuns, ilegal
cu facturile uitate pe raft, trei pisici, într-o casă din fostul ghetou evreiesc
și mă minunez că putem fi admirați de necunoscuți atât de frumoși.

2.

Poem de D.H. Lawrence asociat cu antologia lui Czesław Miłosz (în care poate fi găsit)
+ un poem legat de o căprioară, de Carl Sandburg, din antologia poeziei americane realizată de Mircea Ivănescu


Mystic

They call all experience of the senses mystic, when the
experience is considered.
So an apple becomes mystic when I taste in it
the summer and the snows, the wild welter of earth
and the insistence of the sun.

All of which things I can surely taste in a good apple.
Though some apples taste preponderantly of water, wet and sour
and some of too much sun, brackish sweet
like lagoon-water, that has been too much sunned.

If I say I taste these things in an apple, I am called mystic, which
means a liar.
The only way to eat an apple is to hog it down like a pig
and taste nothing
that is real.

But if I eat an apple, I like to eat it with all my senses awake.
Hogging it down like a pig I call the feeding of corpses.

3.

Poem reprezentat de versurile piesei lui Willy Mason – Oxygen asociată cu al 8-lea element al tabelului Mendeleev
(întrucât Bob Dylan a luat un Nobel pentru Literatură, piesa asta de ce să nu fie considerată poezie?)


Oxygen

I want to be better than oxygen
So you can breathe when you’re drowning and weak in the knees
I want to speak louder than Ritalin
For all the children who think that they’ve got a disease
I want to be cooler than t.v.
For all the kids that are wondering what they are going to be
We can be stronger than bombs
If you’re singing along and you know that you really believe
We can be richer than industry
As long as we know that there’s things that we don’t really need
We can speak louder than ignorance
Cause we speak in silence every time our eyes meet.


On and on, and on, and on it goes
The world it just keeps spinning
Until I’m dizzy, time to breathe
So close my eyes and start again anew.

I want to see through all the lies of society
To the reality, happiness is at stake
I want to hold up my head with dignity
Proud of a life where to give means more than to take
I wan’t to live beyond the modern mentality
Where paper is all that you’re really taught to create
Do you remember the forgotten America?
Justice, equality, freedom to every race?
Just need to get past all the lies and hypocrisy
Make up and hair to the truth behind every face
That look around to all the people you see,
How many of them are happy and free?
I know it sounds like a dream
But it’s the only thing that can get me to sleep at night
I know it’s hard to believe
But it’s easy to see that something here isn’t right
I know the future looks dark
But it’s there that the kids of today must carry the light.

On and on, and on, and on it goes
The world it just keeps spinning
Until I’m dizzy, time to breathe
So close my eyes and start again anew.


If I’m afraid to catch a dream
I weave your baskets and I’ll float them down the river stream
Each one I weave with words I speak to carry love to your relief.

I want to be better than oxygen
So you can breathe when you’re drowning and weak in the knees
I want to speak louder than Ritalin
For all the children who think that they’ve got a disease
I want to be cooler than t.v.
For all the kids that are wondering what they are going to be
We can be stronger than bombs
If you’re singing along and you know that you really believe
We can be richer than industry
As long as we know that there’s things that we don’t really need
We can speak louder than ignorance
Cause we speak in silence every time our eyes meet.


On and on, and on, and on it goes
The world it just keeps spinning
Until I’m dizzy, time to breathe
So close my eyes and start again anew

Melodie împărtășită de Iustin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *