Ion (@criniadele) a funcționat mereu ca un izvor de inspirație pentru lumea poeziei. Fondator în Cluj al Clubului Literar Basarabean, este angajat spre a împărtăși cultură prin evenimentele pe care le organizează: încercarea de a promova artiștii deja lansați, dar și favorizarea unui cadru oportun celorlalți spre a face auzite cuvintele din gând, notițe sau ciorne. Cât ține de esența sa ca poet, aceste rânduri de poezie urmează în a-i defini crezul său poetic mai mult decât ar face cuvintele.
În POEMOsapiens sunt în prim plan poemele pe teme date, nelipsind asocierile artistice. POEMOsapiens include inspirație pe mai multe planuri, precum și genul acela de motivație care te determină să te apuci și tu să scrii/să asculți piesa x/să citești cartea x după ce ai dat de articolul acesta.
Obișnuiesc să-mi definesc versurile ca fiind poezia unei căutări. Fie ca își caută iubita, fie că își căută sensul sau calea, eul liric din poeziile mele e întotdeauna în căutare a ceva.
Ion Fîntînă
> Primul poem scris care te-a făcut să ai încredere în abilitățile tale asupra poeziei
culorile Triunghiului
cu mâinile ei, am modelat o inimă din țărână.
era neagră și urâtă, dar era a noastră.
am luat o frunză de crin și ne-am tăiat la buze,
apoi, sărutându-ne, am colorat cele patru camere în roșu
și le-am îngropat.
poate cândva, va crește o noapte cu amintiri…
cu mâinile părinților, am construit o căsuță din frunze de nuc.
era palidă și săracă, dar era a noastră.
am luat niște pietre și am îngrădit-o ca s-o apăr,
dar vântul a doborât zidul,
iar cetatea noastră era deja în mare.
poate cândva, o vor găsi ramurile mele…
cu mâinile proprii, am pictat un cer.
era albastru și trist, dar era al meu.
am desenat și luna ca să-mi fac pânza să zâmbească,
dar ea doar mi-a arătat legăturile prometeice
care-mi țineau sufletul în ulciorul de lut.
poate cândva, voi șterge liniile negre de pe cer…
>Un poem care reflectă o puternică emoție de moment
manifest.
voi renunța la poezie,
voi reveni la forma mea inițială
de a scrie despre amintiri,
trăiri
și sentimente false.
voi renunța la poezie,
și-orice cuvânt ce-a vrea să fie
prezent în versuri,
amenințat va fi,
întemnițat și spânzurat,
iar la final
uitat și interzis
pe veșnicie.
voi renunța la poezie,
voi arde tot ce-am scris
ca nimeni sa nu știe
c-am fost poet.
un condamnat voi fi
la ani de izolare,
la zeci de ani in care
mă voi gândi la tine,
dar nu voi scrie
niciun cuvânt,
căci azi renunț la poezie.
> Un poem experimental sau din afara zonei personale de confort
gânduri urâte pe timp de pandemie
duhoarea de hoituri descompuse
înmiresmează aleea unde eu și tu cândva
ne sărutasem prima dată…
acum, în loc de bătăile inimilor unor îndrăgostiți
se aud doar cuiele intrând în lemnul sicrielor
și cum viermii iau cu asalt coșciugurile putrede din pământ…
moartea, foametea și boala
ca trei prietene cochete
se plimbă pe drumuri în căutare de iubiți
sau victime (care-i diferența?)…
capete de medici stau adunate la pragul spitalului lângă o coasă însângerată și caldă…
totul e pustiu, oamenii nu mai vor să mai iasă afară,
metamorfozându-se în omide de casă
care-și așteaptă iubita…
> Trei poeme care te definesc și câteva lucrări artistice pe care le poți asocia cu acestea (literatură, teatru, muzică, artă vizuală etc.)
1. autoportret
sunt om,
sunt pasăre,
sunt cerșetor
de răsărituri
și de dor…
sunt cel ce crinii-și caută în zbor
iar în lumina lunii
o speranță
de tine
și de viață…
sunt cel ce împreună cu nebunii
pictează apusuri
și lanuri cu floare de soare,
sunt toamnă, sunt acea stare
în care vrei să scrii
dar ai uitat cuvintele
sunt mormintele
străbunilor mei…
sunt vis de lut
care s-a spart undeva in trecut
sunt mut,
sunt filosof,
sunt scrisoarea din plic
plină de dragoste.
sunt un prost
care înainte să se nască
a pariat:
Tu sau nimic…
Lucrare asociată cu: Theory of Everything – Ending Scene Music (The Cinematic Orchestra – Arrival of the birds)
2. Aripi de plastic
cu aripi de plastic
îmi port zborul spre soare
fluturii mi-au spus că acolo
voi găsi polen de crini,
că acolo, undeva,
la capătul tunelului
se afla o camera cu oglinzi
unde sufletul se dezbracă de trup
și își pictează autoportretul
fără a plânge
cu aripi de plastic
s-au creat toate statuile de azi,
lumii îi place,
parca îmi place și mie,
atât de mult, încât, atunci când voi atinge
razele de soare
voi pune câteva in buzunarul
sacoului meu
ca să prindă formă solidă sau să ardă cu totul,
viitorul mereu are două tăișuri.
zbor cu aripi de plastic,
unii ar spune că sunt un nebun,
eu cred în metamorfoză
și sper ca într-o zi
cuvintele reci
vor crește în cărți de lumină
Lucrare asociată cu: Camping – Johann Johannsson
3. rugă
oferă-mi un zâmbet.
doar unul,
și voi vorbi cu Dumnezeu
să remodelăm harta cerului
așa încât în fiecare noapte
când voi cădea în genunchi să mă rog,
când voi ridica capul
să-l văd pe Dumnezeu în zâmbetul tău
Lucrare asociată cu: A Gentle Rain Begins to Fall