Ioana Florescu (@jolenepoetry) sau Jolene, așa cum își semnează poeziile de câțiva ani, este una dintre cele mai active și mai anticipate voci ale poeziei locale. Trasând direcții puternice în sferele poeziei sociale, versurile sale tratează visceral relația cu obstacolele și fascinațiile contemporaneității. Universul înfiripat de Jolene reflectă fațetele reprezentative ale generației post-pandemice, dorințe de schimbare și echilibru, spirit sensibil și determinat, substanța umană ascunsă dincolo de corp. Pe lângă poezia proprie, aduce contribuții de valoare în promovarea artelor prin jurnalism și recenzii, precum articolele semnate în cadrul Jurnalului de sâmbătă.
În POEMOsapiens sunt în prim plan poemele pe teme date, nelipsind asocierile artistice. POEMOsapiens include inspirație pe mai multe planuri, precum și genul acela de motivație care te determină să te apuci și tu să scrii/să asculți piesa x/să citești cartea x după ce ai dat de articolul acesta.
> Primul poem scris care te-a făcut să ai încredere în abilitățile tale asupra poeziei
domestic permission to privacy
noi doi împărțim același pat
de un an jumătate
spațiul intim ia forma unei canapele extensibile.
you now have rights to domestic permission of privacy
mediul meu personal ia forma unui open space: prea mare pentru mine, destul pentru amândoi.
am cunoscut autosuficiența înainte ca existențele noastre să se intersecteze
la această reuniune constantă,
corpurile noastre iau parte activ.
certurile cotidiene fac parte din viața oricărui cuplu aflat sub același acoperiș
îmi simt limitele personale încălcate
atunci când vrei să mă ajuți să fac lucrurile și altfel decât am fost învățată
pentru că așa mi s-a spus în copilărie că trebuie să fie.
domestic permission to privacy:
sarcinile sunt împărțite la mansardă
rolurile de gen nu sunt relevante
ce facem fiecare unul pentru celălalt contează,
ce facem fiecare pentru sine contează.
noi nu suntem unul oglinda celuilalt
coabităm în imperfecțiune și autosuficiență nemotivați de codependență
domestic permission to privacy:
la finalul zilei oricum am găti în bucătarie
va fi nevoie de trupuri
care să împartă aceeași canapea seara
și mâini care să întindă plapuma
ce mă cuprinde dimineața pe răcoare.
> Un poem care reflectă o puternică emoție de moment
drumuri dintre noi
legături rupte exact ca
firul vieții curmate scurt.
facem pace
nu trecem puntea
fiecare își poartă crucea,
independent de celălalt.
poate mai avem o șansă
la vieți paralele întrepătrunse,
pe ultima sută de metri.
pe mine mă așteaptă podul
drumul până la capăt pare interminabil
am învins in ciuda circumstanțelor,
am să trec și peste asta.
nu știu ce va urma pentru noi
am văzut un curcubeu pe asfalt și am zâmbit
gândindu-mă la copilăria pe care mi-aș fi dorit-o alături de tine
nu o să găsesc spiriduși să-mi promită oale cu galbeni
sper să fie cer senin
să văd porumbei albi zburând în tihnă,
pentru ce ar fi putut fi și ce nu a fost.
> Un poem experimental sau din afara zonei personale de confort
căldura mea cade peste corpuri
ca să dea viață unui spațiu aparent inert.
scot la suprafață
emoții mascate de teama de necunoscut.
pâlpâi intermitent lansând contradicții: raze si umbre
dualitate pusă în forme accentuate
unde nimic nu e așa cum pare a fi.
și trebuie să privești mai aproape
dincolo de linia roșie dintre spațiu personal și spațiu intim
atât cât ți se permite
always ask for consent
ca să înțelegi substanța umană
ascunsă dincolo de corp.
> Trei poeme care te definesc și câteva lucrări artistice pe care le poți asocia cu acestea (literatură, teatru, muzică, artă vizuală etc.)
non-mass casualty
tamponarea tandră a mâinilor noastre la un prim date
îmi face inima ușoară
ca ciocnirea metrourilor de la timpuri noi.
fără victime colaterale
degete împreunate
vene lângă vene
refacem trasee ce se măsoară
în culorile magistralelor Metrorex.
fluturii în stomac se adună
și se resimt cu întârzieri
“ne pare rău, circulația va fi afectată din cauza unor dificultăți tehnice”.
Asociat cu o ilustrație worry lines
the little man
în laterala unui bloc de beton
stă un mural cu un copil și o vulpe
fericirea vine din lucruri mici
o coadă stufoasă în semn de protecție
două brațe mari ce țin strâns,
“ești iubit, ești în siguranță aici, cu mine nu pățești nimic”
prin camera telefonului
zâmbetele de pe perete par blânde și sincere.
pentru următorul act magic
această kitsune nu pleacă fără să se uite în urmă
nu e nimic vicios în a oferi afecțiune
nu o dai ca să fug cu ea după
figura de pe perete zâmbește din ochii strălucind a speranță
și cutele ca niște mici riduri
până la gura deschisă,
totul e căldură într-o mimică aproape umană.
această kitsune nu pleacă la drum singură
rămâne loială
călătoria a fost mereu mai importantă decât destinația,
cu persoana potrivită alături.
a fi împreună,
pas cu pas
indiferent de circumstanțe,
actul e dus până la capăt.Asociat cu o lucrare murală din Sibiu realizată de Nasca Uno
timpul e cel care șterge murala
pentru a lăsa loc altei picturi
să dăm blocului o față nouă
povestea trebuie spusă altfel, cu aceleași culori.
copilul a crescut, vulpea a plecat
pe căi separate, așa cum trebuia să fie
o lecție în care, deși e mai ușor să ai
două brațe ca plasă de siguranță
ce pot să ofere sau să sufoce cu căldura,
important e să știi când să dai drumul.
vulpea privește din umbră cât îi e permis
rămâne loială
you’re not so little anymore, little man
“it is only with the heart that one can see rightly;
what is essential is invisible”
Asociat cu o lucrare murală din Sibiu realizată de Nasca Uno
never father- afterland
Dumnezeu există și e un 282 Otokar albastru
prins la timp într o dimineață de luni
după bărbați, după autobuze sau tramvaie să nu alergi niciodată, mi se spunea cândva
e ok, buni:
nu merită să fac întinderi musculare ca să stau la pat două zile.
i’m not a girl, not yet a woman
“singura modalitate de a te vindeca de trecut este să-l jelești”
și asta am făcut cu tine, tata.
am văzut Aftersun la cinema și am plâns
iluzia unei relații sănătoase tată-fiică
sau măcar o încercare a ei
eu nu am știut ce înseamnă asta
nu mi-ai dat nici timp, nici răbdare
și poate ai fi învățat ceva din el dacă îl vedeam împreună.
să fii părinte e un sacrificiu
uneori condiționat de responsabilități
iar tu ai fost mereu un Peter Pan cu păr cărunt și dependență de tutun.
nu m-a învățat nimeni ce să fac cu tine, tata
a trecut un an
nu pot decât să mă uit la Aftersun și să plâng,
când mi se face dor de ceva ce nu a existat pentru mine.
să fii copil pentru un copil adult e un sacrificiu
mă ridic de la masă și plec
știu că nu poți oferi mai mult
nu cer prea puțin: to be loved is just enough.
te faci că nu te doare corpul
nu simți boala sau abandonul
n-ai spus-o niciodată, dar ai suferit singur
trag ușa după mine
ne mai auzim la telefon din când în când
cât să nu ne facem rău
e prea târziu,
tu închizi ochii.
iartă-mă că nu mai pot să stau
tu rămâi în Neverland,
am un tren de prins
după bărbați, autobuze, trenuri sau tramvaie să nu fugi niciodată.
Asociat cu filmul Aftersun