- Există reguli în artă care ar trebui respectate? Care-i atitudinea ta față de ele?
Singurele reguli pe care le consider importante sunt cele ce țin cont de structura unui desen (compoziție, unghiuri, umbre). Însă, odată ce le cunoști și le stăpânești, mi se pare crucial să le poți altera în funcție de stilul tău propriu. Așa se naște unicitatea fiecărui artist!
- Pe ce te concentrezi în arta ta?
Mă concentrez pe a oferi un sentiment de bucurie fiecărui om (copil sau adult) care o privește.
- Care e cea mai bună învățătură a ta însușită în ceea ce privește stilul sau originalitatea?
Cand eram mai micuță, obișnuiam să copiez mult desene sau concepte făcute de alții, pentru că nu aveam destul de multă încredere în mine în a face ceva original, încercam mereu să mă modelez după fel și fel de trenduri. Cu timpul, am observat totuși că lumea aprecia mai mult stilul meu original, iar astfel mi-am schimbat total mentalitatea și am decis să ilustrez strict ce mă definește pe mine.
- Cum crezi că arta ta ar putea ajuta comunitatea locală?
De peste un an încoace, am început să ilustrez tot felul de cărți pentru copii care conțin mesaje importante și educaționale pentru generațiile mai micuțe. Pe lângă asta, încerc, de asemenea, să reînvii amprenta românească tradițională în cărțile pentru copii.
- Ce mesaj sau emoție vrei sa transmită arta ta, și care este visul pe care îl urmărești?
Visul meu este să mă orientez pe a ilustra cărți pentru copii în România (momentan locuiesc în Anglia). Îmi place foarte mult ceea ce fac și mi-aș dori să pot fi capabilă să ofer tuturor copiilor (inclusiv alor mei, într-o bună zi) o colecție frumoasă de cărți ilustrate la care se vor gândi cu drag mereu, chiar și atunci când ei înșiși vor fi părinți.
- În ce direcții observi că se duce arta, în general? Ce te-a surprins în ultimul timp?
Concluzia mea este că arta se mulează foarte mult după trenduri. În 2011, era popular să o desenezi pe Marilyn Monroe sau Audrey Hepburn, prin 2013 era la modă 9GAG, iar în 2020 văd ca este foarte la modă să desenezi portrete după fete mai mult sau mai putin faimoase (care au acel “aesthetic” de e-girl sau “Instagram girl”). Singurul lucru care mă surprinde este faptul că unii artiști (nu toți, desigur) desenează mai mult pentru like-uri în ziua de astăzi și nu neapărat pentru propriul lor interes. Motiv pentru care, datorită acestui tip de “sete” falsă de dopamină oferită de acele numere, prin acei urmăritori sau acele likeuri se pierde foarte mult originalitatea.
- Vorbind de tactică, ce mijloace folosești pentru a te exprima?
Sunt foarte convinsă că am avut același start ca toți artiștii de pe lumea asta: pixul și hârtia. Următorul pas important către trecerea mea în arta digitală a fost momentul în care logodnicul meu mi-a cumpărat prima tabletă digitală Genius. Cu trecerea timpului, odată ce am intrat la facultate, părinții mei m-au ajutat financiar și am început a investi tot mai mult în tablete mai performante. La început, lucram în Pen Tool Sai, apoi Krita, iar acum Procreate, însă le alternez în funcție de nevoie.
- Care este cea mai mare provocare a unui ilustrator și care este cea mai dificilă parte din procesul tău de creație?
Provocări sunt multe, însă depinde sincer de tine ca persoană cum decizi să le abordezi. Eu, de multe ori, nu sunt sigură pe mine sau pe ideile mele, însă mă ajută foarte mult să schitez fel și fel de concepte, până mă dedic unei singure idei. La facultate, am fost învățată sa creez un “moodboard” cu idei, palete de culori, orice consider că aș vrea să includ în ilustrația mea. Apoi, pasul cel mai important este să schițezi cât de multi poți (în cartea lui Drew de Soto “Know Your Onions” ți se sugerează ca timp de o oră să pui pe hârtie orice idee îți vine în cap – așa se nasc cele mai frumoase concepte!).
- În ceea ce privește teoria, dar și practica, ce ai înțeles din lumea ilustrației într-un moment definitoriu și ai spus ”în sfârșit m-am prins”?
Consistența! Nu o să ajungi niciunde în viață dacă nu ai consistență și pasiune pentru ceea ce faci. Văd foarte mult greșeala asta la alți artisti (și inclusiv la mine în trecut) că postează 2 sau 3 ilustrații, se așteaptă să ajungă cunoscuți peste seară, însă apoi, timp de o lună, dispar de pe orice platformă. Este important să creezi mereu, să înveți mereu, să îți îmbunătățești stilul, să te interesezi de ce anume mai poți adăuga creațiilor tale pentru a le aduce la un nivel mai profesional. La fel ca în oricare aspect al vieții, scopul tău este de a ajunge cea mai bună versiune a ta. Iar dacă ești dedicat, lumea va aprecia asta, trebuie doar să ai răbdare și încredere!
- În încheiere, ce alte hobby-uri ai?
Ca și hobby-uri, îmi place foarte mult fotografia și să citesc. De când sunt împreună cu logodnicul meu, totuși am dezvoltat pasiuni și pentru activități sportive precum skateboardingul, snowboardingul și mountainbikeingul.
Punguța cu doi bani: Precum am menționat mai sus, îmi doresc foarte mult să reînvii arta tradițională românească prin ilustrații de tip folcloric. Anul trecut am început o serie de desene în care am ilustrat zece povești românești. Am avut norocul să fiu descoperită după puțin timp de Alexandra, o organizatoare de vernisaje din Bușteni, iar timp de șase luni, lucrările mi-au fost expuse la galeria de artă a Castelului Cantacuzino.
Ursul: Desenul cu ursul reprezintă mai mult sau mai puțin stilul pe care îl folosesc în toate lucrările și toate cărțile la care am lucrat până acum. Îmi place nepus de mult să folosesc culori calde în lucrările mele (în special portocaliul) și încerc mereu să adaug elemente unice în fiecare lucrare. Tind să desenez foarte mult caractere antropomorfe (în special animale), motiv pentru care, în timp, m-am reorientat încet încet spre a lucra strict pentru cărti pentru copii.
Ilustrația cu camera: Un vis vechi de al meu (și susținut din plin de către părinți și prieteni) a fost de a scrie și a ilustra propriile mele cărți pentru copii. În momentul actual, lucrez la prima carte, care va fi publicată undeva prin August anul acesta și pot spune cu mâna pe inimă că este mult mai solicitant decât anticipasem! Cred că atunci când vine vorba de tine însuți, tinzi să fii foarte critic. Totuși, sunt super entuziasmată că pot face cam tot ce îmi vine în minte cu această carte și abia aștept să împărtășesc cu restul lumii povestea.
Încă de când eram micuță, am fost foarte pasionată să scriu despre creaturi și lumi mistice. Având în vedere că această pasiune a rămas cu mine până acum, am profitat de cunoștințele pe care le-am dezvoltat în arta digitală și am investit în a-mi scrie și ilustra propriile mele cărți. Prima dintre ele, “Pădurea Roșie”, prezintă povestea a doi protagoniști, Tania și Oscar, în aventura lor către a descoperi culorile. Premiza cărții este că cei doi trăiesc într-o ciupercuță, pe o planetă în care totul este numai roșu. Totuși, curând vor descoperi că există mult mai multe culori decât și-ar fi imaginat ei. Cea de-a doua carte, “Unde îmi este casa?” este mai scurtă și prezintă povestea a trei prieteni, o pasăre, un păianjen și o veveriță care descoperă esența a ceea ce înseamnă, de fapt, să fii acasă. Ambele cărți vor fi publicate anul acesta și am încă câteva plănuite pentru anul viitor!
Am avut onoarea să cunosc și să lucrez cu autori atât din România, cât și din Anglia, Italia, China și America. Această experiență mi-a deschis ochii către noi oportunități și m-a motivat să îmi reorientez cariera în această direcție: ilustrarea cărților pentru copii. Deși toate cărțile la care am lucrat (și lucrez în continuare) sunt adresate celor mici, alături de autor abordăm fel și fel de teme atât ludice, cât și cele serioase, precum îndatoririle și responsabilitatea față de evenimentele actuale vizavi de coronavirus.
