Am discutat cu Mihai Balangea (aka sictiru) despre o serie de lucruri ce nu au neapărat incluziune doar în categoria Artistico, ci și la Îndeletniciri.
Sictiru este un magnet superior de artă și îl apreciem nu doar pentru viziunile lui ”state of the art” alimentate de profesorii lui din Anglia, dar și stimăm faptul că a creat o comunitate frumoasă în jurul lui, ca o adevărată căpetenie artistică.
Puteți urmări printre întrebări și munca lui în domeniul fotografic.
Lectură plăcută a viziunilor și referințelor!
Cum arată viața de artist în Anglia? Te vei întoarce în România?
Bă, e mișto, ți se deschid niște porți, pe care odată ce le ai deschise, începi să realizezi anumite chestii, începi să vezi ce înseamnă sprijin și ce înseamnă să evoluezi ca artist și ca targeturi. Învățământul este către elev nu elevul către învățământ, există și one to one classes, tutorii sunt mai focusați pe tine, faptul că studiez ce iubesc mi-a deschis foarte mult mintea spre cunoaștere, și mă rog, aici ai alte facilități ca student, care te pot ajuta să evoluezi foarte mult, pe lângă faptul că ai informație de top!
Nu sunt sigur dacă mă voi întoarce în Romania, mă gandesc serios să dau Master-ul în Spania, nu mă gândesc la România acum, mai am 2 ani până dau licența, mai vedem, depinde cum evoluează lucrurile, dar țin legătura cu artiștii români și îi susțin cât pot eu de mult, există mult potențial, mult aur, vă spun eu, că eu îi văd și i-am văzut de mult, sunt mereu excited când dau de un artist mișto care e român și mereu împart o vorbă bună dacă-mi place arta lui, că e mișto de la artist la artist, se simte altfel.
Ce imagine ți-au creat realitățile rurale si urbane, in retrospectivă?
M-am născut la țară cică, în Ștefan Vodă, doi-trei ani am stat acolo, nu mi-i amintesc pe ăia, dar am revenit la țară un timp, în rural e mai simplu, nu ai probleme, nu traiești în iluzii, ba deloc, știi ce ai de făcut dimineața cand te trezești, chiar știi.
In Urban e mai fast, nu prea știi unde te duci și te poate confuza, ah și să nu uităm că e o cursă cu obstacole, dar mie-mi plac și obstacolele și-mi place și simplitatea, deci mă simt în largul meu în ambele medii.
Cânți, cum ți s-a derulat noua perspectivă artistică?
Nu cânt, mă prostesc, nu e o noua perspectivă, fac muzică să-mi dau eu vibe cu prietenii cu care locuiesc. Lor le place, mie-mi place să mă prostesc, o fac ca hobby, o fac de fun, nu pun seriozitate prea multă, poate voi pune mai mult la un moment dat, mie doar îmi place să mă joc cu sunetele, am o oarecare ureche muzicală și puțină teorie dar produc de 6 ani de zile muzică pentru… mine mai mult. În acești ani, am descoperit și creat atât de multă muzică, încât am zis că de ce să nu încerc și cu vocea, haha, ca idee. Am pierdut peste 2000 de proiecte muzicale, dar nu-mi pare rău, experiența a ramas. Acum, dacă vreau să fac un schelet de piesă sau melodie, pot să fac în 5 minute, o fac mai mult ca terapie. Îmi place să mă refugiez în toate artele, depinde cum se simte sufletul meu, că mă mai iau și după cum vrea el să se exprime, dar main focus este fotografia.
Aici regăsiți discografia mea:
Care consideri că sunt cele mai bune strategii de promovare în online?
Toate strategiile pe care le spune GaryVee rup pe online și pe business, eu nu sunt in măsură să le spun pe toate exact cum le spune el, dar omul ăla mă inspiră foarte mult și îți spune totul mot a mot.
Ce părere îți faci despre fotografia alb negru?
Depinde, depinde ce viziune ai, nu m-am focusat pe alb-negru sau color, într-un timp nu-mi plăcea color, acum îmi place, mă cam schimb, nu am o părere. Încă experimentez, sunt două medii total diferite, dar pot spune că mi se pare că fotografia alb negru spune mai multe, comunică o poveste, culorile câteodată ajung să mă deruteze, dar depinde… Eu lucrez mult pe film și aș vrea să încerc toate filmele posibile, haha, și cele alb-negru și color.
Mai există limitări în societatea de astăzi? Din ce unghi le observi?
Depinde, pentru mine nu prea există, dar acum depinde la ce ne referim prin limitări. Pentru mine, singura limită sunt eu, sunt într-o cursă cu mine însumi mereu, vreau să mă autodepășesc, să evoluez, să văd cât mai clar și să fiu cât mai răbdător și înțelegător cu tot ce se intampla în jurul meu. Societatea as a whole este foarte ciudată și, sincer să fiu, încerc să o înțeleg cât mai mult, pentru că fac parte din ea. Fotografia m-a ajutat să observ foarte mult societatea, și pot să spun că are o parte colectivă si una individuală, dar nu m-am gândit prea mult la asta.
Cu ce mijloace exprimaționale se descrie astăzi rebeliunea?
Cu vocea! E greu sa vorbești 100% true în societate în ziua de astăzi, depinde acum și în ce tip de societate te afli, și cum percep oamenii mesajul tău, cu brațele deschise sau îl trec prin toate nebuniile de gânduri.
Care au fost cele mai notabile realizări ale tale în lumea artistică?
O realizare notabilă care m-a pus pe gânduri a fost faptul că am intrat la o facultate destul de top din UK pe foto doar pe baza portofoliului meu, eu am o medie foarte mică în diploma de BAC, nu ar fi trebuit să intru la această facultate, însă sunt foarte umil că am fost acceptat, faptul că am stăpânit limba engleză calumea și niște tutori minunați au considerat că eu cu acest portofoliu de neștiutor pot studia acolo it blew my mind, și tot ce fac la facultate în fiecare zi mi se pare o realizare notabilă, faptu’ că sunt prezent acolo efectiv, aici (sau cel putin pe fotografie) se dezbat foarte multe subiecte, pentru că fotografia nu e doar o poză, e mai mult de atât, e un limbaj, și realizez asta cât mai mult în fiecare zi.
Insulte generoase – care sunt planurile de viitor ale acestui concept, cum va înflori?
N-am nicio idee, știu doar că acolo e spațiul unde împart eu toată iubirea mea necondiționată, e un proiect wholesome și așa o să rămână, pe acest principiu se bazează, ah și pe scopul de a educa, de a oferi o informație, ceva substanță în descrieri, oricum eu nu scriu nici o postare de acolo, oamenii le scriu, e pagina lor, eu doar scriu descrierile, e un fel de mică comunitate pe Instagram plină de iubire, e spațiul lor, pe ei ar trebui să îi întreb, haha.
Insultegeneroase este pentru oameni cum oamenii sunt pentru Insultegeneroase, oricum unul dintre visurile mele a fost să pot să insult pe toata lumea fără să se supere, și am reușit, prin iubire și cu ajutorul oamenilor de acolo care au primit și privit asta cu brațele deschise. Cred că ei mi-au înțeles intenția și ideea și doar ei pot răspunde corect la această intrebare.
Ce încerci să normalizezi prin arta ta?
Liberă exprimare, gândul trecut prin 0 filtre ale gândirii, puritate, emoție raw/genuine, durere, ciudățenie, șocul, mai multe lucruri, dar în principiu efectiv că arta nu ar trebui să funcționeze sau să aibă neapărat la bază un concept fix ci o stare, o emoție, o manifestare a purului simț, mă simt nașpa acum, pictez capete de morți, sunt happy happy joy mâine, pictez floricele, cam așa.
Ce trebuie să faci ca să faci fotografii bune?
Răbdare, multă răbdare. Eu, personal, n-am prea multe poze, nu-mi place să trag prea multe cadre, de cand am luat camera în mână am avut răbdare. Răbdarea de a învăța modul manual, răbdarea de a rupe primele filme, răbdarea de a strica primul print, și tot așa… Bine, mie îmi și place când lucrurile se strică sau le stric, mie fazele astea îmi dau mai multă răbdare, data viitoare trebuie să fiu mai precaut, să focalizez mai bine, să fiu mai atent, să observ mai mult.
Ai menționat pe site-ul tău (mihaisictir.xyz) că nu-ți place să editezi pozele, de ce?
Nu consider că este nevoie, îmi place ideea de rawness.
Cum ajuți arta/artiștii în comunitatea ta?
Well, moral support, I’m being there for them to say you should f*cking push your art further, dacă îți place cu adevărat arta și vrei să faci artă, și dacă e MĂCAR O persoană care te apreciază pentru ceea ce FACI, fă-o, nu te mai da aiurea, dacă n-o faci chiar 100% cu tot sufletul tău, cu toată pasiunea, atunci n-o mai face, încearcă alt domeniu.
Dar am creat o mică comunitate după o discuție lungă cu @drgxp, Sculpting Future, nu dau prea multe detalii pentru că vreau sa fie ceva mai lowkey, dar să se simtă impactul. Am încredere în artiștii de acolo, momentan am început niște proiecte între noi, comunitatea e nouă. Dacă ne vor ieși proiectele mici între noi, se va simți influența noastră, a tuturor, asupra scenei de artă în România. Pași mici, nu ne grăbim, avem și o pagină de instagram: @sculptingfuture și în viitorul apropiat mă gandesc să fac și un website, dar nu vreau să dau prea multe detalii, vreau să fie supriză!
De ce se urmărește arta “perfectă”? Ce trebuie să aibă arta ca să fie elocventă?
Habar nu am cum să răspund la prima întrebare, nu consider că arta trebuie să fie perfectă, nici nu îmi place ideea de perfect, chiar nu știu, probabil pentru că asta se vinde? Dacă urmărim puțin arta, cea din muzee și galerii, pentru că ele dau tonu, cam asta vând, depinde din ce perspectivă privești arta, ea poate fi și business.
Iar ca arta să fie elocventă, trebuie să transmită o emoție. Dacă mișcă omu, atunci e bine, nu trebuie să arate neapărat frumos, trebuie să-ți sară-n ochi, sau în simțuri, hahaha.
Din ce s-a alcătuit maturizarea ta? Ce înseamnă maturizarea de fapt?
Din Tabula Rasa (găsiți detalii pe site-ul meu), din experiențele vieții mele, nu degeaba am un proiect pe tema asta, conceptul din spatele Tabula Rasa este tocmai procesul maturizării mele. Am încercat să exprim o teorie care mie mi s-a parut super interesantă și a vibrat mult cu mine, că tot ce s-a întâmplat în viața mea se scrie în caracterul meu și am încercat să învaț și să mă maturizez din asta, și cred că am răspuns la ambele întrebări.
Ce înseamnă să fii spirit liber?
Sa te doară-n ****, scuză-mi limbajul, dar chiar așa este.
Expune-ne câțiva artiști români care fac treabă minunată
Toți artiștii din @sculptingfuture fac o treaba minunată, absolut toți. Iar vis a vis de mine, rezonez foarte mult cu munca lui @chrisdevour si @p_ias, pe Iasmi am cunoscut-o câștigându-mi un giveaway înainte să mă apuc de fotografie și am devenit prieteni, iar Chris e mare inspirație pentru mine, ador detaliile din minimalismul lui, haha!