Interviu cu ilustratoarea Irina Perju

  • Care sunt fundamentele și provocările ilustrației editoriale și comerciale?

Nu știu dacă l-aș numi tocmai ”fundament”, dar unul dintre aspectele pe care încerc eu să nu-l scap din vedere este relevanța ilustrației pentru subiectul și miza editorialului sau pentru intenția brand-ului cu care lucrez. Legat de provocări, una dintre ele este acceptarea faptului că o ilustrație nu îmi aparține pe deplin, ci este creată în urma unei negocieri de idei. Practic, atât editorialul cât și comercialul presupun să comunici vizual narativului altcuiva, văzut prin ochii tăi. Iar de aici derivă și provocarea de a jongla și a pune în echilibru autenticitatea stilului personal și respectul pentru mesajul și identitatea clientului. Bineînțeles, în cazul ilustrației editoriale, timpul de reacție e și el mereu o provocare. Sunt subiecte care în decurs de trei zile pot fi deja epuizate, deci capacitatea de a-ți crea o opinie, de a sintetiza și de a conceptualiza un subiect care poate fi încă în plină desfășurare mi se pare extrem de importantă.

Fingers crossed (When risk foregrounds vulnerability) – Ilustrație creată ca răspuns la criza sistemului de sănătate provocată de izbucnirea pandemiei de Coronavirus (Decât O Revistă, 2020)

Gather & Laugh – ilustrație comercială, 2020

Strength of feeling – Teen Breathe 2020 – ilustrație editorială pentru un articol care abordează problemele întâmpinate de bărbații tineri și adolescenți în ceea ce privește sănătatea mintală și capacitatea de a-și exprima emoțiile.

Kamala – ilustrație-reacție la rezultatul alegerilor prezidențiale din USA, 2020

Când nu ilustrezi pentru reviste, ce îți place să desenezi?

Am o listă de idei adunate, arhivate și notate prin (prea multe) caiete de schițe cu care încerc să țin pasul. În afară de asta, o mare parte din lucrările personale sunt create să fill in the blanks – să-mi diversific portofoliul cu noi subiecte/ tematici/ palete de culori sau texturi pe care nu am avut încă ocazia să le abordez sau să le testez în proiectele pentru clienți. Pe de altă parte, în marea majoritate a timpului ilustrez în mediu digital, așa că atunci când nu lucrez pentru clienți am momente în care schițez peisaje, interioare sau lucruri/contexte în care mă aflu. E ca un fel de journaling vizual. E una dintre puținele activități care îmi liniștește complet gândurile și instinctul de problem solving care uneori simt că e mereu activat.

The Cinephile

Cum desenai la început?

Observ schimbările de stil aproape anual, sau oricând îmi iau niște timp să îmi analizez în retrospectivă portofoliul – am început ilustrația jucându-mă în Photoshop și testând extrem de multe brush-uri și texturi mai grungy aplicate pe concepte poetice/naive. În paralel încercam să lucrez și în acuarelă, acrilic sau guașă, dar odată cu dorința de a accesa mai mult subiecte din zona de editorial sau comercial, stilul și paleta de culori s-au schimbat și m-am focusat exclusiv pe digital. Acum formele sunt mai clean și mai realiste, mă bazez mai mult pe ce pot transmite jocurile de umbre și contrastul de culori la nivel de atmosferă, iar vibe-ul general/texturile se duc într-o zonă ușor retro, feminină. Voluntar sau nu, cred că evoluția stilului a fost influențată mai mult de aplicabilitatea ilustrațiilor la care lucram în fiecare moment în parte. De fiecare dată când un subiect nou îmi cade în mâini, asta împinge stilul într-o nouă direcție, pentru că îl forțează să găsească soluții într-un context nou.

Care este ritualul tău de creație?

Odată ce mi-am asumat ilustrația ca fiind un job full-time și nu doar un refugiu creativ, cred că și procesul de creație s-a mai lepădat de niște superstiții din spectrul de ritual. În ideea în care capacitatea mea de a pune creionul pe hârtie uneori nu-și mai permite să fie influențată de momentul din zi în care ilustrez, dacă e Mercur retrograd sau dacă plouă sau nu afară. Deși treaba cu Mercur s-ar putea să fie ușor sensibilă încă…


Deci nu am neapărat un ritual la nivel de proces, dar sunt într-adevăr unele aspecte care mă ajută să fiu mai mult sau mai puțin eficientă/relaxată atunci când lucrez. Uneori, o ilustrație poate să mi se pară complet diferită de la o zi la alta și de cele mai multe ori am nevoie de o minte limpede ca să găsesc niște soluții deștepte, așa că îmi place să am mai mult de 1-2 zile rezervate pentru revizuirea ultimelor detalii dintr-un proiect. ”Sleep on it” e o super-strategie! Chiar dacă e un mediu foarte fain de muncă și o activitate în care pot să mă pierd ușor, încerc să lucrez un număr limitat de ore pe zi și să îmi rezerv destul timp pentru odihnă și pentru…trăit, practic.

Poate mai mult decât momentul din zi în care lucrez, mă influențează spațiul din jurul meu. Îmi place să lucrez în spații luminoase, deschise. De obicei, ceva merge în fundal – muzică, un meci de tenis sau un episod de podcast, dar alteori am nevoie doar de aer, liniște și un pic de natură.

EC x LIDL – ilustrație creată pentru Lidl România și Electric Castle (Creative Camp 2020)

Ce te ajuta în a reuși să desenezi mereu tot ce îți impui și a contura exact viziunea ta?

Bineînțeles că nu reușesc să fac doar ce mă duce capul, ceea ce nu e neapărat în defavoarea mea :)). Au fost extrem de multe cazuri în care prima idee trimisă a fost acceptată de client. Alteori, modificările cerute au dus într-o direcție mult mai bună decât aș fi anticipat. Alteori nu. Uneori sunt aspecte pe care clienții le vor (modul în care este conturat personajul, compoziția, cromatica), dar care nu se suprapun cu modul în care văd eu ilustrația. E aceeași negociere de idei despre care vorbeam anterior și al cărei rezultat diferă de la un caz la altul. Portofoliul e mereu actualizat cu ilustrațiile de care sunt mândră în acest moment și care reflectă un stil/o gamă de subiecte pe care aș vrea să continui să le abordez, dar bineînțeles că toți anii ăștia au lăsat în urmă lucrări sau colaborări din categoria de lecții învățate, facepalm-uri totale, sau pur și simplu ilustrații care nu se mai integrează în viziunea actuală la nivel de stil. 

Care ar fi planurile tale de viitor în domeniul artelor?

Ca ilustrator, am câteva nume de colaboratori pe care visez să le bifez pe lista de dream clients, iar singurul plan de atac coerent pe care am putut să-l născocesc până în momentul de față e să continui să muncesc și să am răbdare cu mine și în zilele în care nu mă simt neapărat cea mai strălucită sau inspirată persoană creativă din lume. Sau nici măcar din propria casă.

Încă simt că ilustrația editorială și comercială mai trebuie să mă învețe niște lucruri, deci îmi propun să mai rămân prin preajmă o perioadă. Planurile și obiectivele sunt și ele o parte faină din toată povestea asta, dar cred că cel mai exciting aspect e curiozitatea de a întâmpina experiențele sau proiectele la care nu mă aștept, de a vedea modul în care o să îmi evolueze stilul și unde o să mă ducă încercarea asta continuă de a găsi modalități prin care să exprim ce sunt și cum văd lumea. 

Cum ai ajuta cu un sfat o persoană care nu știe să reliefeze un loc sau un moment într-un desen?

O să dau mai departe unul dintre sfaturile care m-a ajutat și mă ajută pe mine enorm: ”Încetează să mai tratezi fiecare lucrare de parcă ar trebui să devină masterpiece-ul carierei tale”. Dă-ți o săptămână în care să încerci să ilustrezi locul sau momentul respectiv, dar nu seta ca obiectiv crearea unui singur desen final, ci mai degrabă crearea unei schițe/perspective, a unui simplu element sau a unui concept diferit în fiecare zi. Poate la final vei avea șapte idei care sunt încă departe de ce îți doreai să fie, dar sunt o mână de schițe pe care le poți analiza – idei sau tehnici pe care decizi să le eviți în viitor, detalii pe care le poți cizela, sau elemente pe care le poți deriva în alte contexte. Iar în perioada în care stilul încă nu e definit, în care încă nu poți vizualiza un concept tradus în manieră proprie, fiecare schiță te aduce mai aproape de stilul tău într-o formă sau alta.

E mult mai mult despre constanță și ritm decât e despre produsul finit perfect din capul nostru, orice ar trebui să însemne asta. E ușor matematică toată treaba, bear with my rational self – cu cât exersezi mai mult, ajungi să accelerezi ritmul în care lucrezi și în care ești capabil să produci un volum mai mare de conținut. Un volum mai mare de muncă o să implice un număr mai mare de chestii faine pe care le înveți și reușești să le faci, dar și un număr mai mare de greșeli, iar cantitatea asta de greșeli este vitală. Timpul pe care îl petreci făcând, analizând, învățând și trecând peste o greșeală o să fie din ce în ce mai scurt, o să simți ce ți se potrivește, ce simți că vrei să păstrezi în tool kit-ul tău la nivel de tehnică. Practic, îți antrenezi și educi un gut feeling care devine parte din identitatea ta ca artist. Pe scurt, keep on sketching! 

Glamour – coperta vara 2020


Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *