„Încearcă să arăți lumii ce faci.”
Cu puțin timp după încheierea pandemiei, am stat la o discuție cu Birzika. Intre timp, viața de adulți ne-a ținut ocupate, dar m-am gândit că acest interviu drăguț reieșit din discuția noastră merita să fie împărtășit. ^^
Bună, Birzika! Înainte de a începe să discutăm despre artă, aș vrea să te întreb cum te-a influențat artistic această perioadă neobișnuită?
Salutare!
Dacă prin această perioadă neobișnuită ne referim la pandemie, pot spune că m-a influențat într-un mod pozitiv. Probabil dacă nu era pandemia, nu eram atât de fericită, am fost privilegiată din toate punctele de vedere. Am avut parte de liniște, timp să creez și să mă liniștesc după o perioadă mai haotică.
Dar dacă te referi la război…nu am neapărat cuvinte în care să pot descrie sentimentele trăite, cel puțin în prima lună. Am fost pe pilot automat, mergeam la muncă, speram să nu mor azi, că oricum îmi uram job-ul și da…continuam cu lucrurile pe care eram nevoită să le fac. Probabil dacă nu aveam o rutină, eram mult mai rău. Am încercat să fac abstracție de la realitate.
1. Care este procesul de creație pe care îl urmezi în momentul în care creezi o nouă ilustrație? Obișnuiești să alegi o temă exactă pe care o dezvolți pe parcurs, sau ideile se „ nasc” fără a fi atent concepute și lucrate?
Nu mă consider o persoană spontană din punct de vedere artistic. Mă apuc de desenat când am o idee conturată în cap.
Apreciez cu desăvârșire artiștii care au capacitatea de a pleca de la un canvas alb sau de la o simplă creangă desenată la o reinterpretare a lui Hieronymus Bosch. Însă pe mine nu mă ajută atât de mult imaginația sau curajul. Sunt destul de dură cu mine, singurul lucru cu care îmi permit să experimentez este stilul în care desenez anumite lucruri, dar nu fantezez prea mult.
Cred că este important să ai studii în domeniu pentru a da viață unor caractere complexe, vreo afecțiune neuropsihică sau din contră, o minte foarte limpede.
2. Ce te influențează și inspiră?
Când m-am apucat eu de desenat, pe la 3 ani, când m-a înscris mama la primul meu curs de pictură, habar n-aveam că ai nevoie de inspirație, desenam ce ne punea doamna respectivă, nu aveam posibilitatea la prea multe opțiuni, lucru care a avut un impact negativ asupra mea.
Acum, după prea multe experimente, sunt de părere că un copil nu trebuie învățat să deseneze (cel puțin nu astfel), ci să îi fie încurajată mintea să viseze, prezentând posibilitatea de a păstra vie amintirea pe un suport fizic, nu trebuie să ne limităm doar la hârtie albă.
Mie una îmi plăcea sentimental de a desena, însă nu știam că oamenii au imaginație, că ei de acolo desenează, și ajungeam des în punctul în care mă uitam cu nesaț la ce au putut alții să facă și cum.
3. Lucrarile tale denotă o conexiune stransă cu pamântul, natura, renașterea spirituală și, totodată, nevoia umană de a ne găsi rădăcinile. Cat de mult se regăsește Birzika (artista) în viața Biancăi (omul care tinde către un trai simplu)?
Partea de comuniune cu natura este ceva în jurul căreia m-am învârtit toată viața. Sunt Birzika în proporție de 99%, numa’ când fac acte sunt Bianca. Biologia este și probabil va rămâne sufletul meu, la bază fiind biolog mai mult decât artist.
4. Cum te-a ajutat arta să te cunoști la un nivel aprofundat și, totodată, să reușești să îți depășești limitele artistice pe care le-ai experimentat?
Nu mă cunosc. Am încercat să mă cunosc, am încercat terapia, tarot, ghicitori, să îmi chestionez prietenii, familia, însă nu prea mi-a ieșit. Prin artă doar mă transpun într-o bulă. Nu gândesc prea mult când desenez și ăsta cred eu că e mecanismul meu de apărare și cooperare.
Cât despre blocaje artistice…nici cu ele nu știu să cooperez, le accept așa cum sunt, că durează o zi, opt luni, doi ani, Imma let it be. Înainte să mă expun public, nu mă confruntam cu aceste blocaje, sau cel puțin nu au interferat cu viața mea.
La început, când am creat profilul pe Instagram, eram foarte entuziasmată, postam zilnic și desenam zilnic, nu postam chestii de pe sub pat. Mă chinuiam să arate frumos mediul în care fac poză, să fie lumina nu știu cum… foarte draining. După, a venit pandemia și mi-am cumpărat din bănuții mei rămași din Erasmus un iPad și un apple pencil și a fost divin, desenam non-stop, în fiecare zi învățam ceva nou, în fiecare zi postam ceva. Bine… am dat și multe gherle, că am mai șters din ele, dar în ansamblu, super bună perioada în care m-a prins această febră. Dar nu a durat mult, am început să primesc comenzi de portrete și nu mai aveam timp de desenat altceva, iar după ce a trecut valul cu aceste portrete în care tot Brașovul avea la profil ilustrație făcută de mine (pentru care sunt foarte recunoscătoare), am căzut rău.
Am început să mă compar cu alți artiști, nu înțelegeam cum funcționează algoritmii, eram super plouată. Un an nu am mai postat nimic, după m-am forțat să desenez un caracter femin timp de o săptămână, atât m-a și ținut, că după iar nu am mai desenat absolut nimic. După vreo 5 luni am început seria cu insecte din greșeală, desenam ceva pentru facultate și după m-a luat valu’ și am zis că ar fi foarte fain să am o serie de insecte. Planul meu era să fac vreo 30-40 până la final de an, dar nu a funcționat nici asta. A urmat febra de Crăciun, eu nu știam să spun nu, mergeam la muncă, mergeam la facultate, făceam meditații la engleză cu câțiva copilași și aveam și comenzi de făcut, a mers top, dar în februarie mi-am luat burnout. Mi-am dat demisia, m-am oprit din desenat, eram într-un loc foarte dark.
Acuma sunt pe o punte ascendentă, nu știu cât mă va ține, dar asta este, sper să găsesc un echilibru.
5. Expune-ne o serie de:
”cea mai importantă lucrare pentru tine”
Astea două… Regina și Blue Lagoon.
”lucrarea care a durat cel mai mult”
A fost o colaborare cu un producer de muzică din România, pentru care mi-am stors creierii.
”Doua ilustrații care evidențiază evoluția stilului tău”
În 2017 am primit prima mea tabletă grafică, de la mama, și m-am desenat pe mine, voiam să încep o bandă desenată, era o tipă, Sarah Scribbles, care mi-a plăcut enorm de mult și care m-a determinat să fac pasul acesta… însă a fost mai greu decât preconizam, iar tehnica era… după cum se poate observa….
Am vândut tableta 3 luni mai târziu, i-am explicat mamei situația pentru a nu se supăra pe mine, și de banii respectivi mi-am luat pensule și culori. Eram convinsă că arta digitală nu este pentru mine. Însă, 3 ani mai târziu, eram fascinată de Procreate…
Pentru o tabletă grafică, ai nevoie de un calculator bun, care să ducă un program bun, ca de exemplu Illustrator și Photoshop, motiv pentru care m-am descurajat teribil, eu desenam în Fire Alpaca, ceva soft moca și oribil. Achiziționarea unui iPad era, de asemenea, un lucru destul de costisitor… apple pencil și softul Procreate, dar tot era mai puțin decât un calculator bombă și o licență de Adobe.
După ce mi-a venit tableta, primele desene… oribile, dar într-o săptămână făceam lucruri destul de drăguțe. Postam și oamenii mă susțineau, drept urmare am continuat și acum sunt mândră de mine că am evoluat, dar este loc de îmbunătățiri.
Care e cea mai bună învățătură a ta însușită în ceea ce privește stilul sau originalitatea?
Finding your style won’t be easy and when you think you found it, you’ll stop liking it.
Care este cel mai bun sfat pe care l-ai primit și care te-a ajutat să te dezvolți artistic?
„Încearcă să arăți lumii ce faci.” Dacă nu era această persoană care să mă încurajeze și care să mă împingă de la spate, probabil încă îmi țineam desenele frumos împachetate sub pat.
Ce sfaturi ai putea sa le oferi ilustratorilor care se regasesc la inceput de drum artistic?
Să fie mai consecvenți și consistenți decât mine, căci nu sunt tocmai un exemplu bun de urmat.
În încheiere, unde îți putem urmări activitatea artistică și ce planuri ai pe viitor incluzând muzica și picura? Și că tot vorbim de viitor, cum crezi că vă arăta arta peste 50 ani?
Sunt pe Instagram, Etsy, Pinterest, TikTok ca și @Birzika. Încerc să keep up cu toate trendurile și platformele, e și ăsta un proces. Mă bate gându’ să fac un cont de YouTube, cine știe.
Dacă mă întrebai acum doi ani, aș fi zis că va exista arta digitală monetizată peste 50 de ani, dar deja se întâmplă lucrul acesta, nu prea îl înțeleg eu, but I’m getting there, însă pentru viitor mi-e foarte greu să mă gândesc la un scenariu plauzibil, everything happens so fast now it is incredible.