Relatări despre idealuri, pierderi și rebeliune

*1

E o luptă continuă cu sinele interior, cu gândurile dinăuntru, gândurile contradictorii, gândurile care trag către un egoism stupid, ce limitează orizonturile minții și posibilitățile jocului, acelea ce se duc spre banal, iar în direcția opusă este idealul, idealul de a nu renunța la luptă. Idealul e acela care strigă din străfundurile sufletului: “Schimbă ceva! Ai puterea, ai ideile, nu trăi doar pentru tine!” Sunt gânduri ce nu imi dau pace și îmi bântuie mintea în miez de noapte. E ușor să trăiești doar pentru tine, să ai ținte relativ ușor de realizat, să trăiești pentru aceste realizări proprii și personale, dar oare acestea duc undeva? Oare acestea îți aduc pacea sufletească, oare te fac fericit? Oare te fac să te simți împlinit? Asta face ego-ul de fapt, ăsta este cel mai rău joc pe care îl joacă, acela în care te face să îți pierzi încrederea în tine, să te îndrepți spre idealuri egoiste și materiale și să îți renegi misiunea pentru care ești aici, și anume aceea de a face din acest Pământ un loc mai bun. Un loc mai bun nu pentru cei răi, nu pentru a le ușura lor viața, ea este ușoară deja, ci pentru a le arăta altă cale, și anume pentru cei buni, pentru că nu merită răul, pentru cei necăjiți pentru că merită o șansă, și pentru cei viitori, pentru că nu au greșit cu nimic. Este adevărat când se spune că schimbarea vine din tine, pentru că, dacă te uiți adânc în interiorul tău și descoperi lumina, ea năvălește până înafară, luminând tot orizontul. Știu că e greu să fii bun, știu că e o luptă obositoare, dar, în final, duce la adevărata împlinire, la adevărata fericire. Gândește-te doar de câte ori ți-ai dorit un lucru pe care nu ți l-ai putut permite, dar ai continuat să ți-l dorești, așa că ai făcut sacrificii și ai muncit din greu, iar în final l-ai obținut, acum ești în extaz, te umpli de frenezie atunci când îl folosești, te face să te mândrești că este al tău. Dar știi de ce? Pentru că este nou. Peste o săptamână îl vei mai privi la fel? Dar peste o lună? Dar peste trei ani? Peste trei ani vei uita de existența lui, te vei obișnui cu el și va deveni ceva uzual, fără o anume împlinire sau frenezie pe care o aveai odată. Dar ghici ce, acum îți dorești altceva, pentru că lucruri noi apar tot timpul, și nici chiar cel mai înstărit om nu le deține pe toate, ar fi imposibil. Însă atunci când muncești din greu pentru un scop, sa zicem că dorești să îți înveți copilul să fie drept și corect, o misiune deloc ușoară, ce poate lua ani, multă dedicare, timp, muncă și răbdare, intervine alt tip de frenezie, nu una materială și trecătoare. Nu o poți face tot timpul, pentru că nu ai timp, nu ai tot timpul răbdarea necesară, nu ai tot timpul starea necesară, de multe ori îți vine să renunți, sau ești copleșit de modul în care a fost format copilul de către societate și îți vine peste mână, dar vrei sa o faci în continuare, iubirea pentru copilul tău te împinge în continuare să nu renunți, și îți asculți sufletul, te strădui, lupți pentru asta, îți calci pe orgoliu și pe ego, iar bunătatea e de partea ta.
Acum, au trecut 20 de ani de când ai început această lungă călătorie împreună cu sufletul ce-ti calcă acum pe urme, ai îmbătrânit și timpul tău nu mai e așa mult, puterile nu mai sunt la fel de mari, iar mintea nu mai e așa ageră, dar băiatul tău tocmai a venit din oraș, a fost să planteze copaci în timpul liber, o face de plăcere. Tocmai l-ai observat pe geam cum o ajută pe vecina de vis-a-vis să urce cumpărăturile în casă, este o femeie bătrână și singură, văduvă, copiii ei sunt plecați departe cu afaceri, și o invită în fiecare vineri să cineze cu noi, știe că e singură mai tot timpul. Intră în casă și zâmbește, a avut o zi lungă, căci a plecat la lucru de dimineață la ora 6, muncește ca inginer al resurselor regenerabile pentru un proiect nou. Te salută zâmbind, spune că se duce sus să lucreze, diseară termină un proiect pentru a lumina patru sate din Siria, distruse de războaie.
Zâmbești și tu, stii că ai reușit, și mai știi că acest suflet va rămane așa și va schimba mai departe în calea sa, chiar și după ce tu nu vei mai fi. Gândul ăsta te face fericit chiar și în cea mai ploioasă zi.

– Liviu

*2

În vara anului 2014, m-am mutat în Brașov. A fost dificil dintr-un singur punct de vedere, totul era nou pentru mine. Nu cunoșteam pe nimeni, prietena mea cea mai bună era foarte ocupată și abia ne vedeam și nu înțelegeam ce se întâmplă cu mine. Am venit aici pentru facultate, am început în jur de trei facultăți, m-am plafonat foarte tare și nu am reușit să termin nici una. Am început să lucrez, plăteam chirii peste chirii, am tot schimbat colegii de apartament. Am avut o relație care s-a terminat brusc, la alegerea mea. Am ajuns în punctul în care îmi uram efectiv viața și simțeam că trăiesc degeaba și că am pierdut cinci ani fără să fac nimic important. Am avut multe perioade în care pur și simplu intram în depresie și simțeam că mă sfâșie conștiința și ideea că nu îmi iese nimic cum vreau. Încă mai am senzația asta, dar acum am reușit cumva să îmi adun gândurile și să le pun în ordine. Am început prin a nu mă mai speria de orice problemă mică, acum încerc să ies din cercul ăsta vicios și să privesc peste problemele minore, către cele majore. Este greu și uneori cand mă lovesc din nou de eșec, fie el cel mai mic, îmi ies din minți, dar nu mai plusez așa tare și încerc să mă calmez și să gândesc totul la rece. Fiind si o fire vulcanică, nu reușesc mereu să mă controlez, dar caut să scap de stările presante și să mă adun. Cheia mea pentru portița de scăpare este să reiau toată problema de la capăt, de unde a pornit, și să încep să caut soluțiile, chiar dacă uneori realizez că o parte din ele sunt nerealizabile, totuși nu poți ști niciodată cum un vis poate fi realizat în timp. De aceea, consider că este cel mai bine să îți iei în calcul toate posibilitătile și uneori chiar și imposibilitățile. În altă ordine de idei, dacă ajungi la un impas în viață, nu încerca să te scufunzi în vicii, ca mine, ci caută toate soluțiile ce te avantajează sau simti că te avantajează și renunță la tot ce simți că te trage în jos, locuri de munca, oameni, situații, sau chiar lucruri materiale.

*3

Mereu am fost subestimată și nimeni n-a prea inteles nimic din mine și ceea ce sunt, pentru că au vrut să-mi puna eticheta pe care au vrut-o ei, să mă provoace, să mă învețe să fac rău, să fiu rea drept protecție. Am avut și o cumințenie exagerată. Copil fiind, am avut sufletul curat și am urmărit și urmat răutățile mai puțin. Am fost atrasă în cercuri, am încercat hora în cercurile respective, dar au fost reprezentate, în mod definitiv, de școala străzii. Noi, ca neam român, se știe că suntem setați și pe smardoială, nicidecum nu ne-am trezit neam de supuși. E greu, totuși, să te prinzi în hora smardoilor, căci nu prea au nimic în cap, iar dominanța lor e sufocantă. Dacă te ridici cu coarnele peste ei, cum am facut eu, și nu le-am permis dominanța, s-au razvratit ca dracii, a se observa alăturarea – oameni răi-draci, oameni buni-îngeri. Niciodată nu e bine să răspunzi la rău cu rău, mai ales că uneori ți-o cam iei. Ei bine, pe măsură ce ți-o cam mai iei, o să înțelegi că măsurarea coarnelor e un instinct de care trebuie să te cam lași. Rebeliunea înseamnă pararea loviturilor cu cap și driblingul pe lângă draci. Eu am urmărit îngeri, dar totdeauna erau în non-gardă și trebuia să am grijă să îi învăț să aibă grijă. Vezi tu, nu poți să trăiești eficient fără o urmă de rebeliune, ca semn de evadare si driblare a mingilor vietii. Nu știu cum să mai protejăm oamenii cu suflet curat de intoxicare… Dar ce-i cert, e cert. Daca faci rău, te împotmolești. Un om rău voitor și răzbunător nu va fi niciodată pe pace, va avea numai dileme. De ce nu reușește în viață… De ce nu are noroc… Răspunsurile astea sunt chiar logice. 

Nu o să mai fiu niciodată cuminte. Rebeliunea îți arată că majoritatea lucurilor în viață sunt facultative. E facultativ să suport harfele cuiva, cum e facultativ să ne supunem trendurilor sau așteptărilor societății, iar de aici rezultă o listă lungă. E greu să te stăpânești să nu răspunzi provocărilor, e ușor să răspunzi la ura cu ura, bla bla, dar ne mai dăm și lecții între noi. E o balanță în viață. Nu mai înclina balanța în partea satanică.

2 Comments

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *