La invitația lui Bogdan Munteanu, am descoperit o altă trupă nestemată din echipa BandBook, și uite așa m-a cucerit și Heartbreak Cinema.
Încă nu mă pot decide dacă atunci când mai merg la concerte cu artiști noi să ascult în prealabil muzica lor sau să mă las surprinsă. E mai greu decât la dezbaterea dacă să citești cartea sau să vezi filmul prima dată.
Trupa are patru membri: Maria Teodora la voce, Radu Bădilaș la bass și synths, George Moței chitară, Vlad Casian tobe.
Cântă în engleză, iar dacă sunteți genul care acordă atenție în primul rând la lirică, versurile sunt pline de dedesubturi deștepte care m-au surprins plăcut. Dar dacă sunteți celălalt gen, care ascultă cum sună per total, v-au cucerit extrem de rapid. E puțin dificil, din oricare gen sau subgen al rock-ului ai avea preferințe, să rămâi indiferent la un concert live. Sunt instrumente live!!
La Heartbreak Cinema te vor impresiona, pe de-o altă parte, mișcările teatrale ale Mariei, care maximizează efectul muzicii și îi dau un contur. M-am bucurat mult de cum i-am primit la Brașov și de cum s-au simțit și ei deopotrivă.
Maria cântă apăsat și cu atitudine, răpăie, punkărește, dar are multe momente în care dulcegăria vocii impresionează foarte tare. Surpriza la care am lăcrimat și am zâmbit a fost primul moment când a făcut growl. Nu face asta pe tot parcursul concertului, deci te surprinde extrem de tare, iar apoi aștepți în mod insațiabil să o mai auzi încă o dată cu growl-ul.
N-am putut să mă opresc din zâmbit pe tot parcursul concertului, pentru că sunt extraordinare piesele. Nici măcar n-am putut să-mi aleg o piesă preferată, căci, pe bune, sunt bune toate:
Mi s-a părut foarte important mesajul din piesa asta în colaborare cu Iris Danciu, care este un manifest împotriva abuzatorilor de sex masculin:
A fost o supriză să constatăm pe la mijlocul concertului că și Radu cântă. Să văd pe la majoritatea pieselor în descriere că el produce, mixează și masterizează m-a făcut să dau un chapeau sau, cum mai zicem noi în comunitatea de rap, să ”dau cu pace”.
N-am știut ce ne-a lovit. Sunt foarte diverși, au și elemente alternative, de metal, dar și de EDM, tobe și clasice și electrice, au schimbat chitările și am ascultat și piese mai sensibile, e un delir senzorial.
Am avut parte și de piese noi, după cum au spus ei, ”scrise pe genunchi”, dar perfect conturate. Sunt atât de talentați ca întreg, încât nici nu e nevoie de vreo astfel de mențiune, că e bun tot ce ating.
Am primit și o glumă de la Maria, de detensionare, în timp ce George își remedia problema cu căscuța.
”cum se numesc prietenii care merg împreună la grătar?
prieteni de mici”
Am furat-o și am mai adus zâmbete la zeci de prieteni de atunci, vă invit s-o furați și voi. Dacă ne aducem zâmbete, totul e permis. Dar zâmbetul cel mai sincer îl veți avea dacă rămâneți cu ochii pe trupă. Mergeți la concerte, disconfort la un concert live mai rar există. Sinceră să fiu, nu e nimic care să lipsească trupei, oricât de autosuficient sau pretențios ai fi.
Am ascultat vreo 15 ani rock japonez, Heartbreak Cinema mi-a lăsat ideea că Mariei i s-ar potrivi ceva text în limba japoneză.
Pace și spor la treabă Bandbook și Heartbreak Cinema, multe aprecieri, break a leg!!!
