FOTOsapiens – Măriuca Gabriela Stan

FOTOsapiens pune accentul pe importanța sentimentelor și a însemnătății din spatele fotografiilor, pe partea umană. Aceasta este împărțită în trei secțiuni: trei întrebări pentru artist, trei poze pe o tematică dată și trei poze în care se expun poveștile capturării și se atribuie o coloană muzicală.

Fotografia cap-de-articol aparține Andei Lupuleț ❤️

Cel de-al patrulea articol are accente inefabile ale ireversibilității timpului. Avem și de data aceasta cugetări lirice pe baza fotografiilor.



3 întrebări

  1. Ce trebuie să aibă o poză ca să fie reușită?
    Nu știu dacă acum ceva timp aș fi știut să răspund la această întrebare. Am preluat și eu răspunsul unui fotograf tare drag mie. În cadrul unui workshop, m-a luminat cu ideea că o fotografie este reușită atunci cand te face să simți ceva. Trebuie să îți transmită emoție, fie ea pozitivă sau negativă.
    Am început să prețuiec pozele nereușite, instantaneele, în special cu familia și prietenii mei, deoarece ele reprezintă realitatea. În timp vreau să îmi amintesc momentele exact așa cum au fost ele.

2. Percepția despre pozele alb negru
Eu sunt adepta pozelor color, îmi plac culorile vii și chiar e păcat să anulezi o varietate așa mare de nuanțe, însă uneori momentul este atât de profund, încât nu mai contează culorile sau decorul, ba chiar mai mult, îți distrag atenția de la subiect.
Fotografiile alb-negru reușesc să transmită emoții puternice și reușesc să suspende momentul în timp, într-un fel aparte.
Pe mine mă fascinează delicatețea, eleganța și nostalgia vremurilor trecute, pe care ți le transmit fotografiile alb-negru.

3. Cu ce asociezi fotografiatul?
Pentru mine fotografia înseamnă două lucruri. În primul rând, este singura modalitate de a păstra amintirea intactă în timp și în al doilea rând este un mod de exprimare.
Pasiunea pentru fotografie cu siguranță are o legătură cu obsesia mea pentru trecerea ireversibilă a timpului. Probabil e o răzvrătire în fața universului.
Intensitatea sentimentelor pe care le-ai avut într-un anumit moment din viață se poate pierde în timp, dar fotografia o păstrează. Amintirile îmi provoacă suferință uneori, mai ales cele fericite, pentru că nu le pot retrăi. Fotografia e o cale de mijloc, nu te poți întoarce în timp, dar poți să-ți păstrezi amintirile exact așa cum au fost ele. E fascinant felul în care oamenii își gestionează traumele. Există echilibru după suferință, și, de cele mai multe ori, îți oferă o mulțime de posibilități și de oportunități. Așa am ajuns eu să fotografiez.
În același timp, este un mod de exprimare, aș spune chiar un stil de viață, pentru că acum trăiesc din asta. Prin fotografii, îmi transpun viziunea, sentimentele, ideile. O parte din fotografiile mele spun ceva despre mine de fapt.

꧁♥🖤️♥꧂

3 poze dragi + piese de ascultat

fragile
Am făcut această poză la primele mele ședințe foto. Multe fotografii au fost preferatele mele atunci când le-am realizat, dar aceasta a rămas acolo printre cele mai dragi, poate pentru că îmi plac lucrurile subtile și delicate.

꧁♥🖤️♥꧂

în căutarea echilibrului

꧁♥🖤️♥꧂

simetrie
Este tot o poză făcută la început, care a rămas printre preferatele mele. Am trecut de multe ori prin acest loc, iar podurile nu m-au inspirat în niciun fel, nu îmi imaginam că aș putea să mă leg de ele pentru a crea o fotografie. Nu mă inspiră peisajele în mod excepțional, îmi place să mă focusez pe oameni și chiar fac eforturi uneori să îi încadrez în peisaj. E o fotografie care mă surprinde și pe mine și îmi amintește mereu că trebuie să privesc în jur și să dau frâu liber imaginației. 

෴❤️෴

Poza cu cea mai mare încărcătură emotională

Am facut această poză într-un loc foarte special pentru mine. Treceam printr-o perioadă dificilă și cu poza în minte și melodia pe fundal am scris un articol, pe care o să-l las și aici.
Când o privesc, retrăiesc acea noapte din bucătăria garsonierei în care locuiam. Mă simțeam foarte confortabil in bucătarie. Nu știu ce avea special, dar sunt unele locuri care îți oferă o anumită liniște sufletească. Îmi plăcea să îmi petrec nopțile acolo, ascultând muzică.

Îmi amintesc foarte clar seara aia. 
Și știu că o să-mi rămână amintirea ei toată viața.
Nici nu știu dacă asta mă bucură sau mă sperie și mai tare .

M-ai întrebat de ce plâng. 
Ți-am spus că mi-e foarte frică.

A trecut mult timp de atunci. 
Tot cu ochii în lacrimi îți spun că 
Incă mi-e frică. 
Îmi îngheață corpul.

Am mai crescut între timp.
Am învățat să controlez absolut tot. 
Am învățat să-mi mențîn echilibrul in orice situație. 
Dar…
Când vine vorba de tine, nu mai înțeleg nimic.
E doar haos. 

Încă încerc să nu mă (mai) pierd, dar
 Îmi fuge gândul la ochii tăi.
Și-mi blestem zilele.
De ce îi iubesc atât de mult?

Nu există păcat pe care un om să-nu l poate savarsi într-o anumită situație.
Cred că le-aș savarsi pe toate
deodată
pentru tine.
Vreau doar să rămâi.

Am pus toate amintirile cu tine undeva.
La loc sigur.
De ce nu pot să deschid lacătul ăla nenorocit doar că să mă bucur de ele?
de tine.

෴❤️෴

Poza melancolică
O poză care ilustrează perfect trecerea ireversibilă a timpului
Nu cunosc persoana, am făcut poza random, dar știu că va rămâne veșnic în amintirile mele.

෴❤️෴

Poza dintr-un moment de beatitudine
Surprinși de o rază de soare
Poza cu sufletul pereche într-un moment de linște din locul care acum a devenit “acasă”.

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *