FOTOsapiens pune accentul pe importanța sentimentelor și a însemnătății din spatele fotografiilor, pe partea umană. Aceasta este împărțită în trei secțiuni: trei întrebări pentru artist, trei poze pe o tematică dată și trei poze în care se expun poveștile capturării și se atribuie o coloană muzicală.
Fotografia cap-de-articol aparține Andei Lupuleț ❤️
Acest FOTOsapiens este un dans nu doar al fotografiilor, ci și al cuvintelor.
Lectură și audiție plăcută!
3 întrebări
1. Ce trebuie să aibă o poză ca să fie reușită?
Doresc să vă povestesc despre fotografie din prisma unui copil care vede cu ochi curioși în universul său interior. O poză reușită devine – Privind înăuntru – o fotografie.
O fotografie reușită este desenul cu lumină care ajunge să încânte și universul interior al privitorului, reflectându-se în emoția surprinsă. Este un schimb de vibrație interioară, poate.
O fotografie poate fi reușită doar pentru tine și extrem de nereușită pentru alții. Dar, atâta vreme cât pentru tine înseamnă ceva, ai reușit!
O fotografie izvorăște de undeva dintr-un ungher al sufletului, este un furnizor de speranță, o sursă de mâhnire demnă, un factor de echilibru, un ghid de autocunoaștere, un instrument de resensibilizare, un rectificator al memoriei.
O fotografie reușită din punct de vedere tehnic este într-adevăr un studiu neîntrerupt despre cum ar trebui sa setăm timpul de expunere, diafragma, cum obținem profunzimea de câmp, reguli de iluminare, compoziție și culoare. Dar eu cred că o fotografie e dincolo de a fi o regulă fixă.
Toate acestea sunt importante mai ales daca sunt presărate cu un strop de spiritual, cum ar fi: simițire, emoție, imagini care șoptesc povești, autenticitate, abundența trăirilor și evidențierea acelor trasături care pașesc dincolo de cotidian.
Pentru ca până la urmă să te alegi cu ceva din fotografie nu înseamnă doar să înveți despre ea, înseamnă și să înveți ceva despre tine însuți. Iubesc fotografiile care vorbesc de la sine, care sunt un panaceu pentru inimi.
2. Percepția despre pozele alb negru
Majoritatea fotografiilor mele sunt color, pentru ca în acest fel le simt mai aproape de adevărul meu. Într-adevăr, fotografia alb-negru posedă o anumită doză de dramatism, de fragilitate, subliniază acurat trasături umane sau accetuează o anumită acțiune, canalizează frumos ochiul privitorului asupra elementelor importante din cadru. Însă eu le simt reci, distante și…un pic mă întristează. De aceea prefer sa mă exprim color.
3. Cu ce asociezi fotografiatul?
Fotografia înseamnă pentru mine un mod de viață, o unealtă prin care îmi exprim pasiunea pentru frumos. Înseamnă barca mea de salvare din cotidian, care mă poartă pe tărâmuri imaginative. Privesc fotografia ca terapie.
꧁♥?️♥꧂
3 poze dragi + piese de ascultat
Fotografia aceasta este realizată în podul casei mele, pe când eram în clasa a XII-a și mă pregăteam să dau admitere la Facultatea de Arte. Aveam o emoție aparte… mă jucam cu lumina pe-atunci poate și mai poetic decât o fac acum. Aș numi această fotografie “Last tango in my attic.”
Mi-este dragă foarte dintr-o infinitate de motive. Unul dintre ele ar fi că-mi exprimă pasiunea de a trăi frumos, este un dans al grației prin lumină.
꧁♥?️♥꧂
Am revenit la pasiunea pentru fotografie abia în 2016, iar cu această fotografie am participat la o expoziție la Vila Katharina, în urma unui workshop numit “Romance in the darkness”.
Este un moment infailibil și mi-aduce aminte de poveștile cu zâne.
꧁♥?️♥꧂
Culoarea exprimată este sufletul meu pe tavă într-un răsărit de toamnă, în locul meu ascuns de pe meleagurile copilăriei, în drum spre satul Peștera.
෴❤️෴
Poza cu cea mai mare încărcătură emoțională
Delicatețea momentului nu este întamplătoare. Este veghea bunicii mele asupra capului meu, adusă mereu și mereu primăvara prin mirosul de liliac.
෴❤️෴
Poza melancolică
(Auto)Portret al artistului în tinerețe în căutari melancolice și dincolo de ele, în ungherele camăruței mele. Era un moment bun de introspecție și în-afară de fotografie începusem să pictez. A iesit o inimă în formă de ceainic. Am invatat să iubesc și să protejez pereții subțiri ai acestui ceainic pentru a mă putea opune furtunii stârnite de apa ce clocotește în el.
෴❤️෴
Poza dintr-un moment de beatitudine
Poza din momentul de beatitudine este clar sub deviza: “Apa trece, pietrele ramân”. Este un moment din viață sub soarele cald al Lefkadei în care mi-am dat seama că un om va ramane lângă mine indiferent de furtuna sub care este prins. Și acest sentiment este ca și când ar cânta o orchestră de îngeri. Beatitudine…