Am mai găzduit cu bucurie fotografii de la Felicia pe site și o urmărim de la începuturile noastre, iar inovația pe care o strecoară în fiecare lucrare ne surprinde de fiecare dată. Inspirația poate fi extrasă dintr-un singur cuvânt, o grimasă, sau din a vedea determinare în cel de lângă tine. Sunt curioasă cât de mare este euforia Feliciei, în cadrul sesiunilor de fotografiat, după ce reușește să-și ducă la bun sfârșit viziunea. M-am găsit de multe ori în fața unei fotografii de-ale ei gândindu-mă ”cum o fi făcut asta?”, mereu curioasă de toate etapele, de la idee până la execuție. Uneori, lucrările ei șochează prin simplitate și dau mai departe sentimentul că ”se poate”, iar în această categorie mai încadrăm și fotografierea unor autoportrete formidabile, lucru ce îmi pare destul de imprevizibil și dificil. Pentru mine, Felicia este un exemplu de excelență, iar excelența inspiră și naște un precedent pentru posteritatea artelor.
Fotosapiens este o rubrică artistică de coliziune a artelor, unde afișăm în multiplu de 3 un scurt interviu, fotografii tematice și asocieri artistice ori literare, dar și fotografii care reflectă personalitatea artistului, fiecare alături de o piesă de ascultat.
În ceea ce privește asocierile artistice pentru fotografii, Felicia nu ne-a împărtășit doar muzică, ci și un tablou și un poem, așa că te invităm să îi descoperi lucrările, dar și preferințele artistice deopotrivă.
Dacă vrei și tu să trimiți un Fotosapiens, sau ai prieteni fotografi cărora să le distribui provocarea, așteptăm mailurile voastre pe mezomorfro@gmail.com.
Scurt interviu
Ce ai învățat de-a lungul timpului despre acest domeniu?
Că nu știu nimic. Și că e mai bine așa. Că necunoscutul/necunoașterea e mereu o opțiune. Și că e OK așa. Că, dincolo de oameni, există Oameni. Și că îmi place să-i văd așa.
Ce a marcat începutul pasiunii tale pentru fotografie?
Un gând ca o epifanie, care a alterat radical cursul vieții mele: la 13 ani, impulsul, pofta nebună și, (aproape) datoria ca eu să mă țin de gând/cuvânt și să iau calea fotografiei.
Ce fel de categorie din fotografie apreciezi cel mai mult?
Iubesc, mai degrabă, intersecțiile, decât categorisirea. Chiar și la oameni (sau, mai ales, la oameni), am căutat mereu să văd ceea ce ne unește, și nu ceea ce ne desparte. Întâlnirea. Relația. Acolo se petrec magia, misterul. Om + pom. Pisică + gard + pălărie + cer. Viață + moarte.
*3 fotografii tematice și asocieri artistice sau literare
tema 1: Fotografia de la început de care am fost prima dată mândră
(Aveam vreo 14 ani când am făcut-o, eram în vacanță cu ai mei, la Viena)
Piesă: Billy Joel – Vienna
Slow down, you crazy child
You can’t be everything you wanna be before your time
*
tema 2: Fotografia dintr-un moment de beatitudine sau melancolie
(autoportret la mare, în Grecia, de anul trecut – un moment ca o revelație, aceea că mă mișcă din adâncuri și voi căuta perpetuu tot ce e viu, tot ce palpită a viață)
Tablou: Caspar David Friedrich – Wanderer above the Sea of Fog
*
tema 3: Fotografia nebună și asumată sau fotografia accidentală
(autoportret cu Cerul și Pământul – fotografie de anul trecut, primul an al mutării de la oraș la țară, în care mi-am asumat că aparțin, cumva, ambelor lumi, sau tuturor lumilor, și că nu e cazul să mă agit ca să aleg una sau alta)
Poem: Louise Glück – Snowdrops
Snowdrops
Do you know what I was, how I lived? You know
what despair is; then
winter should have meaning for you.
I did not expect to survive,
earth suppressing me. I didn’t expect
to waken again, to feel
in damp earth my body
able to respond again, remembering
after so long how to open again
in the cold light
of earliest spring–
afraid, yes, but among you again
crying yes risk joy
in the raw wind of the new world.
*
*3 fotografii care îmi reflectă personalitatea și piese de ascultat
Raze de Soare – Vis împlinit
*
Arvo Pärt – My heart’s in the Highlands
*
Clara Luciani – La grenade
Pe Felicia Simion o puteți găsi aici.