1. Ce consideri că te caracterizează cel mai mult ca stil artistic?
Îmi este destul de greu să răspund la această întrebare, mai ales în puține cuvinte. Îmi place foarte mult să descopăr lucruri noi și să încerc ceva diferit mereu când am ocazia. Îmi place să desenez realist, uneori mai pictural, experimental, în alte zile prefer ceva abstract sau poate uneori nu desenez deloc și mă ocup de celelalte hobby-uri.
În general, îmi place ca în munca mea să folosesc multă inspirație din cinematografie și pot să zic că ăsta e lucrul care mă caracterizează cel mai mult și tot de aici îmi extrag și tematicile. Din punct de vedere al tehnicii încă nu am stabilit ceva caracteristic.
Tematicile cinematice nu sunt folosite doar în desen, iar în ultimii doi ani am început să lucrez mai mult cu arta fotografică, în special pe film (35mm). Într-un final, încerc ca în arta mea să îmbin tot ce am învățat, desen, design grafic, fotografie și să realizez un produs unic.
2. Te-ai dezvoltat în plan artistic în mod individual, sau te-au ajutat școala și facultatea?
Totul a început în 2008 când am început să urmez niște cursuri de desen la Casa de Cultură Radu Șerban din Caracal unde l-am cunoscut pe Viorel Chirea, cel care a pornit formarea mea ca artist. Am continuat să frecventez aceste cursuri pe parcursul a multor ani, inclusiv în timpul liceului. Cu ajutorul acestuia am învățat câte puțin din toate laturile artei vizuale, muzică, teatru, istoria artei, etc. Odată ajuns la Liceul de Arte Marin Sorescu din Craiova, am început studiul de design industrial. În acel moment am pus în practică tot ce am învățat în toți anii precedenți.
Știam că se apropie momentul de a merge la facultate, iar eu eram tot nehotărât ce domeniu îmi place. Până la urmă, în clasa a 11-a am urmat pregătirile din vară de la UNArte la secția de design grafic și am descoperit că aceasta este direcția pe care vreau să o urmez. Cu toate acestea, nu știam nimic în legătură cu acest domeniu nou și pot să zic că ce am învățat la facultate a avut un impac mare asupra dezvoltării mele artistice. Între timp, am încercat să învăț lucruri noi și individual cu ajutorul internetului, iar toate informațiile acumulate și experiența s-au adunat într-un loc în a fi extrem de utile în tot ce fac în prezent.
3. Presupunând că va ajuta pe cineva informația aceasta, cum este la UNARTE?
Cum e cu adevărat la unarte este o întrebare la care nu pot să dau un răspuns corect sau greșit. Dacă trebuie să răspund din punctul meu de vedere, aș putea zice că poți învăța foarte multe lucruri noi și te poate ajuta să îți formezi un viitor. Zic asta în numele unei persoane care nu știa ce este designul grafic înainte de facultate și în cei trei ani a descoperit mai multe lucruri decât s-ar fi așteptat.
Depinde foarte mult de ce anume cauți să înveți în facultate și depinde de cunoștințele artistice cu care ajungi la această școală. Sunt șanse să rămâi și dezamăgit, sau să nu aibă un impact atât de mare asupra ta. Cred că înainte de a lua o decizie și a evita orice neplăcere, recomand oricui să se intereseze foarte bine înainte în legătură cu ce va putea învăța în facultate și la ce secție se regăsește cel mai bine cu ce ii place să facă.
4. Ce oportunități ai observat în România pentru artiști?
Nu sunt foarte bine pus la curent cu toate oportunitățile pentru artiști și sunt foarte multe domenii. Totuși, cred că încep ușor-ușor, cu timpul, să fie din ce în ce mai multe oportunități pentru artiștii la început de drum din România. Cred că se poate observa asta și prin faptul că cererea este în creștere și cum numărul de studenți care aplică la facultățile de artă este în continuă creștere, precum și concurența este mai mare. Înafară de asta, există și mulți profesori de desen care lucrează în particular, așa cum am aplicat și eu în copilărie. Îmi place că și evenimentele de artă sunt la orice pas, expoziții, vernisaje, concursuri, studiouri și ateliere care sunt în căutare de noi talente. Nu pot să zic că este ușor să te afirmi în lume și este foarte mult de muncit pentru asta, doar că șansele sunt mai mari acum, iar interesul lumii pentru orice fel de artă este în prezent mai mare ca oricând.
5. Ce idei ar trebui să implementăm și potențăm, pentru a sprijini artiștii cât mai mult?
Consider că unul din cele mai importante și directe moduri prin care poate fi susținut un artist este de a achiziționa produse unicate realizate de acesta, sprijin financiar, suport moral urmat de motivație și răspândirea muncii printre oameni noi. Desigur că există multe alte variante. Toți artiștii au nevoie de expunere, atât pe social media, cât și fizic. Nu este nimic mai ușor și esențial de făcut pentru un artist ca acordarea interesului asupra muncii lor. Nici nu e nevoie de un schimb material între artist și public pentru asta, tot ce trebuie să facem este să dedicăm un scurt moment în care să acordăm atenție și respect asupra muncii artistului. Putem să spunem pe scurt că artiștii au nevoie de feedback. Opiniile și cuvintele pot ajuta, în primul rând, în dezvoltarea interesului artistului de a continua procesul de creație. Înainte de toate, artistul trebuie să se dezvolte personal, să prindă încredere în munca lui. Consider că este foarte ușor ca aceștia să își piardă motivația din cauza lipsei de feedback, interes și expunere.
6. Arată-ne puțin o ierarhizare a stilului. Cum creai înainte?
La început, duceam lipsă totală de creativitate. Mai întâi am învățat să desenez tot ce aveam în față, tot ce vedeam și nimic mai mult. În primii ani îmi plăcea cel mai mult să pictez.
Îmi doream foarte mult să pictez ca maeștrii impresioniști și eram un fan al muncii lui Monet. Odată cu liceul, mi-am schimbat puțin interesele și desenul s-a transformat într-un proces mecanic în mare parte. Totul trebuia să fie corect și perfect măsurat cu hașuri paralele și ordonate, linii cât mai drepte și culori cât mai puține. Tot în acest moment am început să îmi pun în gând posibilitatea unei cariere în arhitectură sau teatru. Acest mod de a crea a mai continuat puțin și în primul an de facultate, urmând sa fiu interesat mai mult de ilustrație și din nou de pictură. Nefiind hotărât ce îmi place mai mult, am ajuns în punctul de față să le combin pe toate și să fac ceva personal așa cum îmi place. Trebuie să recunosc că acum nu mai acord atât de multă atenție asupra studiului de desen și îmbunătățirea desenului academic și sunt mai mult preocupat de experimentare.
7. Consideri că există reguli în artă ce ar trebui respectate?
Reguli au existat mereu și nu doar în artă. Nu sunt neapărat niște reguli scrise, e doar ceva moral transmis prin societate și interacțiunile dintre oameni în funcție , iar astfel ne dăm seama ce ar fi bine să facem sau ce nu ar trebui. Înafară de unele reguli generale de moralitate, există și altele, de calibru mai mic, cum ar fi reguli pentru fiecare ramură a artei, reguli din partea fiecărui profesor care predă artă unui număr de persoane sau reguli pe care artistul însuși și le impune.
Ca de exemplu, în designul grafic pot exista reguli de aliniere a textului în pagină față de imagini, alegerea fontului potrivit fără a îl modifica, sau respectarea unui grid.
De asemenea, îmi pot propun ca niciodată să nu desenez despre tematici politice. Sau, profesorul meu m-a învățat să folosesc un anumit tip de hașură care consideră că este bună și automat s-a creeat o regulă nescrisă cum că alte hașuri nu sunt bune. Dacă toate acestea se numesc reguli, nu înseamnă că sunt și rele sau că limitează creativitatea, ci doar trebuie puse în contextul potrivit.
8. Arată-ne cinci pagini din sketch book-ul tău
Imaginile pe care le-am atașat din sketchbook nu sunt cele mai recente, deoarece am făcut o pauză destul de mare de la utilizarea lui. Așa că desenele și schițele sunt de acum 2-3 ani, exact înainte să încep a desena digital.
9. Care a fost cea mai melancolică lucrare a ta și de ce și care cea mai pozitivă?
Cea mai melancolică lucrarea mea este posibil să fie chiar și cea mai recentă.
Este vorba de o ilustrație cu doua personaje care sunt sub o furtună metoforică și care salvează o pisică. Cu toate acestea, sentimentul de melancolie nu e atât de puternic. Având în vedere că tematicile mele sunt inspirate în mare parte din filme, practic redau vizual sentimentele și stările altor oameni.
În cazul desenului despre care am vorbit, un element important care contribuie la redarea acestei stări este paleta cromatică care este foarte închisă, cu tonuri de gri și brun predominante, fără accente puternice. Mesajul are scopul de a instaura o stare de depresie și stres, empatizând cu personajele din desen care nu știu de ce sunt urmărite și încotro se îndreaptă.
În cazul imaginilor cu mesaj pozitiv, acestea sunt mai rare. Personal, cele mai pozitive sunt desenele mele cu animale, pisici sau rațe, mereu îmi oferă o stare bună atunci când lucrez și la final când le privesc. Sunt inocente, vesele, dragi și îmi place să le reprezint alături de culori deschise, calde sau pastelate.
10. Spune-ne despre UNKNOWN.
UNKNOWN are în spate o poveste destul de amplă și încă mă gândesc la viitorul acestui proiect și forma sa finală. Să ne imaginăm că este început de an final, pregătirea proiectului de licență, iar eu, la fel ca toți studenții, nu sunt hotărât ce vreau să fac. Până într-un punct, când am scris pe hârtie tot ce îmi place și am căutat o tematică legat de asta. Normal că voiam ca acest proiect să fie ceva făcut din plăcere și cu un scop în viitor.
Așadar, am ales câteva domenii de care sunt pasionat și le voi enumera rapid acum: filme/filme horror, thriller, ilustrație, fotografie, povești cu mister, puțin psihologic și cu suspans, design editorial și tipografic, tehnici mixte. Aveam această listă în față, dar lipsea legătura dintre aceste domenii.
Printr-o minune, am găsit o idee concretă. Voiam să fac o serie de dosare de criminalistică realizate într-o formă artistică cu ilustrații. Am început să caut evenimente și cazuri reale inexplicabile din toată lumea. Între timp, a venit vremea de carantină, iar din luna martie toate cursurile au trecut în modul online. În acest moment, am intrat într-o criză, pentru că nu mai aveam posibilități să realizez aceste dosare în fomat fizic așa cum îmi doream și era aproape imposibil să le prezint online într-un document fără a oferi o experiență.
După multe documentări, proiectul a suferit multe modificări și am decis să fie în formatul unei cărți, așa cum poate fi văzut acum.
Cu toate acestea, proiectul a rămas ceva făcut din pasiune. Cred că acest moment m-a motivat și mai mult să continui dezvoltarea acestui proiect până în punctul în care îl voi aduce în forma finală, așa cum am visat de la început.
Pentru proiectul de disertație din acest an mi-am propus să realizez o continuare a proiectului, un fel de partea a 2-a, printr-o reprezentare vizuală nouă. Inclusiv UNKNOWN dispune de o tematică inspirată din cinematografie, dar puțin mai întunecată de această dată. Scopul nu a fost doar de a aplica în practică lucruri de care sunt pasionat, ci în același timp am vrut să prezint o poveste într-un mod diferit, ceva tangibil, cu care cititorul poate interacționa și se poate pierde în amploarea misterului.
Pe Florin îl puteți urmări AICI.
Incerc sa fiu cat mai critic si sa descopar cat mai mult in domeniul in care lucrez, iar studentul care face acelasi lucru isi va gasi cu siguranta implinirea la UNArte.