Introducere
În ceea ce privește natura umană, tindem să credem că fiecare individ este special. Și într-adevăr, așa și este, întrucât nu vor exista două persoane împărțind aceeași identitate, doar dacă luăm ca premisă adevărată existența unor lumi paralele, dar acesta este un subiect pe care îl vom aborda poate altă dată.
Cu toate acestea însă, dat fiind faptul că aparținem aceleiași specii, în esență, cu toții ne asemănăm. Așa cum urșii au comun speciei lor hrănirea omnivoră și căluții de mare își realizează reproducerea prin mascul, așa și omul se confruntă cu problemele sale lăsate din natură. Aceste probleme naturale existenței noastre își au originea nicăieri altundeva decât în componența specific umană, anume în rațiune și în trăire, în sfera logică și în cea emoțională.
Așadar, acum că am stabilit că este specific uman să ne confruntăm cu anumite probleme, anume cele de natură spiritual-cognitivă, trebuie să înțelegem faptul că aceste probleme se reflectă în fiecare dintre noi, e drept, cu ponderi diferite pentru fiecare individ, dar ele sunt elementul omniprezent sub care se situează ființa umană. Și iată-ne deci puși în fața unui adevăr care ne vine greu de înghițit, anume că problemele noastre personale nu sunt unice. Doar pentru că sunt ale noastre ( este problema mea, este depresia mea, este anxietatea mea, este frica mea, este nesiguranța mea, a mea, a mea, a mea…) nu ne permitem să le atribuim titlul de unice, căci astfel am emite o eroare, așa cum am discutat și mai sus.
În cele ce urmează, noi ne propunem să expunem în cadrul acestei rubrici diverse probleme de natură umană, astfel ca oricare cititor să reușească să se identifice măcar într-o mică măsură. Ceea ce este scris despre eu, desigur, poate fi deghizat în metaforă, dar poate fi exprimat și prin prisma științei.
Acestea fiind spuse, vă dorim o călătorie cât mai zbuciumată pe calea descoperirii eului (despre zbucium vom discuta mai pe larg într-un articolul viitor).