Două poezii și o anecdotă de Florin Luca

Până la capăt

Durere curge acum din rana ta şi lacrimi cristaline pe obraji.
O, de aş putea să­ţi iau durerea şi să­ţi dau aripi în vazduh să te înalţi,
Să te ridic spre cer, să zbori şi să traieşi, la fel ca îngeri dumnezeieşti.
Din rană, miere dulce să se verse, durerea nepăsarea să o ia,
Timpul în loc să se oprească şi zâmbetul pe faţa ta.
Fii tare acum, pentru că îţi sunt aproape,
Sunt lângă tine ca şi în prima zi.
Fii tare acum până la capăt
Căci vremea ta
Curând
Va
Fi
.

Drumul Berlin

I

M­au pus pe zid și m­au numit săgeată.
Mi­au dat un scop și m­au făcut util.
Aveam o funcție atât de admirată,
Căci indicam drumul Berlin.

II

Acum, drumul e închis de mult,
Iar eu, am prins ceva rugină.
Vopseaua este scorojită,
Iar drumul gol,
Fără lumină.
**
*

Anecdotă

Discipolul NEZ – Fluture:
Maestre, pot să mă întorc omidă?

Piatra:
Cum a ajuns omida maestru?

Maestrul ZEN – Omida:
( tace )