Granaz Moussavi (n. 1976)
Granaz Moussavi s-a născut în Teheran; în 1997, ea şi familia emigrează în Australia. Are o diplomă postuniversitară în editarea de film la Flinders University, Australia. Poezia lui Moussavi a fost tradusă într-un număr mare de limbi. Este, de asemenea, regizoare de film şi a făcut o serie de filme bine primite, care include My Tehran for Sale (2008) şi 1001 Nights (2006), un documentar despre poeţii iranieni aflaţi în exil.
Cuvintele eşarfei albastre
Aş putea purta toţi norii de pe lume
şi ei tot ar arunca o mantie pe umerii mei
ca să nu fiu goală
aici luna străluceşte-n amurg
mâna care mă loveşte
nu ştie
că uneori un peştişor
se poate îndrăgosti de o balenă
nu există sens în strigătul lor către mine
ei nu ştiu
c-am devenit un peşte acum
că râul tău a trecut peste capul meu
nu vreau să port deşerturile lumii
ori să respir
pe o planetă ce n-a fost încă descoperită
chiar dacă iau amprentele vântului
nu vor descoperi urma sărutului tău
Trebuie să mergem în stradă
chiar dacă maşinile trec între noi şi soare
trebuie să mergem în stradă
tot cerul ăsta nu va încăpea în fereastră
Vreau să fac baie de soare
în cea mai sudică parte a sufletului tău
lumina tavanului nu merită durerile iadului
cel care trage perdelele
nu ştie
mereu sunetul persoanei ce stă de cealaltă parte a liniei
mâine, va sosi
orice vor, e-n regulă
vor rupe balamalele uşii
diseară voi veni de la lumina crepusculară a lunii
şi voi tăia în bucăţi toate draperiile şi mantiile
şi le voi lăsa să facă zmeie, iar pentru nopţile cu lună
voi închiria o cameră în suburbiile lumii
iar eu o să fi plecat
vreau să-mi dau bluza soarelui
*
Bate! Şaptezeci de bice
aşa încât o să devin mai femeie
dincolo de pietre
şi trupul meu se va umple cu rodii
nu mă voi căi
Stai deoparte! Stop!
m-au căutat prin buzunare
şi nu e nici un alt gând acolo
altul decât soarele, care e sătul de văluri
*
Sara Mohammadi-Ardehali (n. 1976)
Sara Mohammadi-Ardehali s-a născut şi trăieşte în prezent în Teheran, şi are o diplomă de masterat în Sociologie de la Universitatea Alahmet Tabatabai din Teheran.
*
O poziţie cu normă-ntreagă
Nici un bărbat nu vrea
să se îndrăgostească de-o femeie
care lucrează într-un circ
una din acele femei care trebuie să meargă pe sfoară
Se îndrăgosteşte de o femeie
ce ar putea cădea în orice moment
şi dacă ea nu cade
mii de oameni bat din palme
să o aplaude
*
Femeie
Totul e evident
la 35
fără
să trebuiască să fii dezbrăcată
*
Mirosul sângelui
Înot
din partea asta în cealaltă
Mă duc sub apă
pentru atât timp cât îmi pot ţine respiraţia
Îmi plimb uşor degetele pe fundul piscinei
deodată
amintirea ta
se-ntoarce, înotând spre mine ca un rechin
*
Seară dificilă
Mâna mea
se întinde spre telefon
se întoarce iar
ca un copil căruia i-au spus
că dulciurile de pe masă
sunt pentru musafiri
*
Întâlnire
Ca un leopard
a ieşit
din tufişuri
cu zâmbetul lui Gingis Han pe buzele sale
ochii lui negri au lucit
ţinea în mână
poeţii din Nayshapur
mătăsurile multicolore din Balkh
grânarele din Khorasan şi Khwarazm
în mine
au luat foc
şi s-au transformat în fum
I-am strâns mâna
*
Imperiul prafului
am uitat
scriul de mână al corpului meu
caligrafia umerilor şi conturul râsului meu
trebuie să fiu dezbrăcată
voi merge sub soare
lângă vânt
am mers într-o călătorie
Mediterana a râs la mine
a zis
De ce te temi de apă?
Imperiul Persan a căzut
am convenit când vara
vine, vom merge să vâslim
cu vechii marinari fenicieni
*
O întreagă dezordine
Purtând papuci comozi
se apucă de treabă
adună cărţile pe jumătate deschise de sub pat
adună hainele răvășite
strânge creioanele şi cănile
vine în spatele capului tău
ezită
apoi îşi apropie buzele de moliciunea urechii tale
simţi sunetul respiraţiei lui
te întorci
camera e goală
e o întreagă dezordine
*
Confesiune
Am avut o relaţie cu el
eram singură
şi el era tot singur
eram amândoi sătui
eu de pământ
el de cer
rendezvous-ul nostru a fost la miezul nopţii
a venit la fereastră
n-ai să crezi
a zâmbit la mine
era foarte frumos
extraordinar de frumos
mi-aduc aminte
era a paisprezecea noapte
şi
el
era complet, întreg