În data de 26 iunie a avut loc ultimul eveniment online de scriere poezie din seria Mezopoetica, organizată împreună cu Bogdan de la Education Studio. S-a încheiat o etapă frumoasă, în care participarea la aceste ateliere mi-a înflorit capacitățile introspective și creative, iar mărturia mea nu se deosebește prea tare de cele ale participanților.
Poezia este utilă pentru suflet și pentru dezvoltarea personală, iar după cum am menționat și în cronica primului eveniment, participând am simțit că am făcut în sfârșit ceva pentru mine, întrucât Bogdan a fost un facilitator al timpului bine investit. După cum se spune în psihoterapie, atunci când facem pași spre vindecarea unui episod trumatic, ”ne luăm puterea înapoi”. Mezopoetica, pe de altă parte, ”ne-a dat timpul nostru înapoi”.
Cea mai des întâlnită definiție pentru poezie este că reprezintă o emoție, așa că trebuie să o tratăm ca pe un amalgam de cuvinte simțite, trăite, cuvinte condensate în emoții de moment. Mențiunea inițială despre acest atelier a fost că vom demonstra că oricine poate scrie poezie, nefiind vorba despre vreo concurență elitistă, căci deși organizăm concursuri de poezie, este întotdeauna greu să decizi ”care este cea mai bună” și nici nu consider că există așa ceva.
Ultimul atelier s-a numit ”tezaurul copilăriei”, unicul la care tema a fost ideea mea, ceea ce prevestea de dinainte că o să fie special pentru mine. Am explorat împreună iar simțurile auditive, vizuale, tactile, gustative, olfactive, iar ulterior am fost îndemnați ca la fiecare lucrare pe care o scriam, să extragem esența cât mai concis posibil. Așadar, provocarea principală din cadrul acestui atelier a fost ca la fiecare temă să scriem o poezie de 9 versuri, apoi una de 5, ca la final să-i condensăm esența în doar 3 versuri. Mi s-a părut formidabilă succesiunea etapelor, căci reușeam cu toții să extragem ce-i mai bun din fiecare lucrare și metoda s-a prezentat și ca fiind interactivă.
Ce am apreciat cel mai mult la aceste ateliere este că ni s-a inoculat ideea că poezia și cuvintele pe care le putem descătușa din interior sunt în strânsă legătură cu corpul. De fiecare dată a fost pusă atenția pe cum ne simțim corpul și am avut parte de o meditație premergătoare. Bogdan ne-a îndemnat să coborâm în interior, să ne explorăm părțile (cum se simte experiența x și y). Corpul comunică cu noi și deținem informațiile necesare ce stau la baza reactivității noastre, ca de exemplu din anumite momente când suntem colerici sau impulsivi, et cetera. Sau, mai spunea Bogdan, îți poți da seama ce nevoi ai, îndeplinite sau neîndeplinite. Să nu mai menționăm și că întâmpinăm probleme în copilărie care tind să rămână în corp, după cum am citit în ”Terapia copilului interior”, m-a surprins faptul că autorul mărturisea că înmagazina emoțiile negative în intestine și a avut o lungă perioadă de timp probleme de stomac.
Nimic legat de Mezopoetica n-a fost exhaustiv. Puteai simți că unele dintre temele abordate se simt neplăcut, dar ce era arterapia, dacă era foarte ușor de exersat? Și cine ar fi crezut că un eveniment de poezie poate fi orientat spre conștientizări, dezvoltare personală, dar și posibilă vindecare?
Când l-am întrebat pe Bogdan cum a fost să faciliteze și în mediul online, mi-a răspuns următoarele:
Deși facilitez de vreo 3 ani spații de descoperire personală prin poezie, experiența Mezopoetica mi-a adus și mie o serie de provocări și realizări. A fost pentru prima dată când am ținut o serie de ateliere online (având puțină experiență în mediul acesta), deci au fost multe de învățat și pentru mine. Când facilitez spații, îmi place mult să aduc corpul în poveste. Asta s-a putut vedea și aici, doar că am fost nevoit să mă adaptez la condițiile date. Dacă în offline aș fi adus mult mai multă mișcare, în online m-am bazat mai mult pe exerciții de imagerie ghidată. Îmi place mult să folosesc corpul ca poartă de intrare în lumea poeziei. E o unealtă minunată în a imersa oamenii în spațiul de creație și de a aduce conștientizare față de energiile, emoțile, nevoile și stările care sunt vii în momentul prezent. Un alt stâlp important al spțiilor facilitate de mine este siguranța. Mai exact, să împletesc un spațiu sigur în care fiecare să poată crea fără frică de judecată, critică (chiar și propria critică). Dacă în offline aș fi pus mult mai mult accentul pe interacțiuni între participanți pentru a crea un spațiu cât mai sigur, în online am ales (și datorită platformei folosite) să invit participanții în a alege cât de mult să se lase văzuți/auziți (mergând chiar până la alegerea unui pseudonim), astfel încât am încercat să creez spațiul sigur nu prin încredere unul față de altul rezultată din a se face văzuți și empatie, ci din ideea anonimatului și o invitație pentru fiecare să aibă propria bulă de siguranță. Asta, la rândul ei, nu a adus acea conexiune dulce între oameni, care adesea apare în atelierele mele face-to-face, dar și-a îndeplinit scopul de a împleti un spațiu sigur de creație. O ultimă diferență pe care am simțit-o puternic în online a fost dificultatea de a culege „informații” de la participanți de pe durata atelierului. Văd facilitarea acestor spații asemănătoare cu prepararea unei ciorbe. Ai pregătită rețeta, dar pe parcurs mai guști ciorba și adaugi condimente după gust. E dificil să guști o ciorbă aflată în spatele unui ecran. Nu vedeam fețele, nu vedeam postura corpului, nu vedeam mișcările oamenilor. Nu aveam acces la aceste informații cu care să-mi dau seama cum trebuia ajustat spațiul. Așa că, de multe ori, am mers după intuiție, experiență și rugăminți explicite în comentarii pentru feedback. Partea asta s-a simțit ca și cum aș fi gătit această ciorbă legat la ochi. În concluzie, pot să zic că mi-a placut experiența și că am învățat multe din Mezopoetica. Deja am început să citesc feedback-ul participanților și idei noi încep să-mi răsară în minte.
Avem de prezentat și unul dintre poemele împărtășite cu noi, care aparține lui Sims Anf:
libertatea beată nu are cum să fie păgână dacă tu ești ultimul inocent al pământului
idei abstracte pline de beatitudine și amintiri cât mai senzoriale
eu vreau să mă gust ca un fruct interzis în final de mai
să mă simt moale, dulce, cu embrion care oricum va muri
să nu-mi pot atenua căderea iluzorie din acel cireș din grădina părinților mei
să fiu un fel de fetițo-baiețoaso-păianjen fără să am ochi de lume în care să mă pierd
să mă cred o biserică plină de cioburile ferestrelor sparte.
dacă o iau ca pe o idee-nucleu a sistemului meu lăuntric știu că
libertatea era recepționată de toți porii ramurilor
căci copacul eram eu
tăiat în mijlocul drumului de consumatorii din vârful lanțului trofic.
Vin și cu o recomandare: muzica pe care am folosit-o pe parcursul atelierelor vine de la myNoise ®
Aici puteți găsi poeziile scrise în cadrul tuturor atelierelor, atât în variantă scrisă, cât și audio:
Galerie de poezie | Education Studio
Vă invit, încă o dată, să rămâneți aproape de inițiativele noastre, dar și de cele ale Education Studio.
Acest eveniment Mezopoetica a fost o oportunitate minunata de a descoperi bogatia interiorului nostru si de a ne impartasi gandurile din ce in ce mai deschis si liber cu ceilalti. Bogdan a fost un facilitator excelent, pregatit sa ne guverneze in dezvoltarea noastra creativa si poezie. Felicitari pentru etapa frumoasa pe care ati parcurs-o impreuna si sper ca experienta sa se fi dovedit folositoare.
TE poti schimba, asta am invatat si ne simtim, poate, mai bine sau mai conexi cu noi. A fost un drum minunat, trebuia sa tin neaparat sa-mi exprim recunostinta pentru ca ai ales sa investesti timpul tau intr-un astfel de proiect frumos!
Este minunat sa vezi ca ti-ai descoperit potentialul de a scrie poezii si ca te-ai bucurat si de initiativa lui Bogdan de a organiza aceste ateliere. Ai facut un lucru extraordinar si merita sa te felicitam pentru asta! Felicitari pentru energia si indelungata ta dedicare catre scrisul poeziei sub forma de ateliere! ????