Luni, 15 mai, s-a desfășurat primul atelier Mezopoetica de scriere poezii, pe care l-am organizat împreună cu Bogdan de la ONG-ul Education Studio.
Evenimentul prevestea multă voie bună mai ales prin faptul că oameni pasionați de poezie se adunau pentru un scop comun, însă a fost mai mult decât atât. Când prilejul este poezia, mereu devine mai mult, mai grandios, mai benefic.
Evenimentele online au rămas un mijloc când hrănitor, când disruptiv, dar rămân o posibilitate ca distanța să poate deveni apropiere. Astfel de ateliere de scriere poezii se organizează fizic, în Cluj, la sediul celor de la Education Studio, sub numele de ”conVERSații”, însă participanții ne-au mărturisit că prezența atelierului acestuia în online a fost apreciată de asemenea, cu toții prezenți fiind împrăștiați în orașe diferite.
Bogdan a armonizat întregul atelier atât de bine, încât am simțit cu toții o meditație ghidată spre poezie, una blândă și funcțională. Se conștientizează din ce în ce mai mult în afara cercurilor literare faptul că poezia este o formă de eliberare și se ia pulsul lumii noastre interioare, se pune punctul pe i. De asemenea, se conștientizează, la fel de mult, faptul că această modalitate poate fi la îndemâna tuturor. Acest atelier nu este unul care facilitează performanța imediată în sectorul liric, ci unul în care să se demonstreze că oricine poate descătușa simțurile prin cuvinte, iar că poezia poate face bine oricui.
Tema fiind conexiunea cu inima, una dintre participante a afirmat că a simțit o comuniune cu copilul interior, lucru care m-a uimit plăcut, eu simțind același lucru în cazul meu. În ritmul alert în care trăim, sunt rare momentele în care ne mai este dat să ne creăm un dialog cu sinele, sau pur și simplu să ne relaxăm. Rămâne imperativ să ne fie prioritizată relaxarea.
Sunt inevitabile momentele de tensiune în viața de zi cu zi, care este înțesată de împunsături legate ori de timp, ori de social, job sau alți factori externi. Am avut nenumărate momente când am refuzat să particip la o activitate pentru că nu mă simțeam în stare nici să socializez. Un plus pe care l-a adus atelierul a fost că cei înscriși puteau participa sub un pseudonim, lucru ce simt că a înlesnit deschiderea și crearea un spațiu prietenos.
Pe tot parcursul atelierului am notat nu doar detalii pentru a consemna ulterior în cronică, dar am scris 7 poezii, am desenat, m-am bucurat de muzică, am conștientizat, m-am ocupat în sfârșit de mine, după atâta timp ce s-a simțit a fi condus de un pilot automat. Am simțit că m-am conectat nu doar cu mine, ci și cu restul participanților, într-un suflu comun și cum nu se poate mai creativ. Ziua mea creativă de luni a servit drept combustibil pentru zilele următoare care prevesteau un volum mare de lucru, dar trebuie să recunosc că am mai scris poezii de atunci. Am sintetizat momentele libere altfel.
Ca gând de final, am simțit că atelierul mi-a conferit multă liniște și nu am putut să nu mă gândesc la cât de armonios ar fi să fie adaptat și pentru copii, deoarece a fost o joacă din care n-am mai vrut să ne oprim. Întrebați care a fost starea noastră în urma atelierului, am răspuns cu: ”relaxată”, ”înduioșată”, ”curioasă”, ”colorată”, ”eliberată de gânduri”, ”plutitoare”, ”în așteptare”, ”cu multă introspecție”.
În continuare, voi lista o parte dintre poemele realizate în cadrul atelierului:
Via Ferrata tip organic
Ileana Anton
inima mea minează calciu
cu gândul că într-o zi
va fi şi ea os,
are doar câteva falange şi
vreo 3 ochi cărora le-au crescut
gene blânde – sunt firele subţiri
de păr care-ţi ies din tatuaje ca act de
termoreglare
(te protejează, nu le mai smulge).
inima mea îşi pune ham
pe ploape,
carabine pe gene,
asigurări extra pe vena cavă
şi se lasă să alunece
beware of my inner cave,
pune-ţi cască uneori torc şi
orice gând neterminat
se simte pe dinăuntru cutremur
(eu îl provoc şi el devine)
atenţie pulsul e de 80 ppm,
pietre per minut,
ţine-ţi vena-peşteră aproape
şi stânca de carne şi mai aproape;
în inim(e)a asta s-a făcut frig,
s-a ajuns prea jos,
s-au încercat prea multe
sfântă osificare înainte marş
să-ţi creşti oase ca să mă protejezi
stând în picioare,
să-ţi pup tălpile din obligaţie eu
nu ţi-am cerut atâta calciu,
am vrut doar să te-ntorci în tine
şi să mă prinzi din când
în gând
de mână.
dă-mi o palmă,
nu un corp,
fii tu stâncă fără ca eu
să fiu statuie,
lasă-mă să fiu eu şarpele
şi tu pielea pe care
o las în urmă
ne dăm pe via ferrata împreună
doar că pe mine mă asiguri tu
până în măduva oaselorIleana Anton
Inimă neagră cu flori albastre
Chicoș Cristina
Nu mai simt nevoia de roz și roșu
Inima s-a transformat în cerc
În felul acesta totul e rotund și fluid
Nu există colțuri contondente
Doar bătăile inimii, foarte sus sau foarte jos
Când cad, cad și picioarele, și genunchii
Scheletul rămâne în picioare
Mă dor oasele de-atâta stat în picioare
Coloana țipă, dar continui să-mi imaginez linia dreaptă
A fost singura care m-a ajutat să nu mă prăbușesc
Chiar și atunci când bătăile inimii au căzut de la înălțime
Cum pot să te iubesc? Cum arată inima ta cu ușa deschisă?
M-ai învățat curgerea râului și curajul să pășesc
Îmbrățișarea a fost limba ta neobosită
Te-am secătuit. Inima ta simte nevoia să danseze, iar eu nu știu să-i cânt
Ce bine e sa fii cerc!
Te rostogolești mai repede și totul se mișcă interstelar
Îți datorez luna și stelele
Cum pot să le ambalez?
Mă mut. Ar trebui să locuiesc mai mult în casele noi
În felul acesta poate te regăsesc
început de primăvară
Sorana
ascultă –
pe tine toată lumea te iubeşte,
de la aerul pe care îl respiri
până la îngerii din stratul cel mai înalt al cerului
rădăcini avem cu toţii, dar fără apă şi soare
ne uscăm în umbre greu de desluşit.
ai dus multe ierni în spate, suflu îngheţat,
ai învăţat cum să-ţi închizi buzele în faţa cupei
din care Dumnezeu îţi astâmpără setea,
te-ai ascuns în miezul celui mai înalt munte,
a cărui singură promisiune e siguranţa
că mai tare n-ai cum să împietreşti.
(mai greu de acceptat decât durerea:
căldura care te cuprinde când ştii
că eşti bine primită)
pe tine toată lumea te iubeşte,
şi asta nu-nseamnă zâmbete şi flori
la fiecare pas al drumului tău,
ci liniştirea fricii
că niciodată n-o să fii destul.
dans blând, fluid pe covorul vieţii,
împletit în toate nuanţele unei inimi de om.
o muşcătură de soare
atunci când sufletului i-e foame de lumină,
o clipă vie, o sclipire
în mijlocul unui ocean de sare,
pe care-l plângi când o atingere blândă
te topeşte din cap înapoi în trup.
pe tine toată lumea te iubeşte
şi de asta eşti aici, cusută cu firul minunii de a fi,
ca să ocupi spaţiul
pe care nimeni altcineva
nu-l poate umple în locul tău.
La următoarele ateliere puteți participa accesând următoarele link-uri:
Formular pentru înscriere la atelierul cu tema ”Povestea mea” din 29 mai
Formular pentru înscriere la atelierul cu tema ”Galeria emoțiilor” din 12 iunie
Formular pentru înscriere la atelierul cu tema ”Galeria emoțiilor” din 26 iunie
Vă invităm să ne rămâneți aproape pentru următoarele inițiative Mezomorf și Education Studio, conexe sau separate și vă urăm zile creative tuturor! 🙂