Când o experiență te ajută să evadezi din cotidian în scopuri creative și, aș îndrăzni să spun, purificatoare, vrei să o repeți. Mi se pare acum mult mai plăcut să scriu poezie alături de oameni, decât de una singură, mai ales din prisma faptului că avem teme specifice și e foarte greu să rămâi fără idei.
Dacă data trecută am făcut conexiunea cu inima, la atelierul Mezopoetica de pe 29 mai am intrat în casa sufletului și am tratat maturizarea. Bogdan ne-a ajutat cu indicații cheie pe tot parcursul și am intrat din cameră în cameră, în fiecare având un alt subiect de tratat.
Am vorbit, de data aceasta, și de structură, întrucât am avut de luat în calcul următoarele etape creaționale: personaje, timp și spațiu, acțiune, obstacole și conflict, dar și punctul personal de vedere drept concluzie.
Am avut parte de o calmitate de nedescris și mi s-a părut foarte bun timingul. Părea că toți terminam de scris fix când oprea Bogdan muzica. A fost o dirijare a stărilor, căci ne era menționat în anumite etape ale atelierului că putem ori să scriem 10 minute în orice formă, să stilizăm ulterior, ori pur și simplu să recitim și să stăm cu creația.
Una dintre participante a împărtășit cu noi faptul că starea ei mentală nu a fost una prea potrivită în ultimul timp, dar că știe că acest atelier îi face bine și că din momentul în care o să se apuce de scris, o să funcționeze din nou totul la capacitate. Aș întări că orice modalitate scriitoricească duce la o dispoziție mai bună, dar faptul că eram atâția oameni uniți pentru același scop de descărcare prin cuvinte a contribuit pozitiv.
Având în vedere că la fiecare îndeletnicire pe care încercăm să o masterizăm ne lipsesc uneori ori mijloacele, ori pașii exacți de desfășurare, tehnicalitatea șamd, îl citez pe Bogdan când menționa că nu există o rețetă anume pentru poezie, dar aceste unelte facilitate de el au fost importante pentru noi toți.
În mersul nostru din cameră în cameră, ne-am lovit și de experiențe pe care nu doream să ni le amintim, ca la partea în care a trebuit să scriem despre o nedreptate pe care am experimentat-o. Aici, unul din versurile pe care le-am scris a fost ”nu vreau să mai recitesc poezia asta”, dar conștientizez că e bine că am decartat-o. Alte camere au ridicat întrebări precum ”ce se află noaptea sub patul meu?” și ”care sunt întâmplările semnificative din ultimul timp?”.
În continuare, vă arătăm și roadele participanților:
Angi
SC Viață SRL
Am încercat să stau apăsat
Pe întunericul meu de sub pat
N-au vrut nicicum să doarmă cu mine
Fricile zilei îndesate sub pernă.
Și-acum număr greșeli în loc de oi, în nesomn.
Între întunericul meu de sub pat și mine
Am o saltea de scuze pufoase
Cum că așa-s eu, dorm cum pot, ce are?!
Sunt și alții nedormiți, ce vă mirați?
Am auzit că trece dacă mă-ntorc
Pe cealaltă parte a inimii
Cea mai bine armată.
Doar că armura mă strânge
Ca niște blugi după o zi întreagă de purtare
Armură de bumbac dar țesută tare.
E vremea de dezbrăcare
Căci inima mea vrea să stea în pijamale.
- Hai, drăguță, mai lasă-mă 5 minute
Să visez ceva între perne.
Că de se trezește vecinul creier
Pornește contorizarea în schimbul de zi
La fabrica vieții SRL.
Of, iar meeting de dimineață
Între dorințe și nesiguranță.
Nici n-am dat plapuma somnului la o parte… - Să trăiți șefu’ Creier, mere’ treaba?
A fost aglomerație între neuroni
la cafeaua de dimineață?
Sunt planuri de fluidizare a sinapselor,
Dar podul dintre emoții și voce e încă-n contrucție.
Azi mă prezint la muncă în pijamale colorate de curiozitate,
Am idei cât pentru o viață! - Tu, drăguță, mai așteaptă…
Nu-i sigur că asta e moda de inimi care se poartă. - Prea târziu! Paznicul Rușine e deja pe drum,
Te va achita cu niște cătușe de dubii
și o amendă de descurajare.
Cum adică să vii la jobul serios al vieții de adult
Cu visele la vedere, în care ai dormit atât de bine?
N-ai aflat că dacă vrei să fii plătită cu iubire
Pijamalele le arăți abia la a treia întâlnire de departament?!
La bonus de mângâiere să nici nu te aștepți!
Ar fi loc de demisia ta de la conducerea zilei
Inimă hippie ce ești! - Scuzați, stimați colegi de breaslă
la meseria de a fi în viață,
facem fiecare ceva cu ce avem pe masă…
Domnu’ Creier știe multe și face
rapoarte raționale impecabile,
Îl invit să-și aducă gândurile
Să le legene pe al respirației hamace.
O rog și pe stimata colegă Voce
Să facă power-point-uri mai vocale,
Am văzut destule scheme de curaj teoretic,
E timpul pentru niște sonor poetic.
Eu, ca Inimă cu vechime,
voi lucra de azi la departamentul iubire.
Vom face angajări noi de siguranță și blândețe
Și vom investi în joacă, nu în tristețe.
Iar contractul vieții de zi cu zi va fi completat
De amendamentul iubirii de sine
În fiecare paragraf
ciucuri
Miruna Spătaru
e frumos să port ciucuri la picioare
sunt feminini, delicați, îmi demonstrează statutul
feminin și delicat
sunt atât de prețioasa încât trebuie să fiu protejată
de rău, de urât
de lucruri meschine
precum politica sau câmpul muncii
acum 10 ani mi s-a spus sa port ciucurii dacă vreau să fiu știută drept femeie
să primesc avantaje cadouri sărutari
dacă vreau să fiu iubită vreodată
acum se folosesc de ei ca să-mi audă pașii
în pădure
când alerg să scap cu viață
și gâfâi aburi tăcuți
în timp ce se trage cu arbaleta și se bucură
că mă pot scalpa și agăța în sufragerie
Dedublare
Marin
Vehiculul înainta cu viteză mortală,
lumina se rarefia,
Respiram pulberea visului
prin eul țăndări
ce-mi îngheţa privirea
în melancolia dispariției.
Se-ncolăcesc șerpii veninoși ai memoriei
Pe scheletul cuvintelor
Până când
Lupii sparg cercul, balamalele chipului,
Am cap de lup,
Întunericul flămând
Sfâșie până la topire,
Printre zdrențele lucidității
Copilul se evaporă în vid.
Mag a simțit să scrie în engleză:
MOVE ON
When no one gives you butterflies,
And silence is your only friend however,
When rainbows are falling from the skies,
And the shininess of the stars goes out forever,
When coldness in the night is somehow bitter,
And loneliness is breaking into that silence,
When past fathoms under your bed create a jitter,
Reflect on yourself and your own existence!
When daylight slowly finally arises,
And sunshine’s glitters dancing now under your bed,
When you eventually discover the shadow disguises,
Forgive yourself, calmly unwind your life’s thread!
La următoarele două ateliere puteți participa accesând următoarele link-uri:
Formular pentru înscriere la atelierul cu tema ”Galeria emoțiilor” din 12 iunie
Formular pentru înscriere la atelierul cu tema ”Galeria emoțiilor” din 26 iunie
Iar aici puteți găsi restul poeziilor scrise în cadrul atelierului ”Povestea mea”, atât în variantă scrisă, cât și audio:
Acest atelier Mezopoetica a reusit sa imbine aspectele creative si curatarea sufletului, generand cuvinte si stari de exceptie ori de cate ori eram implicati. Multumesc lui Bogdan pentru energie si oftaturi de incurajare. Toti participantele si participantii au reporterit impresii antrenante si am iesit si mai imputerniciti si inspirati, asa ca va fi si o editie viitoare!