Primul nostru concurs de traduceri poeme în limba engleză este aici, un vis concretizat!
Împreună cu echipa, am ales 3 poeme pe care le propunem spre traducere: de la Andra Elena Mîrza (n.2000 – d.2019), Gabriela Rusu (n.2002) și Lena Chilari (n.1995), pe care le vom lista în cele ce urmează:
POEM FĂRĂ VÂRSTĂ
De Andra Elena Mîrza
Poezia va muri odată cu tine
ca flacăra unei lămpi izbite de pereți
sau poate va apune
lin ca soarele după dealuri.
Pentru că nu e ca zisa proorocilor
– să fie scrisă înainte de mâinile cerului,
ci crește din tine ca oasele tale
ca părul tău,
devine viața ta.
Și dacă mintea ți se va risipi prin sanatorii albe
și versul te va pierde din sine,
vei crește în tine o pasăre albă
din oasele tale,
cu aripi noi,
îi vei pune ochii tăi
și îi vei da drumul, printre zăbrele,
să zboare până la cer.
Inima ta atunci va plânge
după acea pasăre liberă a sângelui tău
și va tot plânge
ca să i se scurgă strop cu strop
toată cerneala din ea.
Și dacă mâna ta când va arăta cerul
se va trage înapoi arsă de foc,
mută-ți focul în inimă
și suflă în el până te va arde de tot.
Poem Gabriela Rusu
intracranian în celulele mele nervoase șocuri mici aleargă după coada lor și tu acolo în blana ta de oaie albă pe care o tragi pe umeri te uiți și spui
lasă-mă în pace
gândul precoce că universul a început pe un pat de spital cu o femeie gravidă sau poate cu o intuiție mai fructată o fericire avortată demult
oricum a început
și a început și creierul meu să se deregleze
și oamenii să râdă de mine
și toți să îmi dea sfaturi
și oița care ciobănea gândurile și ciugulea acolo pe emisfera dreaptă a început sa trosnească mai mult și mai mult să pășească mai moale să mă asculte să se facă om
pentru că am deficiență de oameni în viața mea
și după ai ajuns tu care îmi ții gâtul sus să torni solumedrolul prin vene și să aștepți
să îmi dau duhul
zici că nu mănânc destul ceea ce ar fi adevărat dacă glutamina din mine nu ar ajunge ca un făt mort pe podea de fiecare dacă când îmi îndes stomacul îl țes îl descos îl pun la loc vomă frumoasă vomă dulce pute ca prima mea zi de viață și sângerează vome mai lungi nimeni nu vrea să înțeleagă că de fapt
în spital totul începe de la noțiunea
de om
și de creier
și de viață
deși da e evident știu și clișeic dar nimeni nu vrea să știe că aici se termină totul și omul și creierul și viața și ca pe o insulă pustie într-o poveste despre pirați
doar respir și aștept
ajutor
și oaia mea nu mă mai vrea
ce să-i faci.
Poem Lena Chilari
toate aceste ecrane tâmpite goane nevoite
care mă duc la anxietate și atacuri de panică
apasă blând unde îmi cere inima
îți comunic clar că nu sunt o insectă
să nu mă striveşti
sub trupul tău zvelt şi sexul tare
aş vrea să nu depindem de gura lumii
mesaje nesatisfăcătoare
o mărturisire de plăcere e un cretinism
postmodern
era plăcerea când m-am născut sau e un construct
new age a.i. inutil european la care încă nu am
aderat până acum?
vreau să fim nişte umbre care-şi caută atent
îmbrăţişările
până atunci să ne bem cafeaua la suprapreț cu
telefoanele
care ne sug mutra unde tăcerea tronează în
microorganisme de plastic
înghițite zilnic – calmează-te
îmi spunea mama și mă scotea din sărite
azi la miez de noapte când îmi palpitează pieptul
iar sentimentul morții e aproape îmi repet cu voce
până când merge
te iubesc lenuța calmează-te linişteşte-te
*
Participanții se pot înscrie cu o propunere de traducere pentru toate cele trei poeme (însă, desigur, și cu un singur poem tradus din toate cele trei), iar participarea va fi posibilă doar prin acest formular: https://forms.gle/QzzsT711uaTyJXs67
În caz de întrebări, nu ezitați să ne căutați pe mezomorfro@gmail.com
Perioada de înscriere: 3-21 noiembrie
Perioada de jurizare: 21-30 noiembrie
Anunțarea câștigătorilor: 1 decembrie
Vă așteptăm în număr cât mai mare și vă urăm spor la creativitate!