Concurs cu poezii de Crăciun

La Mulți Ani România!
Te iubesc și îți mulțumesc pentru totul!

Vin pe furiș în primăvara vieții tale,
Să-i fac cadou, o rază de culoare și splendoare,
Nu îmi doresc putere, faimă, ori bogăție…
Lumea ar fi mai bună, doar Bunul Dumnezeu să le deție.

Dumnezeul iubirii veșnice este lumina constiinței noastre,
Să Îl conștientizați trebuie să vă uitați în sufletele voastre.
Visele albastre și senine îs blânde ca de vară,
Culoare ca nestemata de opal, tot sufletul îl spală.

Aduc comori culese dintre astre,
Lumea ca să se bucure de nopțile albastre,
Pe toata lumea aș vrea s-o fac ferice,
Oamenii niciodată ca să nu se oftice.

Femeia-i dulce de-ți vine să-i dai Luna,
S-o cucerești e imperativ să îi arați și să-i explici natura și scriptura.
Frenetic zboară fluturi colorați și albi prin iarbă,
Nunta de vis, nimeni în veac să nu le-o steargă.

Acasă nu înseamnă o clădire,
Familia călduroasă este omenire.
Nu contează cât de mare este casa ta,
Ci câte suflete fericite vei găsii în ea.

Seninătatea chipului unui copil e sacră,
Ea radiază atâta lumină și inocență,
Ce știe el de această lume vicioasă?
Și a omului eternă indiferență …?

Iubire, pace și scântei divine,
Să contopească toate sufletele din familia voastră.
Și să traiți etern în pură armonie,
Alături de comoara voastră sufletească.

Suntem ființe divine de lumină,
Ce aspiră la întelepciune sacră,
Asta e singura menire adevarată,
A omului pe această lume.

Eu mă hranesc direct din soare,
Cu energia lui vibrantă si vividă,
Eu contemplez la geometrie sacră și Scriptură,
În drumul care duce spre înțelepciune.

Fotosinteza nu e numai pentru plante,
Noi ne putem hrănii cu a Lui Dumnezeu Lumină,
Privind cu ochii drept în Soare,
La răsărit sau când declină.

Cultura noastră ancestrală-i Zamolxiană,
Frumoasă, pură, dulce ca o simplă Ană,
Culmea sofisticării este numai simplitatea,
Nimeni nu-i conștient a-i înțelege-n veac complexitatea.

Viața-i sublimă, unică, explozie de culoare,
Precum refluxul pe o calmă mare.
Vă scriu această poezie-n dialect,
Ca să conștientizezi, românul simplu e înțelept.

Iubirea nu se caută, se face,
Odată aprinsă, nimeni n-o desface.
Iubesc zâmbind cam toată viața asta,
Conștientizează că lumea întreagă este a ta.

Muzica-mi conturează subtil viața,
Sunet vibrant ce-mi colorează viața.
Vă scriu cu gândul pierdut printre stele,
Fiindcă cu toți suntem și provenim din ele.

Einstein se inspira din opera lui Eminescu,
Tot nu-l rivaliza, că nu era terestru.
Eminescu stă pe un înalt piedestal,
Toți suntem conștienți că în unicitate nu există egal.

Floare de omagiu eroilor căzuți,
În ochii noștrii, nu sunt decăzuti,
Îmi apăr țara fiindcă pot, și fiindcă Îmi pasă,
În veac să nu cadă la trădători în plasă.

Iubesc o dulce, simplă, armonie,
Iubirea, credința și natura în ochii noștrii învie.
Codrul și bradul e frate cu românul, verde-n veac neveștejit,
Reget nespus că unii nu te-au prețuit.

Mulți te-au taiat și și-au bătut joc de tine,
Cei ce au făcut asta, vor avea suspine.
Privesc prin recunoștință toată societatea,
În care se dezvoltă treptat și absolut sinceritatea.

Aș vrea să spulber răutatea-n oameni,
Și în patru galaxii să-i port cenușa.
Pentru că a distrus iubita mea natură,
Eu le-am privit din sătucul meu Măgești a lor ură.

Să știi de la un singuratic astru,
Și Dumnezeu privea de sus acest dezastru.
Omul ce e viclean și spân o să regrete,
Că a pângărit raiul Lui Dumnezeu, cel verde.

Traiască toată nația mea iubită,
În veac ea să nu fie lovită, ci ocrotită.
Adevărata nație-i una planetară,
Conștientizați-o vă rog de la altă scară.

Geometria sacră și credința este viața,
În absența ei nu ar mai exista lumina și verdeața.
Simbolul nostru antic este ancestral,
Floarea de viață sacră și Sfânta Cruce, nu are egal.

Iar cei ce cred că Pământul este plat,
Să știi că ai fost fundamental manipulat.
Fractalitate-n viață, iarbă și în floare,
Îl venerez pe Bunul Dumnezeu pentru a ta culoare.

Natura și iubirea este nesfarșit de viață,
Chiar dacă iarna-n munte, frigul te îngheață.
Dunărea spumegă în Deltă valurile vaste,
Neasemuite precum stelele și diamantele albastre.

Soarele îmi zâmbește în fiecare dimineață,
Dându-mi putere ca să pot duce o simplă și modestă viată.
Plantele ce-s divine alungă orice strop de nostalgie,
Comunicând doar prin parfum, frumos și armonie.

Istoricii români încep să redescopere trecutul,
Ca să ne redecoperim holistic începutul.
Iubesc, respect cultura ancestrală Cucuteni,
Trăiau în armonia dată de la Dumnezeu printre pământeni.

Speranță-n vis, vivid, lucid de vară,
Cultura noastră ancestrală n-o să piară.
Avem titani monumentali aflați în spate,
Curaj ne dau, noi vom ajunge la dreptate, sinceritate și onestitate.

Mihai Viteazu pentru patrie, se lupta cu turcii,
Lecție de viața, pentru noi haiducii.
Trecutul nostru e sacralizat,
Eroii noști, în spate nu s-au dat.

Românul este frate cu infinitul,
E conștient că moartea nu este sfârșitul.
Sunt fascinat de Bunul Dumnezeu, de astre și de stele,
Pentru că toți suntem făcuți, ca prin iubire, să strălucim ca ele.

Înca surprindem inamicii noștrii,
Suntem uniți, gata să ridicăm oștiri.
Vestul ne ataca prin media, vrea să ne ia identitatea,
Să nu ne conectăm cu Dumnezeu și spiritualitatea.

Iar banu-i fabricat din pastic,
Esența non valorii, nu-i nimic fantastic.
“Ba Nu’ ” conduce spre manipulare,
Himerelor ca să le cazi în gheare.

Să știi că banii sunt numere,
Iar numerele sunt fără sfârșit.
Dacă tu cauți fericirea-n bani,
Te amagști la infinit.

Carpații noștri urlă către Lună,
Dă-le în dar te rog, viață mai bună.
Iubește pe Dumnezeu, fauna și flora,
Vei regreta dacă aceste elemente le vei ignora.

Patria se-nalță și renaște din cenușă,
Pasăre Pheonix, nu o găinusă.
Vulturii înca zboară peste codrii,
Atât de sus încât ating și norii.

Lupul e un animal divin în regnul animal,
Spiritul Lui Dumnezeu și al curajului de ni-l aduce-n dar.
Vulpea șireată se frurișază printre frunze ruginite,
Explozie de portocaliu și frumusețe ne emite.

Românul întotdeauna este bun si naiv,
Pentru că nu dorește ca să devină manipulativ.
Arde în noi înțelepciunea ancestrală,
Cu râvnă intensă, ca un foc de pară.

Adevărul este Dumnezeu ce a creeat Universul,
Ce ne arată al vieții și iubirii care-i sensul.
Informația noastră din Scriptură și literatură este prea vitală,
S-o ignoram, ar fi greșeală colosală.

Cunoașterea de informație e imperativă,
Ca lumea în veac să nu mai ajungă naivă.
Înțelegerea informației este cheia,
Ca niciodată să nu-ți pierzi ideea.

Practicarea informației trebuie aplicată,
Ca Statului Român să îi dai speranță.
Experiența proprie trebuie traită,
Să nu mai simți și să înduri ce-i aia frică.

Înțelepciunea altruistă este scopul bun,
Ca tu în această viață să devii un om mai bun.
Doresc ca altruismul inocent să te conducă,
Așa de fain, cum râul duce p-apă o frunză.

Dragoste necondiționată vă doresc,
Sa experimentați cam tot ce e celest.
Universul este creația Bunului Dumnezeu Cel Întreg,
Singura afirmție pe care nu o neg.

Drumul spre spiritualitate e sublim,
În acest drum, nu o să întalnești în veac declin.
Binele tuturor e imperativ și esențial,
Conștientizați vă rog asta mai clar.

Ajută-ți fratele oriunde și oricine ar fi,
Că-n viață tu de el, tot timpul, te vei lovii.
Traiește-ți viața simplu și alturist,
Nuanțe halucinante, pure, de artist.

Dorindu-i binele și altcuiva,
Faci loc la dragoste în viața ta.
Adevărul este simplu si subtil,
Îmbrățișează-ți singur propriul stil.

Profund și vast este adevărul,
Aș vrea cu toți să înălțăm TRICOLORUL.
Grandiozitatea nu se explică numai prin cuvinte,
Ea se trăiește în fapte, armonie și se simte.

Adevărul este imposibil de distrus,
Oricât de multe razboaie tu i-ai dus.
Adevărul nu este proprietate,monopol,
Dacă crezi asta, eu din vis te scol.

Adevărul nu e ceva ce e de vânzare,
Să-l întâlnești îți trebuie propria cale.
Adevărul e imposibil de dominat,
Să-l înțelegi, el trebuie conștientizat.

Rezistența noastră este ancestrală,
Lucrurile astea nu se spun la scoală.
Românul nostru este încăpățânat,
La turci le-a dat multe dureri de cap.

Iubirea Lui Hristos ne ține și va ține-n viață,
Cu brio, tuturor păcatelor le ținem față.
Mihai Viteazul în numele credinței și a patriei se lupta-n camașă,
Împunând spaimă-n turci și în pașă.

Adevărul nu este o entitate,
Este întregul ce intersectă o eternitate.
Românu-i născut fizician,
Crescut de geniul Eminescian.

Tăria existenței noastre,
Vine tiptil, din sufletele noastre.
Uitați probleme, griji și stres,
Să nu îmbrățișați al vost regres.

Dragostea mamei e supremă și superbă,
Cu grijă, ea-ți punea capul pe pernă.
Femeia trebuie respectată,
Ca să primești al dragostei răsplată.

Bunici sunt îmbătrâniți frumos,
De la un trai simplu și armonios.
Bunice încă croșetează,
În timp ce de nepoți veghează.

Cultura altruistă este o divinitate,
Dumnezeu face ca Soarele să strălucească peste societate.
Până și HoRa este ancestrală,
Dansul de Soare îl expunem iară.

Adevărata noastră mamă,
Este natura, Geea o mai cheamă.
Noi suntem creaturi ce sunt sublime, minunate,
Ce oglindește întreaga divină realitate.

Toate formele de viață sunt puse în Univers,
Să ne arate iubirea, armonia, sinceritatea si a-l vieții sens.
Scutură-te de al sufletului negreală,
Hai să trăiești iubirea universală.

Existența noastră este unică și altruistă,
În veci de veci, în Cosmos iubirea coexistă.
Toate ideeile benevolente trebuie culese spre progres,
Ca flori de maci roșii ca focul, să le culegi din mers.

Călătoria noastră prin iubire este infinită,
E tot ce știm, noi n-avem nici o frică.
Frica este un parazit himer,
Ce paralizează spiritualitatea în propriul suflețel.

Cu oamenii trebuie ca să ai răbdare,
Să le explici despre eternul Dumnezeu ce radiază ca un Soare.
Dumnezeu face ca Soarele să dea lumină si căldură,
Si la cel bun și rău, si scumpei tristă lună.

Cititul te cladește cel mai bine în viață,
Ca să-ți privești întotdeauna adevăru în față.
Părerea care nu e altruistă e denaturată,
Iubește existență toată , și îți promit că ai să primești a ta răsplată.

Universul este tot timpul în schimbare,
Poți să conștientizezi asta privind fenomenalul Soare.
Fotosinteza e reală și adevărată,
Dumnezeu cu razele Soarelui ne scaldă și înalță.

Iar când ești sumbru, învată să privești în Soare,
Să te regenerezi încet cu a lui culoare.
Rădăcinile noastre sunt celeste,
Dumnezeu ni le-a dat nouă ca zestre.

Avem în sufletul și constituția noastră,
O mare, vastă, galaxie albastră.
Tot ce există este ciclic în Univers,
Tesla spunea:” Trei, șase, nouă,este al lui mers”.

Iubirea noastră toată-i estențialul,
Ca să-nțelegi treptat primordialul.
Caută pacea interioară sufletească,
În timp, promit c-o să te răsplătească.

Iubirea noastră-i precum mirerea de albine,
Cu zmeură, căpșuni, frăguțe, mure și afine.
Iubirea este un sentiment etern,
Ce-ți colorează cerul sufletului permanent.

Nu-ți fie frică sau rușine de iubire,
Ea te clădește, întramă și susține.
Copiii mici se joacă pe afară,
Desculți, râzând, prin frunzele de toamnă.

Iar muza existenței tale,
Să n-o alegi rapid pe oarecare.
Caută intes, profund și-o vei găsii,
Chiar dacă-nfrunți al vieții sumbru gri.

Iubirea poate fi simplu suflet ca un astru,
Ce are părul colorat albastru.
Cu un zâmbet frumos ca un Soare,
Ce-ți umple viața plină de culoare.

Înțelepciunea care este feminină,
E o rază intensă, dulce de lumină.
Aduce armonie si speranță,
Îti schimbă întreaga vieții tale nuanță.

Dar unii-s umbre și himere,
Nu trebuie-a gravita în a lor sfere.
Răsunătoarele ecouri dintre stele,
Dialogând iubire și recunoștință între ele:

“Vibrez lucid în jurul sufletului tău,
Ești poezia eternă ce-mi dă viață.
Ești foarte armonioasă si grațioasă,
În preajma ta simt cum prind viață.

Sublimul nu-l gasești decât în poezie,
E arta sufletului tău vibrant si nuanțat,
Prin intermediul tău văd dragostea Lui Dumnezeu,
Tu, suflet blând, vivid si albastru colorat.

Eu nu mai sunt visător, sunt visul,
Cel mai puternic psihotrop.
Fac suflete să prindă lumină,
Uitându-se în interiorul lor.

Cu un cuvănt va exploda culoare,
Adânc în sufletele noastre.
Îmi vine să te iau de mână,
Să fug cu tine printre astre.

Tu ai venit la mine-n umbră,
Și ai adus în viața mea speranță.
Aveam lumina palidă si sumbră,
Pană am văzut lumina ta albastră.

Te văd si nu esti fericită,
Înconjurată de atâta bine.
Ce sens are demersul vieții,
Când nu ai parte de iubire?

Unicitatea ta e unică,
Precum autenticitatea ta.
Urmează calea spre lumină,
Spre rău, te rog, tu nu te îndrepta!

Alege calea altruistă,
Vorbește despre sentimente și iubire.
Și ai să conștientizezi că Universul,
Este mișcat și funcționează prin fericire.

Încearcă să descrii natura,
În toată frumusețea ei.
Fiindcă tu însuți ești natura,
Care rimează-n felul ei.

Tu ești coroana creației,
Capabilă de o iubire infinită.
Menită să aprindă viața,
Într-o creatură ce nu e fericită.

Dacă vei mângâia vreodată un câine,
Te va iubii într-un mod necondiționat.
Și vei afla ce e iubirea,
De la un suflet loial și devotat.

Eu sunt aici să te trezesc la viață,
Te voi iubii în eternitate.
Pentru că tu m-ai ajutat,
Și nu mi-ai intors al tău spate.

Să știi că te iubesc că ești boemă,
Și eu la început eram un simplu visător.
Încet, încet m-am apropiat de a voastră lume,
Eu am ales în suflet să v-aprind la toți câte-un fior.

Eu vreau să te salvez de la himerele viclene,
Materialismul este extrem de iluzoriu.
Privind de sus totul este deșertaciune,
Însă privind cu atenție în interior,vei conștientiza, că această viață este o minune.

Tu ești lumină de recunoștință infinită,
Invață să iubești, să râzi, să radiezi speranță altruistă.
Lumina Infinitului Dumnezeu este în tine,
Mă rog să te ilumineze către bine.

Tu ar trebuii să cam eviți prostia,
Că este foarte contagiasă,
Eu am fobie de iluzii,
Dar empatizez percepția voastră.”

Dialogul dintre cei doi se încheie,
Eliberați de griji și lucruri rele.
Plutind și gravitând în alte sfere,
Îndepărtându-se între ele.

Evită toată cauzalitatea,
Ca să transcenzi în infinit eternitatea.
Efectul cauzelor noastre toate,
Sunt suma gândurilor noastre.

Eu mă retrag încet din mintea ta,
Întotdeauna ai fost, și o să strălucești precum o stea.
Natura, iubirea și Bunul Dumnezeu e casa ta,
Bucură pe oricine din prezența ta.

Aceasta poezie este scrisă, pentru a inspira iubirea de înțelepciune,
Și să vă regăsiți în sufletele voastre.
Cu toții știm ce este de făcut în lume,
Fie ca bunul Dumnezeu pe toții să ne îndrume.

Iubirea altruistă să îți lumineze calea,
Ca în viața ta să îți fie netedă cărarea.
Adevărata inspirație este infinită,
Constientizează, divinitatea nu este finită sau zgârcită.

Doresc îți îndrum viața spre bine,
Fiindcă tot timpul am să mă gândesc la tine.
Eu îți doresc tot binele din lume,
Lumina conștiinței altruiste să te-ndrume.

Motivul pentru care oamenii nu trăiesc iubirea,
Este pentru că oamenii nu-i înțeleg a-L Domnului firea.
Dacă întrebi un om ce vrea de la iubire,
El îți va reliefa și contura doar calitățile.

IUBIREA ESTE PRIMA LEGE DIVINĂ
Toţi marii înţelepţi au fost de acord cu asta,
Iubirea este prima lege divină pe care omul trebuie să o respecte,
Pentru a trăii în armonie în lumea asta.

IUBIREA, aşa cum o înţeleg înţelepţii,
Este ACŢIUNEA de a fi un focar de fericire,
Și de sublimă subtilă împlinire, coexistând cu alte fiinţe,
Trăind în simplă armonie.

Iubirea este cât se poate de reală,
Precum divinitatea există în noi,
Atunci, nu mai este o idee abstractă,
Ci este trăită ca ceva divin în noi.

Iubirea universală cosmică nu pierde niciodată.
Şi totuşi, la un anumit nivel de evoluţie spirituală,
Oricine ajunge să ştie că, în orice situaţie,
Avem cu toţii o divină recompensație.

De aceea, cu cât dăruim mai multă iubire,
Noi facem un viitor mai bun.
Iubeşte mult şi mult vei fi iubit,
Spusese Iisus Hristos Cel Veșnic.

Iar arborelele de iubire al sufletului nostru,
Se va înălța până la Domnul Dumnezeul Nostru.
Nimeni nu ţi-a făcut nimic pe nedrept,
Nimeni nu te-a pedepsit din întâmplare.

Privește-n interiorul tău,
Caută-ți al sufletului ardoare.
Totul depinde numai de tine,
Nimeni nu te-a forţat să faci păcate.

În experienţa unicității fiecărei secunde,
Bunul Dumnezeu gândurile să ți le asculte.
Există o absolută justiţie,
Iubirea este singura și unica revoluție.

Care este a-L Lui Dumnezeu,
Care transcende justiția umană,
Privește cerul, și vei vedea un curcubeu.
Dumnezeu este explozie de viață și culoare adânc în interiorul tău.

Adânc in sufletele noastre,
Iisus Hristos murii pe cruce,
Ca tu o viață mai bună să poți duce.
Învățătura cea supremă este că toată lumea are o cruce.

Iubirea este ceva euforic,
Un sentiment nemărginit,
Dragostea Domnului pentru tine,
În veac ea nu are sfârșit.

Misterul iubirii este dincolo de raţiune,
Tu ştii că toţi suntem egali,
Și când există iubire în inimă la tine,
Nu mai există nici concept adversari.

Cel mai plin act de compasiune,
Este când dai tot ce ai mai bun din tine,
Gândindu-te la recunoștință și împlinire,
La ce au făcut toți pentru tine.

Indiferent de ce ai face,
iubeşte-te și iubește,
Dar să o faci într-o manieră altruistă,
Și ai să vezi că în această lume, Întotdeauna binele triumfă.

Mă veți găsi uitându-mă la astre,
Gândindu-mă cum să îmbunătățesc viețile voastre.
Stau nopți întregi în contemplații vaste,
Privind pierdut la stelele…. albastre…