Ce să faci tu în rolul client pentru a fi în siguranță în relația terapeutică cu psihologul?
Rodica Afrăsinei | psihoterapeut relațional
- Documentează-te bine înainte de a alege un terapeut. Verifica atât formarea profesională (diferite orientări psihoterapeutice rezonează mai profund cu anumite perspective asupra lumii,) cât și testimonialele foștilor clienți. În acest fel, crești șansele unei conexiuni autentice și reale cu psihoterapeutul tău. 1. Clarifică tu pentru tine și împreună cu terapeutul tău care sunt obiectivele tale în procesul terapeutic. Este procesul tău, iar claritatea aceasta te va ghida și îți va da predictibilitate și siguranță.
2. Clarifică tu pentru tine și împreună cu terapeutul tău care sunt acele elemente non-negociabile (dealbreakers) în procesul terapeutic (de ex. nu vreau să fiu atins(ă), nu vreau să mi se spună x, nu vreau să vorbim despre x etc.) – va fi mult mai clar pentru tine și pentru terapeut ce este permis și vei ști dacă și când ai motive de îngrijorare. Este firesc ca terapeutul să mai facă lucruri care să te deranjeze (relația terapeutică este, ca toate celelalte, imperfectă), dar nu este normal să facă lucruri abuzive și nepotrivite. Lista de dealbreakers personală poate diferenția asta foarte bine.
3. Încearcă să îi spui terapeutului atunci când nu îți place sau te deranjează ceva. Încearcă să ceri clarificări și confirmări că ai primit de la acesta mesajul pe care a vrut să-l transmită. Are sens să îți fie greu să faci asta, este un atașament puternic care se instalează față de el (care de multe ori oglindește atașamentul tău inițial avut cu îngrijitorul de bază în copilăria timpurie). Este, însă, și cel mai sigur loc în care poți exersa abilitatea de a spune în mod sănătos ce nu îți place. Dacă faci asta și nu îți este ascultat și primit feedback-ul, este un semnal clar de nesiguranță în relație.
Modele pe care le poți folosi: nu mi-a picat bine atunci când tu ….; am rămas foarte confuz(ă) după momentul în care …., aș vrea să clarificăm; m-am gândit la ședința de acum 3 săptămâni și aș vrea să nu mai … în ședințele noastre; indiferent care sunt intențiile tale, nu accept și nu vreau să ….(numește comportamentul terapeutului); atunci când mi-ai spus că …., la ce te-ai referit/care a fost intenția ta?
4. Ieși din procesul terapeutic atunci când feedback-ul nu îți este ascultat și/sau atunci când un dealbreaker a fost încălcat.
5. Evită să urmezi preconcepții și sfaturi populare nesănătoase precum trebuie să îi spui totul psihologului, cât mai repede și să nu am secrete față de el. Terapia este un proces de vindecare, nu de retraumatizare. Poveștile trebuie spuse dacă și când vrem și suntem pregătiți, și în modul în care este potrivit pentru sine (verbal, scris, audio, dans, desen etc.). Este normal să ne vulnerabilizăm și să alternăm momentele în care ne simțim în siguranță, însă niciodată și în nici o abordare terapeutică nu trebuie să rămânem într-o stare de nesiguranță și expunere puternică pe termen lung sau în mod prea abrupt. Deschide-te în fața psihologului și în același timp ține minte că procesul este al tău.
6. Evită să te judeci pe tine dacă ai acceptat ceva ce nu îți este confortabil. Cum spuneam, relația terapeutică oglindește atașamentul din copilărie, ceea ce ne predispune să acționăm din modul de copil intern. Adică chiar și atunci când s-ar putea să știm ce este sănătos de făcut, fiind vulnerabili emoțional (în modul de copil), este nevoie de timp pentru a lua o decizie sau a seta o limita (acțiune specifice modului de adult sănătos).
Relația terapeutică este una imperfectă, ca oricare ca alta. Este, de asemenea, și spațiul unde putem cel mai bine să exersăm asertivitatea și alegerea conștientă. Pentru a putea să ne dăm voie să fim vulnerabili și să încercăm tehnici noi vindecătoare, trebuie să avem și libertatea de a decide ce este potrivit sau nu pentru noi.