FOTOsapiens: Alexandra Simiuc

FOTOsapiens pune accentul pe importanța sentimentelor și a însemnătății din spatele fotografiilor, pe partea umană. Aceasta este împărțită în trei secțiuni: trei întrebări pentru artist, trei poze pe o tematică dată și trei poze în care se expun poveștile capturării și se atribuie o coloană muzicală.

Fotografia cap-de-articol aparține Andei Lupuleț ❤️

FOTOsapiens-ul Alexandrei este încântător. Se parcurge ușor și rapid, dar fotografiile ne opresc din scroll și ne dau de gândit. După ce ne dau de gândit, ne lasă să citim și să aflăm despre ele, plusând la sentimentul pe care l-am avut la momentul contemplării.

3 întrebări

Ce trebuie să aibă o fotografie ca să fie reușită?

Pot spune că o fotografie este reușită dacă te face să rezonezi cu ea, și, totodată, cu ochiul și mintea, care împreună au realizat acea fotografie. Bineînțeles, există acele reguli de compoziție și estetică, care dictează ceea ce înseamnă “reușit” într-un procent destul de mare, dar cred că odată ce ești de acord cu viziunea fotografului, atunci cu siguranță fotografia aceea este reușită pentru tine, privitorul ei.

Cu ce asociezi fotografiatul?

O mare majoritate a fotografiilor mele sunt autoportrete, deci se înțelege că folosesc fotografiatul ca unealtă de autocunoaștere, dar bineînțeles că nu este doar atât. Îmi place, de asemenea, să fotografiez peisaje și în egală măsură oamenii, putând combina toate aceste preferințe, dacă se ivește ocazia, însă cred că este important să profiți de ceea ce este îți este extern ție și unde nu ai total controlul, să te înveți cu spontanul și neprevăzutul, rezultatul fiind un univers vizual foarte divers pentru tine și cei care îți privesc fotografiile la un moment dat.

Ce accepțiune ai față de pozele alb negru?

De cele mai multe ori, optez să-mi editez fotografiile alb negru din pur sentiment, e o preferință
personală care mă face să simt o mai mare profunzime a acelei fotografii, și, paradoxal, îmi oferă
o mai mare libertate și diversitate atunci când editez. Fotografia alb negru mă face să mă gândesc la perioada când doar acest tip de fotografie exista, iar o mare parte a istoriei nostre s-a putut păstra doar prin intermediul acesteia. Nu înțeleg de ce oamenii de astăzi o asociază cu ceva depresiv și anost, nereușind să vadă dincolo de lipsa de culoare, acesta fiind și challange-ul ei, majoritatea oamenilor fiind stimulați vizual doar de culoare. Bineînteles, sunt momente când simt că o fotografie arată mai bine având culoare, așa contribuind semnificativ la transmiterea ideii/sentimentului, de aceea nu ezit să o las și color.

꧁♥🖤️♥꧂

Fotografia cu cea mai mare încărcătură emoțională

Îmi este greu să aleg fotografia cu cea mai mare încărcătură emoțională, despre asta este vorba în majoritatea fotografiilor mele, dar am ales-o pe aceasta deoarece am fost foarte entuziasmată, întrucât mi-a ieșit cum voiam și este clar printre fotografiile cu cea mai mare încărcătură emoțională pentru mine.

꧁♥🖤️♥꧂

Fotografia melancolică

Nu am văzut încă marea, iar uneori mă gândesc la ce o să simt când acest lucru o să se întâmple, dar mai ales entuziasmul de a fi în tren spre ea.

꧁♥🖤️♥꧂

Fotografia dintr-un moment de beatitudine

Fotografia a fost realizată în prima sesiune foto de după bac, un apogeu al beatitudinii și ușurării, că mă pot întoarce la ceea ce contează cel mai mult pentru mine.

෴❤️෴

3 poze de o importanță deosebită și piese de ascultat

De multe ori ies cu aparatul afară, mergând fără o direcție anume, în căutarea unor cadre speciale. Consider că acest cadru se află în top.

෴❤️෴

E o fotografie simplă, dar îmi place mult starea cu luna-n spate, precum și faptul că afară era primăvară, iar eu eram bine cu mine.

෴❤️෴

Îmi place când ating o latură mai sumbră a lucrurilor, nu pesimistă, dar elementul întunecat are atracția lui.

Interviu cu pictorița Leda Haitman

Un nou interviu care ne lasă profund inspirați, ne urăm singuri continuitate în demersul ăsta!

Leda este de o franchețe aparte! Ne-a dat referințe, a vorbit deschis despre procesul de creație, obstacole, dar și despre susținerea artiștilor în România.

Ne dorim permanent să stabilim o conexiune reală cu artiștii intervievați, nu ne dezicem de scopul nostru, și anume reprezentarea celor mai autentici artiști în fața voastră.

Am rămas, însă, cu hotărârea că aș vrea să aflu cât mai multe despre ea și tot ce face. Ne-ar plăcea ca arta să fie urmărită, consumată și filtrată mai frecvent în cotidianul nostru.

Așa căăă, urmăriți-o și voi AICI și garantăm pentru lectura plăcută”

Consider că nimic nu m-ar putea descrie mai bine decât o face arta mea, așa că nu o să dau prea multe detalii despre cine sunt și de unde am apărut.

La ce vârstă ți-ai descoperit această pasiune pentru arta plastică și în ce circumstanță?

Nu aș putea spune exact la ce vârstă, pentru că desenez de când mă știu. Prima amintire legată de desen pe care o am e de la vreo 3-4 ani, când desenam pisici și iepurași pe coperta unui album foto cu pozele de la nunta alor mei.

Cum ți-ai descrie propriul stil? Ce îți dorești să exprimi prin intermediul picturilor tale?

Stilul meu se schimbă cu fiecare pictură pe care o fac. Nu știu dacă e un lucru bun sau rău, dacă e influențat de starea pe care o am, sau doar sunt într-o continuă căutare. De obicei, aleg teme psihologice sau sociale, care ar putea stârni o anumită reacție sau o conversație între lucrare și privitor. În picturile mele, nu pun “punctul pe i”, tocmai pentru că nu vreau să ofer o concluzie, mai degrabă să creez un traseu, o schemă pe care privitorul o poate urma… sau nu. Totul e relativ, prima impresie depinde de circumstanța în care faci cunoștință cu lucrarea. E zi, e noapte? Ești fericit, ți-a murit pisica?

Care sunt artiștii din domeniu care reprezintă o posibilă sursă de inspirație pentru tine?

Poate e un răspuns previzibil pentru un artist de vârsta mea, dar cu siguranță unul dintre artiștii mei preferați este Francis Bacon, urmat de Egon Schiele, iar ca și contemporani, îi admir foarte mult pe Adrian Ghenie și Vladimir Semensky.

Ce sfat ai avea pentru un pictor la început de drum, care dorește să facă o carieră din asta?

I-aș spune “Nu te complica încercând să faci totul perfect. Ia o pensulă și leag-o de o coadă de mătură, pictează toți pereții cu ea, folosește materiale neconvenționale, ca nisipul sau zațul de cafea și stai departe de redarea fidelă a unei fotografii (în afara orelor de studiu)”.

Daca ar fi să alegi o serie de lucrări reprezentative, care ar fi acelea?

Una dintre cele mai reprezentative picturi, și una dintre primele pe care le-am făcut de altfel, este “After Hours” (ulei pe pânză, 40×60 cm, 2019)

A fost o pictură foarte intuitivă, nu am folosit nicio pensulă, doar am întins uleiul pe o pungă de plastic tăiată în bucăți mai mici (refolosesc pe cât posibil orice material găsesc) și am creat forme pe pânză. Rezultatul e cel din poză. I-am ales numele ăsta pentru că are un aer grav, întunecat, și personal mi se pare că seamănă cu un omuleț extenuat după programul de muncă, exact cum eram și eu când am început lucrarea, pe la ora 8 seara. Ca recompensă, am ales să beau niște whiskey într-un bar din Constanța și am ajuns acasă pe șapte cărări.

A două pictură reprezentativă pe care am ales-o este “Carmen” (tehnică mixtă pe hârtie, 40×60, 2020).

E o lucrare mult mai subtilă și primitoare. N-aș fi crezut că în doar câteva luni mi se va schimba stilul atât de mult. Acum folosesc culori mai calde, compoziția este mai “aerisită”, dar nu lipsește accentul intens, care face personajul să pară seducător și contemplativ.

Niciuna dintre aceste picturi nu se mai află în posesia mea, și mi-e cam dor de ele. “After Hours” și-a găsit un nou stăpân, iar “Carmen” a ajuns recent la o galerie din București, unde așteaptă gânditoare să fie luată acasă.

Cum se desfășoară procesul de creație pentru tine? Care sunt pașii esențiali pe care îi urmezi?

Procesul meu întotdeauna începe cu un lung vis cu ochii deschiși. Uneori petrec și săptămâni întregi gândindu-mă la o anumită temă pe care vreau să o abordez, deși mai am o grămadă de picturi începute prin casă. Când pictez, doar o fac, nu țin cont prea mult de tehnică. Mă consider un pictor intuitiv, deși, cum spuneam mai sus, mă gândesc foarte mult înainte. Adevărul este că în majoritatea timpului compoziția e spontană, dar subiectul nu. Pentru mine, cele mai importante lucruri legate de artă sunt intenția și intuiția.

Cu ce obstacole te-ai confruntat de-a lungul carierei tale și cum ai reușit să le depășești?

Timp, timp și iar timp. Ultimii doi ani au fost o ceață pentru mine. Am renunțat la facultate, am cunoscut tot felul de oameni egoiști, am schimbat 8 locuri de muncă și am lucrat în două locuri deodată. Singurul lucru care m-a ajutat a fost să mă concentrez pe artă și să tai toate problemele din rădăcină. M-am detașat de toți și toate, iar acum singura mea grijă e să creez și să împart arta cu lumea.

Să ne imaginăm că ai avea capacitatea de a te întoarce înapoi în timp… în ce perioadă a vieții tale te-ai întoarce si ce sfaturi ți-ai da?

 M-aș întoarce undeva prin clasele V-VIII și mi-aș spune multe lucruri, cred că nu ar încăpea aici tot ce aș avea de zis, dar câteva dintre ele ar fi “Ține-te de pictură/scris/cântat”,  “Nu îți mai face planuri de viitor”, și “Să nu depinzi de oameni”.

Consideri că artiștii sunt susținuți pe deplin în România? Ce am putea noi să facem ca și societate pentru a susține oamenii cu astfel de demersuri? 

 Consider că artiștii din România nu sunt și nu vor fi susținuți pe deplin vreodată. Ba chiar se vor impune mai multe taxe pentru artiști [sursa]. Ne aflăm într-o societate în care oamenii au o gândire mult prea obtuză, nu sunt deschiși progresului și trăiesc după canoane învechite.

Pentru a ajuta artiștii, trebuie mai întâi ca lumea să fie interesată de artă. Poți merge la teatru, poți cumpăra o pictură de la un artist în loc să iei un tablou de la magazin, poți susține fotografii prin a le cumpăra print-urile sau photobook-urile, poți citi autori contemporani (dar te rog, nu Irina Binder). Sunt atâtea lucruri simple prin care oamenii își pot arăta aprecierea, dar aleg să nu o facă.

Ne pare rău pentru anularea expoziției pe care ai pregătit-o cu atâta ardoare. Unde îți putem vizualiza acum picturile?

Prima mea expoziție solo a fost anulată din cauza carantinei din noiembrie, dar lucrările pot fi văzute în București la The Grand Avenue în incinta hotelului JW Marriott, la Pavot Galerie (Acolo vă așteaptă și Carmen, chiar dacă nu e din aceeași serie). Tot ce vă trebuie e o mască de protecție și o pereche de ochi.

Fotografii realizate de Andreea Nenetu

RapVești – Fii atent schimbă, S.R.G., I’ONE și interviu DJ Gharaa

Luna aceasta avem interviu cu DJ Gharaa, organizat și desfășurat de Nicușor aka Spark:

DJ Gharaa, împreună cu Dilimanjaro, au cea mai veritabilă emisiune dedicată rapului românesc, iar luna trecută a fost invitat Vlad Dobrescu, dați un subscribe, că pe canal se regăsesc o groază de emisiuni pe diferite genuri:

Este vorba despre Mic Check Radio și de curând apărut o emisiune nouă, cu grime:

În ceea ce privește OFC-ul, ediția 7 a fost câștigată de către RAFA, iar pentru ediția 8 se recrutează MC din diaspora. Urmărește finala:

Să vorbim de albume și mixtape-uri, așadar…

Paranoia 13 a pus-o de un mixtape, totodată salutăm revenirea în forță a lui Ferat:

iaaar XPL ne arată și calitățile de MC, nu doar de superproducer:

Am descoperit acest album întețit de tehnică și metafore, un rap oldschool inedit:

Sfântu’ Opt aka Infinitu a mai lansat un album, e genială piesa aceasta cu Motanu și J Saw:

Iar Faust a terminat de lansat piesele de pe albumul cu Nechifor și a bonusat cu videoclipul ăsta:

Pe 12 februarie are lansare LIVE cu toată brigada, click pentru link-ul evenimentului.

Sunt și o sumedenie de sesiuni live noi

Pe canalul lui Bullet se desfășoară BEAT tha’ MIC, unde am descoperit-o pe RA’WONA, plină de melodicitate și versatilitate:

În ceea ce-l privește pe Zeze, mereu o plăcere să-l ascult:

TREBUIE să vă reamintim de cea mai genială sesiune de la Urbanist din ultima vreme, Zmoală este plin de măiestrie:

A fost organizată, de asemenea, o altă măiestrie, în colaborare cu NCTK. Se îmbină stilurile și vocile în stil Fibonacci, ia ascultă ce a stat la noi cel mai mult pe repeat:

JENA a pornit sesiuni JENIALE, prima piesa este plină de energie, stați cu ochii pe el:

Pe canalul BattleMC Romania a fost mare compilație de live-uri de la artiști pe care-i apreciem, așa că n-am putut să omitem nimic, trebuie ascultat tot.

Pe Albină îl urmărim de mult și niciodată nu a coborât nivelul, abia așteptăm să lanseze primul material. E important să susținem și să apreciem un om care a lucrat din greu și a apărut în scena rap în forță:

Nu o să ne săturăm niciodată de NU’:

Vecinul și prietenul nostru, Pitty, ne-a dezvăluit bucata asta acum mult timp, ne bucurăm că o puteți asculta și voi acum:

Îmi place la Actoru că are statutul ăsta de reporter social, de care nici eu nu mă pot dezice când mă apuc de scris:

J Saw a fost, de asemenea, printre piesele care au stat pe repeat în perioada asta:

S.R.G. chiar simt că mi-a lipsit, e rawness-ul ăla care te face să îți începi ziua în putere:

https://www.youtube.com/watch?v=sWp-CMx12lQ

Printre cei mai buni poeți contemporani:

Ne bucurăm să îi auzim in această formulă:

Satoshi e din ce în ce mai creativ, lirica a fost dintotdeauna genială, însă cu fiecare piesă lansată sunt din ce în ce mai curioasă de ce direcție o să ia în următoarele piese, căci e chiar un totem al versatilității:

L-am descoperit pe Culdda, piesa asta mă face să-l urmăresc pe toate canalele ca să văd ce mai lansează în viitor și ce-a mai lansat, pi tini nu?????

Maaos a lansat o nouă piesă, de care n-o să mă satur niciodată. E pozitivă, plină de mesaje deștepte… Să te trezești dimineață cu ea pe repeat, soarele pe cer, un ceai și un zâmbet pe față, issa vibe:

Abia așteptam ceva de la I’ONE, dați subscribe acolo, garantăm pentru calitate:

Shelu a lansat freestyle-ul ăsta dansant:

Reamintim și de piesa asta șmenară:

Levente, pe lângă că tranzitează frumos rău între old school și noul val din hip hop, face beat-uri geniale (ca beat-ul nr. 4 din sesiunea lui Zmoală de la Urbanist), e și extrem de creativ pe alegerea cover-urilor pentru piese, uite un pachet complet:

Un freestyle nou de la Terro, maaaaare sus:

În încheiere, înainte de reminiscența lunii, am descoperit doi MC noi:

Reminiscența lunii este una dintre primele piese pe care le-am ascultat de la Bocaseca:

Reamintim și de ce am filmat la ultimul concert Celula de Criză:

NeoclasicVești #11 – Playlist Neoclasic De Februarie

În întâmpinarea noului an, am decis să continuăm cu tradiția conceperii unui playlist neoclasic la începutul fiecărei noi luni, un playlist special conceput pentru a satisface diverse gusturi și aprecieri muzicale, prin combinațiile neoclasice atent selecționate: de la sunetul clasic și acustic al pianului, până la sunetele și influențele nordice electro și moderne. 🌿

În fiecare lună, vom selecta muzica a zece compozitori neoclasici și o vom promova în dorința de a aduce acest stil muzical și în țara noastră! 

Audiție plăcută! 🎉

ARTinterpretatio – Ramona, Maria, Andrada

Ce-mi place să văd artiști care colaborează…

Dacă FOTOinterpretatio s-a dovedit a fi atât de introspectiv, de ce să nu folosim același concept și pentru lucrări de artă?

Ramona Oroșanu – Golden fall



Șirul lui Fibonacci sau numărul de aur se află peste tot în jurul nostru și chiar în structura noastră umană. Reprezintă echilibrul suprem și armonia perfectă prin care a fost creat tot ce ne înconjoară. 
De această secvență se leagă natură, construcția umană, galaxia. Cu secole în urmă, marii artiști au folosit aceste proporții în lucrările lor și chiar și azi, secvență respectivă te face să te simți în armonie cu ține și cu tot. 
Am denumit acest tablou “Golden fall”, iar prin culorile toamnei, am aplicat geometria lui Fibonacci într-un stil decorativ-abstract. Auriul reprezintă acel ceva special care se află în fiecare din noi, așa cum un observator al acestui tablou a remarcat frumos: “văd în el secvența lui Fibonacci transpusă prin haosul culorilor focului din om în liniile drepte ale societății”.

Maria: Lumea este văzută în pătrățele, fiecare cu pătrățica lui de lumină sau întuneric. Unii au o pătrățică foarte întunecată, alții strălucesc ca soarele într-o zi de iulie, unii au o combinație foarte interesantă de nuanțe combinate cu speranța unui apus de toamnă târziu. Există pătrățele cu zone luminoase și zona întunecate. Acestea sunt cele mai fascinante. Cum poate lumina și totuși este întuneric și viceversa. Interesant! Mă întreb doar dacă toate aceste nuanțe s-ar contopi în una, ar mai fi frumoasă imaginea de ansamblu?

Andrada: Văd galbenul din tablou că fiind pasiunea și dorința de afirmare. Ea este îngrădită de conturul negru, însă reușește să atingă și părțile intunecate ale panzei, dincolo de pătratul în care era închis. Mi se pare că reprezintă trecerea de barierele care ni se impun și încercarea de a fi mai mult decât credeai sau ți se spunea că ești.

Maria Eftimie – Întâmplă-mă

”Întâmplă-mă” este despre persoane pierdute, pe care le păstrezi în cămăruța sufletului tău chiar dacă ele fizic nu mai pot fi acolo. Așa că imaginația face ca ei să privească lumea din exterior prin tine. Așadar, poate cândva se va întâmpla să ne întâmplăm din nou.

Andrada: La prima vedere, pare un peisaj văzut pe fereastră, însă norii care sunt în cameră, și dincolo de fereastră, mă fac să mă gândesc că aceștia reprezintă visele care par că sunt departe, deoarece între privitor și visele lui există un geam, o barieră. Dar, de fapt, visele, la fel că și norii, sunt mai aproape de privitor decât credea.

Ramona:

Dacă ar fi să dau un nume acestui tablou, l-aș numi “Inner world”, pentru că mă duce cu gândul la lumea interioară pe care o avem fiecare dintre noi. Acest univers interior este unic pentru fiecare, având culori și forme, gânduri și experiențe diferite, dar esența care ne leagă este aceeași, și anume existența unei complexități greu de pătruns. 

Imaginea ascunsă de nori este acoperită pentru că fiecare își cunoaște propria lume interioară, care nu poate fi percepută din exterior.

Andrada Cajvan

Am creat acest tablou gândindu-mă la perioada de la începutul pandemiei, în care am stat in casă. Ceasul spart reprezintă starea pe care mi-a transmis-o acea perioadă. Am simțit că timpul s-a oprit. Nu mai conta ce zi era, ce oră. A fost un moment în care am primit timp. Timp pentru familia mea, pentru pasiunile mele. Florile roz reprezintă frumusețea pe care m-am oprit să o văd, în sfârșit.
Este un tablou foarte personal și exprimă sentimentele pe care le-am avut eu la începutul pandemiei. Acum vreau să se termine, dar atunci am simțit că iau o pauză și mă bucur de ceea ce contează cu adevărat.

Ramona:

Acest tablou îmi aduce aminte de celebra lucrare a lui Salvador Dali- “Persistența memoriei”, dar cu stilul optimist și colorat al Andradei.

Timpul care se dilată, ca mai apoi să se poată sparge în mii de bucățele, denotă efemeritatea lucrurilor. În același timp, prin culorile vibrante și florile de lotus, tabloul transmite o anumită puritate și unicitate, viață însăși fiind frumoasă în felul ei.

Maria:

O clepsidră, un ceas, un răsărit sau un apus pentru a măsura nimic. Timpul fluctuează și este de-ajuns o fărâmă de gând, sentiment, inocență pentru a îl face să se distorsioneze. Acele ceasului tău merg în mai toate direcțiile, făcându-l ușor să se sfărâme, astfel timpul tău fiind măsurat în firimituri ale percepției tale.

NeoclasiVești #11 – Playlist Neoclasic De Ianuarie

În întâmpinarea noului an, am decis să continuăm cu tradiția conceperii a unui playlist neoclasic la începutul fiecărei noi luni, un playlist special conceput pentru a satisface diverse gusturi și aprecieri muzicale, prin combinațiile neoclasice atent selecționate: de la sunetul clasic și acustic al pianului, până la sunetele și influențele nordice electro și moderne.

În fiecare lună, vom selecta muzica a zece compozitori neoclasici și o vom promova în dorința de a aduce acest stil muzical și în țara noastră! 🎶

Audiție plăcută! 🎉

RockVești #5 – Bulz Brothers, WATZZY, ORDER 66 și interviu Nuvijan

Băieții de la Nuvijan ne-au trimis cel mai hilar interviu posibil și să știi că dacă ai autosuficiență și nu ai chef să asculți muzică de la o trupă mișto sau detalii despre o trupă mișto, crezând că poate nu e mișto (ba e!), poți să te uiți ca măcar să râzi.

Aici piesa mea preferată de la ei, despre al cărui artwork se vorbește și în interviu, căci arată prea enigmatic și frumos și fui curioasă!

De asemenea, nu există vlog la care m-aș uita mai cu plăcere decât al lor, așa că dă-le și tu un subscribe pentru cea mai de aur caterincă. Aici îi vezi și pe scenă, e un concert pe care ar fi genial să ți-l pui în viitor pe lista de planuri:

Trupa despre care vorbim luna aceasta este Lamb of God, care a avut și un live stream acum ceva timp:

Lamb Of God: Lamb Of God album review | Louder

LoG a fost formată în 1994, se încadrează în heavy rock sau groove metal și face parte dintr-o mișcare numită ”The new wave of American heavy metal”, momente în care cică rock-ul s-a întors la brutalitatea ei de bază.

Trupa s-a numit originar ”Burn the Priest”, iar acestea sunt albumele lansate, așa că ai de ascultat ceva-ceva:

 Burn the Priest  (1999)

 New American Gospel (2000)

 As the Palaces Burn (2003)

 Ashes of the Wake (2004)

Sacrament (2006)

 Wrath (2009)

Resolution (2012)

 VII: Sturm und Drang (2015)

 Legion: XX (as Burn the Priest) (2018),

Lamb of God (2020)

Dacă vrei te familiarizezi mai bine cu ei, poți să vizualizezi documentarul acesta:

Începem notățile cu cei pentru care avem noi cea mai nemărginită dragoste:

Ca să vă satisfacem oleacă setea de concerte live și să ți-i băgăm sub piele și mai tare, vă arătăm și piesa asta NELANSATĂ, WUUUUU

Și ca să nu fie informații lipsă, consider și declar că vocea Antoniei e cea mai frumoasă, comparativ cu toate vocalistele roachere pe care le avem la noi în țărișoară!

Bulz Brothers, maeștrii de la Fine Sounds, au înregistrat piesa asta pe care o ascult deja pe replay de câteva ore și de fapt asta făceam și acum:

Uite ce autentic e și Watzzy, dacă asculți asta o să te captivezi și o să te plimbi în lanul memoriilor, e tare drăguță și delicată:

Tot la Fine Sounds HQ am înregistrat și interviul acesta, tot cu el:

Aici și un superb live de la Alexu, ce voceeeeeeeeeeeeeeeee!!! (apropo, urmează interviu cu el fix pe stilul celui de mai sus):

Grig și băieții au lansat ceva nou, așa de bine sună!!!

Am descoperit trupa aceasta de curând și iubim tare tare cum sună totul împreună:

Și Jack of all Trades a lansat asta:

Upper Lip a pregătit videoclipul ăsta care anunță și lansarea albumului în următoarele luni:

https://youtu.be/yMlzl3hoTJI

Se pare că piesa asta a fost inclusă într-o piesă de teatru, “Deșteptarea Primăverii”, ne rămâne doar să ne imaginăm ce spectaculos a fost, dar lirica și sunetul sunt fenomenale:

Am crezut că piesa asta e mai radioactivă de atât, dar recunosc influențele:

Aici un videoclip interesant și futurist de pe albumul lansat anul trecut, solo-ul e magistral:

Noutăți și din Suedia:

Și tot Suedia, ceva death metal:

Reminiscența de luna aceasta e în altă notă și stil, vine de la:

ARTPROVOCATIO: THE ELF WAY

ARTprovocatio trece artiștii printr-o serie de încercări. Deocamdată, reluăm colaborările cu cei intervievați până acum, dar așteptăm noi artiști și noi viziuni în toată categoria ARTISTICO.

Poza cap-de-articol aparține Mirunei Crăciun.

ARTprovocatio are trei părți, dar toate sunt sezoniere, urmând să se schimbe întrebarea, segmentul de învățare, dar și challange-ul propriu zis, care momentan este desenarea sau expunerea unui loc favorit în stilul artistului + o poză a locului.

1️⃣

Descriere cea mai preferată parte din procesul de creație, apoi cea mai dificilă.

Partea mea preferată din tot procesul e colorarea, în special a feței. Mi se pare partea cea mai importantă, atunci se definesc trăsăturile personajului și detaliile.
Partea care e mai dificilă e schița. Chiar la început, haha. Mi se pare dificil și în același timp atât de plăcut, întrucât e temeiul a tot ce urmează. Faza dificilă e la ochi, să fie simetrici, bine proporționati. Dar merită fiecare pas, fie el dificil.

✨
2️⃣

Video sau print screen-uri cu un lucru, o învățătură, un buton sau feature pe care le folosești, oricât de ”noob” ți-ar părea. Un fel de ”învață pe cineva un lucru din segmentul tău de artă”

3️⃣

Desenarea sau expunerea unui loc favorit în stilul tău + o poză a locului

FOTOsapiens: Denisa Moldovan

FOTOsapiens pune accentul pe importanța sentimentelor și a însemnătății din spatele fotografiilor, pe partea umană. Aceasta este împărțită în trei secțiuni: trei întrebări pentru artist, trei poze pe o tematică dată și trei poze în care se expun poveștile capturării și se atribuie o coloană muzicală.

Fotografia cap-de-articol aparține Andei Lupuleț ❤️

Acest FOTOsapiens este un dans nu doar al fotografiilor, ci și al cuvintelor.

Lectură și audiție plăcută!

3 întrebări

1. Ce trebuie să aibă o poză ca să fie reușită?

Doresc să vă povestesc despre fotografie din prisma unui copil care vede cu ochi curioși în universul său interior. O poză reușită devine – Privind înăuntru – o fotografie. 

O fotografie reușită este desenul cu lumină care ajunge să încânte și universul interior al privitorului, reflectându-se în emoția surprinsă. Este un schimb de vibrație interioară, poate.

O fotografie poate fi reușită doar pentru tine și extrem de nereușită pentru alții. Dar, atâta vreme cât pentru tine înseamnă ceva, ai reușit!

O fotografie izvorăște de undeva dintr-un ungher al sufletului, este un furnizor de speranță, o sursă de mâhnire demnă, un factor de echilibru, un ghid de autocunoaștere, un instrument de resensibilizare, un rectificator al memoriei. 

O fotografie reușită din punct de vedere tehnic este într-adevăr un studiu neîntrerupt despre cum ar trebui sa setăm timpul de expunere, diafragma, cum obținem profunzimea de câmp, reguli de iluminare, compoziție și culoare. Dar eu cred că o fotografie e dincolo de a fi o regulă fixă.

Toate acestea sunt importante mai ales daca sunt presărate cu un strop de spiritual, cum ar fi: simițire, emoție, imagini care șoptesc povești, autenticitate, abundența trăirilor și evidențierea acelor trasături care pașesc dincolo de cotidian.

 Pentru ca până la urmă să te alegi cu ceva din fotografie nu înseamnă doar să înveți despre ea, înseamnă și să înveți ceva despre tine însuți. Iubesc fotografiile care vorbesc de la sine, care sunt un panaceu pentru inimi.

2. Percepția despre pozele alb negru

Majoritatea fotografiilor mele sunt color, pentru ca în acest fel le simt mai aproape de adevărul meu. Într-adevăr, fotografia alb-negru posedă o anumită doză de dramatism, de fragilitate, subliniază acurat trasături umane sau accetuează o anumită acțiune, canalizează frumos ochiul privitorului asupra elementelor importante din cadru. Însă eu le simt reci, distante și…un pic mă întristează. De aceea prefer sa mă exprim color.

3. Cu ce asociezi fotografiatul?

Fotografia înseamnă pentru mine un mod de viață, o unealtă prin care îmi exprim pasiunea pentru frumos. Înseamnă barca mea de salvare din cotidian, care mă poartă pe tărâmuri imaginative. Privesc fotografia ca terapie.

꧁♥🖤️♥꧂

3 poze dragi + piese de ascultat

Fotografia aceasta este realizată în podul casei mele, pe când eram în clasa a XII-a și mă pregăteam să dau admitere la Facultatea de Arte. Aveam o emoție aparte… mă jucam cu lumina pe-atunci poate și mai poetic decât o fac acum. Aș numi această fotografie “Last tango in my attic.” 

Mi-este dragă foarte dintr-o infinitate de motive. Unul dintre ele ar fi că-mi exprimă pasiunea de a trăi frumos, este un dans al grației prin lumină.

꧁♥🖤️♥꧂

Am revenit la pasiunea pentru fotografie abia în 2016, iar cu această fotografie am participat la o expoziție la Vila Katharina, în urma unui workshop numit “Romance in the darkness”.

Este un moment infailibil și mi-aduce aminte de poveștile cu zâne.

꧁♥🖤️♥꧂

Culoarea exprimată este sufletul meu pe tavă într-un răsărit de toamnă, în locul meu ascuns de pe meleagurile copilăriei, în drum spre satul Peștera.

෴❤️෴

Poza cu cea mai mare încărcătură emoțională

Delicatețea momentului nu este întamplătoare. Este veghea bunicii mele asupra capului meu, adusă mereu și mereu primăvara prin mirosul de liliac.

෴❤️෴

Poza melancolică

 (Auto)Portret al artistului în tinerețe în căutari melancolice și dincolo de ele, în ungherele camăruței mele. Era un moment bun de introspecție și în-afară de fotografie începusem să pictez. A iesit o inimă în formă  de ceainic. Am invatat să iubesc și să protejez pereții subțiri ai acestui ceainic pentru a mă putea opune furtunii stârnite de apa ce clocotește în el.

෴❤️෴

Poza dintr-un moment de beatitudine

Poza din momentul de beatitudine este clar sub deviza: “Apa trece, pietrele ramân”. Este un moment din viață sub soarele cald al Lefkadei în care mi-am dat seama că un om va ramane lângă mine indiferent de furtuna sub care este prins. Și acest sentiment este ca și când ar cânta o orchestră de îngeri. Beatitudine…

NeoclasicVești #10 – Playlist neoclasic de decembrie

Începând din luna septembrie a acestui an, la începutul fiecărei noi luni, v-am întâmpinat cu un playlist special conceput pentru a satisface diverse gusturi și aprecieri muzicale, prin combinațiile neoclasice atent selecționate: de la sunetul clasic și acustic al pianului, până la sunetele și influențele nordice electro și moderne. 🎶

Și în fiecare lună din anul următor vom selecta muzica a zece compozitori neoclasici și o vom promova, în dorința de a aduce acest stil muzical și în țara noastră! 🎧