La recomandarea neașteptată a unui cititor, în plin burnout personal, am primit propunerea de a pregăti un interviu cu Carmen Lucia Grad. A fost ca un semn nu doar pentru a face eu pași spre a mă vindeca, ci am vrut să ofer acest interviu și drept întrajutorare, fiind un subiect totuși neexplorat suficient. Dacă spui cuiva că ești în depresie, te vei lovi și de ”nu există așa ceva”, ce să mai spunem de fenomenul de burnout, care nu este încă ușor comprehensibil.
Carmen Lucia este mentaltrainer și medic. M-am auzit cu ea pe zoom, iar voioșia ei m-a cuprins. Cine ar fi crezut, totuși, că sunt atât de obosită mental, încât nu am putut să mă ocup de acest articol aproape un an de zile. Vin acum în întâmpinare chiar și mie, recapitulând ideile iterate de Carmen și depășind bariera cu succes, nu cu vreun sentiment de chin. Sentimentul de vinovăție survenit din faptul că nu m-am simțit în stare să mă ocup de acest articol a fost cărat de la lună la lună, timp în care am notat ”articol prevenție burnout” pe toate notițele pe care îmi schițam planuri. Mi-am dat mult timp, am dormit foarte mult (ajunsesem la 10 ore pe noapte) și oricât de clișeic ar suna că ”acțiunea este cheia” când ai stări depresive, cel mai important aspect pe care îl găsesc util este că trebuie să faci zilnic pași spre a deveni bine cu tine și cu activitățile tale cotidiene, dar și, cum spun majoritatea terapeuților, să faci lucruri plăcute, să te ocupi de tine, să te relaxezi, să faci artă, să te inspiri, și cel mai important, să primești ajutor specializat. Când acest cumul de acțiuni sau o parte din ele devin normalitate, ești pregătit să lași burnoutul în urmă.
Sărbătorim, totodată, astăzi, patru ani de la primul articol postat pe Mezomorf. Este o aventură continuă, iar în tot acest timp am schimbat energii cu mulți oameni de calitate. Sunt exaltată de faptul că am reușit să dau restart proiectului, ca după fiecare vară, cu planuri noi și palpitante. Vă invit să ne rămâneți alături, întrucât avem și o echipă nouă, cu care abia aștept să vă fac cunoștință.
Reîntorcându-mă la subiectul articolului, am decis să pun la dispoziție și varianta audio a interviului, fiecare aspect al discuției fiind mult prea important. Pe Carmen o puteți găsi și pe preventie-burnout.ro, voi elabora și mai jos conținutul interviului, dar vă las cu îndemnul să cereți ajutor oricând simțiti că sunteți la capătul puterilor. Click pentru interviul audio.
Carmen relatează că a avut parte de două burnouturi, timp în care a recurs la un an sabatic, în care și-a dat voie să aibă grijă de ea și a făcut cursuri de artă, simțind că aceasta este metoda ei terapeutică potrivită.
Am vorbit despre training mental, plecat de la psihologia din cadrul sportului de performanță. Este vorba despre vizualizare și imaginare, cu trăirea emoțiilor aferente. A menționat că acest exercițiu poate fi folosit și în situațiile pe care nu vrem să le întâlnim în viața reală. Luată exemplu medicina, vorbește despre importanța vizualizării fiecărui pas pe care un medic îl va face în cadrul unei operații, fiind inevitabil ca în momentul în care este pusă în fața faptului, persoana respectivă să simtă că a explorat operația anterior, lucru ce duce la reușită, stăpânirea emoțiilor, precum și controlul stresului. Simplificat, am înțeles că ajută să analizezi, și, practic, să programezi orice eveniment, în minte, treptat, cu tot cu desfășurarea lui.
După cum bănuiesc, gândindu-mă la reacția socială cu care suntem cu toții obișnuiți, anumite persoane pot gândi că vizualizarea este stupidă sau rușinoasă, însă a invalida o metodă psihologică fără să o încercăm îmi pare la fel de stupid. Tot mai mulți specialiști vorbesc despre tehnicile vizualizării și programărilor mentale și de faptul că pot modifica rezultatul unui eveniment, unui discurs în public, unui mod de a se desfășura o întâlnire, etc.
Este amintită și meditația de tip ”awareness”, fiind vorba de momentul în care devii conștient de momentul prezent și nu mai ești copleșit de frici și de griji din viitor sau trecut.
Frapant a fost să aflu că, în ciuda concepțiilor mele de până atunci, burnoutul nu are neapărat legătură cu timpul, ci, rectificat vorbind, obosim să ne aflăm tot timpul într-un sentiment de stres. Apare întrucât ești mereu în alertă că se va întâmpla ceva, sau că ai ceva de făcut. Așa acumulăm frici și le ducem zi de zi cu noi și burnoutul apare, după cum scrie și la Carmen pe site, ca o consecință a factorilor externi (pierderea locului de muncă, divorț, separare, decesul unei rude apropiate, volum mare de muncă, stres, lipsă de resurse, lipsă de feedback, absența unor sarcini clare, cerințe excesive etc.) și interni (structura personalității cu dorințe și temeri interioare, idealuri foarte înalte, ambiție, perfecționism asociat cu o stimă de sine scăzută, sindromul salvatorului, teama de respingere, autocritică, eșecuri repetate, imagine de sine negativă etc.).
Interviul cu Carmen a fost motivațional, luând drept studiu de caz propriul burnout, în raport chiar și cu Mezomorf. Sper să găsiți la fel de utilă discuția noastră. La final avem un mesaj atemporal sublim de concis.