Omul moralizator: Conflictul dintre aparență și esență

APARÉNŢĂ, aparențe, s.f. Înfățişare adesea neconformă cu realitatea a cuiva sau a ceva. ♢ Loc. adv. În aparență = după exterior, la prima vedere. ♢ Expr. A salva aparențele = a reuşi să dea unui lucru, unei situații etc. o înfățişare care să ascundă o realitate neplăcută.
ESÉNȚĂ s.f. Ceea ce este principalul din obiecte şi din fenomene, totalitatea celor mai profunde şi stabile însuşiri şi relații ale obiectelor şi proceselor, ceea ce face ca un lucru, o ființă să fie ceea ce este, constituind natura lui.

În mod simbolic si exoteric.


Suntem în aparență așa cum ne arătăm celorlalți. Trăim într-o lume a impresiilor în care chiar și cei dintre noi care se consideră a fi profunzi, cad în plasa materialismului. Noi alergăm, analizăm fugitiv și tindem să uităm să ne oferim momente de respiro.
Luăm totul de-a gata, așa cum ni se pare că e. Internalizăm aparențe și le transformăm în adevăruri proprii în care ne încredem. Transformăm minciuna în adevăr! Ne mulțumim superficial cu ce vedem, auzim, ne mulțumim cu detaliile în care ne încurcăm, alegând drumul mai ușor. Mă întreb constant: ce există dincolo de lucrurile astea?
Văd atitudinea pe care am abordat-o în acest articol una dură, poate prea moralizatoare, însă mă bazez pe conștiință și țintesc la o aducere la starea de adevăr a personalității fiecăruia din noi cu o finalitate pozitivă. De ce spun moralizator, te întrebi? Pentru că este moral să fim cât mai reali, față de noi înșine și față de cei din jur.
În timpul sporadicelor mele ședințe de introspecție, am fost șocată să realizez că mințindu-i pe cei din jurul meu și adaptându-mi felul de a fi pentru a mă încadra în perspectivele lor, esența mea a început să se schimbe. Adică am început să devin ceea ce le arătam altora că sunt, realitatea s-a conformat cuvintelor mele. Astfel, observ un proces de alterare a individualității, o consecință logică, o tragedie pentru o nonconformistă convinsă ca mine.
Este ideal ca acțiunile și vorbele noastre în societate să fie reprezentări fidele ale esenței noastre, ale naturii noastre interne. Pare aproape utopic și asta din cauza măștilor pe care ni le asumăm voluntar sau pe care le adoptam de nevoie, construind o punte din ce în ce mai consistentă ce divide esența de aparență.
Pe lângă conștientizare, există și alte soluții! Poți începe prin a lucra la încrederea în tine, prin a practica introspecția și scrisul despre sine pentru a afla cine ești, te poți înconjura de oameni toleranți și autentici. Prin exemplul propriu, poți să îi inspiri și pe ceilalți să își afle și să își arate esența!
În completarea cuvintelor mele, ofer link-ul către un alt articol intitulat Aparențe și realitate de pe blogul de dezvoltare personală Motivonti, articol care abordează subiectul dintr-o perspectivă practică de care cu siguranță ai avea nevoie, ce se poate accesa cu un click aici.

Inteligența și emoțiile

În circumstanțe contemporane, devine imperativ să învățăm să citim emoțiile noastre și ale celor din jur.

Inteligența emoțională (EQ) are ca pilon de susținere capacitatea fiecăruia de a se cunoaște și înțelege, atât pe el, cât și pe ceilalți. Nu are legătură cu coeficientul de inteligență (IQ), ba chiar din contră – în ultimul timp apar din ce în ce mai multe perspective care acordă o importanță mai mare EQ-ului decât IQ-ului.

În general, ne este dificil să înțelegem ce simțim, iar din cauza asta, viața noastră interioară tinde spre haos. Sună familiar? Asta, mai ales când ne încearcă emoții de valențe opuse. Pentru mine, emoțiile sunt ca o busolă, chiar și cele negative. Le acord atenție, întrebându-mă ce vor să îmi spună.

Emoții dincolo de comportamente

Hai să apelăm la introspecție: ce simți? Calm, fericire, inhibiție, descurajare, eliberare, abandon, plictiseală, satisfacție, entuziasm, dezgust, umilință, iubire, vinovăție, furie. Haos, haos, haos.

Atunci când vorbesc despre EQ, mă refer la câteva elemente:

  • (re)cunoașterea propriilor emoții, adică încercăm să conturăm CE simțim atunci CÂND simțim
  • gestionarea lor
  •  motivarea personală (canalizarea emoțiilor către un scop)
  • (re)cunoașterea emoțiilor celor din jur (empatie, conștiență socială).

 Gestionându-ne mai sănătos simțirile, construim relații valoroase, atât cu noi înșine, cât și cu ceilalți, ăsta este scopul.

Unii oameni se nasc cu o inteligență emoțională dezvoltată, iar alții o dobândesc prin experiență, prin antrenament. Dacă vrei să-ți măsori coeficientul inteligenței emoționale, trebuie să știi că se bazează pe aptitudini, sensibilitate-memorie-procesare-învățare emoțională. Toate pot fi rafinate de-a lungul vieții.

Poți începe prin a empatiza cu ceilalți, a te pune în locul lor în situații specifice. „Dacă aș simți astfel, în ce mod aș vrea să se comporte persoana din fața mea?”. Chiar dacă asta înseamnă uneori să pui între paranteze ce simți tu, îl vei înțelege mai bine pe cel de lângă tine și vei ști cum să reacționezi.

Atitudinea față de comportamentele celorlalți și modul în care ne exteriorizăm emoțiile sunt responsabilități personale. Fără gestionarea corectă a reacțiilor afective, le oferim oamenilor din jur control asupra emoțiilor noastre, le oferim jurisdicție asupra universului nostru… Vrem să facem asta?

Un alt pas indispensabil constă în a studia în mod consecvent cum anume ne afectează emoțiile gândirea și judecata. Nu putem controla emoțiile, dar putem controla cum ne manifestăm în fața lor. Cum vă influențează ce simțiți? Modul în care reacționăm la emoții este definit de viziunea personală asupra vieții și de modul în care ne raportăm la realitate.

Mai exact, întâi putem începe să lucrăm cu noi înșine, suntem cei mai la îndemână. 😊

În completarea cuvintelor mele, recomand urmărirea video-ului de la TEDx Talks, în care se relatează despre eliberarea emoțiilor, despre simțiri înfrânate. Liviu Lucaci ne vorbește despre diferența dintre aparență și esență, uciderea emoțiilor spontane, precum și despre măști și vinovăție. Ne oferă secretul asumării cu plăcere a regulilor și sarcinilor fără a intra în deazcord cu propria natură, totul într-un joc cu rost.

„Emoția este legătura noastră cu lumea, cu noi înșine, totul este emoție!”

În plus, puteți urmări un videoclip în care doamna psiholog Susan David ne împărtășește cum putem să ne descurcăm cu emoțiile și detaliază strategiile agilității emoționale.