Arina Gheorghe (n. 2002) este medicinistă și poetă. Pe lângă temele constănțene, abordează poezia feministă & queer. A publicat de-a lungul timpului în Z9Magazine, Echinox, Matca Literară, Tomis și diverse reviste online. Pentru expoziția Femscapes din cadrul Positively Different Short Film Festival Athens, a colaborat cu 4 artistx pentru a crea portrete, video-uri, un performance și o poezie pe tema experienței feminine. A participat la atelierele de poezie Z9Camp 2023. Ajută la organizarea lunară a Laboratoarele Visceral împreună cu prietenii ei din Cenaclul cu același nume. Au scos „VEDERI: o antologie a Cenaclului Visceral” la editura Dezarticulat Books. Eyeliner-ul o face să se iubească mai tare.
Arina semnează lucrarea #58181F, care i-a adus acest interviu. Lucrarea sa face parte din antologia “Sper să nu se termine frumosul din lumea asta”, rezultată în urma proiectului Ideal Self și care va apărea în toamna aceasta prin Atoma Art Community. Textul lucrării poate fi găsit și la finalul acestui articol.
Ce înseamnă pentru tine “Ideal World”/”Lume Ideală”?
Un sentiment de liniște și compasiune general. O lume a comunității și a intimității, echitabilă, care a depășit și distrus violența misoginiei, homofobiei, rasismului, capitalismului, patriarhatului. Îmi e greu să nu descriu în termen vagi. Vreau să stau pe o stâncă lângă mare cu prietenii mei și să ne simțim toți călduți & mulțumiți & iubiți.
Ce înseamnă pentru tine “Ideal Self”/”Sine Ideal”?
Un sine ideal poate exista doar în pacea unei lumi ideale. Poate, o versiune a mea mai departe pe drumul ăsta spre și prin țeluri, pasiuni, căldură interioară, alături de persoane care mă fac să mă simt pufoasă în suflet.
Care a fost prima creație de care îți amintești și ce semnifică pentru tine acum?
Aș zice că primul contact cu poezia pe care l-am avut a fost prin spoken word poetry, mai ales prin Button Poetry. Îi iubeam foarte tare pe Neil Hilborn, Kevin Cantor, Sarah Kay, Bianca Phipps. Evident, primele poeme pe care le-am scris au fost heavily inspired de ei. Cred ca a fost un exercițiu bun și a fost un mod foarte catartic de a procesa chestiile pe care le trăiam atunci (doliu, despărțiri sau crush-urile liceene). Cu timpul m-am avântat în poezia contemporană românească (Adrian Diniș, Anastasia Gavrilovici, Cătălina Stanislav) și am început să scriu o poezie foarte intimă, funny și confesivă. Mă uit cu drag înapoi la ele, uneori, îmi doresc să mă întorc la acel dicteu automat și la flexibilitate pe care o aveam atunci.
Fiecare artistx are un univers interior. Cum l-ai descrie pe al tău?
În general, folosesc această comparație a suflețelului meu cu o grădina. Mă ajută, în unele momente, să înțeleg anumite probleme sau sentiment de copleșeală. Acum aș spune că grădina mea e puțin neglijată, poate, puțin secetoasă. Cred că e nevoie să-mi pun un scaun de pescuit pliant în mijloc and take a really long look at it. Să mă uit la toate șopârlițele care mișună. Să ud pe acolo. Să plantez niște busuioc.
Care a fost cel mai semnificativ sprijin primit în parcursul tău artistic?
Clar prietenii din Cenaclul Visceral. În momentul în care am intrat în Cenaclu, am simțit un sentiment de comunitate pe care cred că mi l-am dorit mereu. Să am un loc unde să-mi citesc poeziile săptămânal și să primesc sfaturi, inspirație, feedback, it means a lot to me. A devenit un spațiu foarte intim. Pe lângă criteriul estetic, poeziile devin și un mod de apropiere foarte puternic. Mă bucur mult că împreună am reușit să construim o comunitate așa închegată, că am reușit să scoatem o antologie minunată împreună și că lucrăm împreună la moduri creative & performative de a explora poezia (vezi Noctambulele noastre Visceral sau viitoarele ateliere 😉 ) Mă face să mă simt împlinită, știind că am muncit la ceva așa frumos.
Care a fost cel mai puternic obstacol întâmpinat în acest parcurs?
Am acest obicei păcătos de a-mi raționaliza foarte mult sentimentele sau, pur și simplu, să le ignor. Devin acest bulgare foarte non-descript cu care este greu să lucrezi și emoțional și artistic. Mă confrunt cu chestia asta și acum.
În cadrul “Ideal Self” am primit multe lucrări ce reflectă procese de contemplare a sinelui și de identificare a rolului acestuia în lume. Încotro crezi că se îndreaptă sinele tău artistic și rolul său în ecosistemul social?
Încerc să-mi găsesc și formez vocea critică. Abordez în poezie teme queer, feministe și stângiste. Chiar în colaborare cu Cenaclul X, urmează să public un poem despre genocidul din Palestina & queerness și unul despre problema jocurilor de noroc. Doresc în viitor să reprezint și chestionez mai mult cauzele la care țin și sistemele de care aparțin.
Cum și cât de mult ieși din zona ta de confort, din punct de vedere artistic? Ce ai vrea să explorezi și nu ai curajul încă, tematic sau tehnic?
Pe plan personal, sunt unele zone ale vieții mele pe care aș vrea să le explorez mai mult prin poezie. N-am ajuns încă acolo. Sunt anumite evenimente și persoane la care nu m-am mai uitat, chiar și în poezie.
Mai mult și mai important, doresc FOARTE, FOARTE tare să atrag atenția și să discut prin poezie despre anumite subiecte: misoginia & rasismul în sistemul medical, discriminarea persoanelor seropozitive, violența sexuală ca armă de război, violența sexuală, în general. Simt nevoia să mă documentez cât mai bine înainte de a aborda tematicile acestea. Totuși, în timp ce citesc știri, statistici sau lucrări de cercetare, uneori simt că mă blochez sau mă șochez de ceea ce citesc, chiar dacă sunt lucrurile pe care, poate, le știam. E foarte mult câteodată. Sunt lucruri care necesită timp.
Din punct de vedere tehnic, am câțiva prieteni, cum ar fi Mihail Lucian Florescu sau Flavia Dobrescu, la care mă uit cu admirație pentru explorările pe care le fac cu arta lor. Mai ales Lucian are niște idei minunate legate de eliberarea poeziei din tiparul clasic, plictisitor și iubesc relațiile pe care le construiește între poezie, performance, artă dramatică, activism. Nu știu dacă voi explora poezia în performance ACUM, dar sper că voi ajunge să fac asta în viitor.
Care e relația ta cu alți artiști din scena locală? Există persoane pe care le apreciezi sau care te inspiră în mod special?
M-am bucurat să cunosc atât de mulți oameni și artiști minunați, atât în București, cât și în Sibiu și Cluj. Mă bucur să văd fețe cunoscute la event-uri și să fi ascultat & citit atâta poezie bună, fie că venea de la străini, prieteni sau autori debutați pe care îi urmăream de mult timp ca fan. Mereu după evenimente de poezie mă întorc foarte inspirată și plină de energie creativă. Cred că am nevoie de asta acum. În special, mă gândesc la prietenii care au fost mereu acolo să-mi dea un pick-up poetic, să-mi zică că scriu bine, să-mi spună părerea lor, să-mi dea o Cola: Irina Francisca Ion, Mihail Lucian Florescu, Clara Caradimu. Mă gândesc, evident, la oamenii din Visceral și oamenii de la Zona Nouă, dar nu numai. Acestea au fost două spații în care m-am perindat mai mult și m-am simțit primită cu brațele deschise, apreciată și încurajată.
Ce te îngrijorează cel mai tare în momentul de față, legat de artă, sine sau lume?
E greu să numesc ceva punctual. Sunt ușor cinică de fel.
Legat de artă, mă îngrijorează lipsa de reglementare a utilizării inteligenței artificiale. Cred că poate fi un instrument ajutător și un instrument artistic interesant, mai ales când te joci cu el puțin meta.
Legat de mine și de artă, mă îngrijorează, poate, că mă iau prea în serios sau că mi-am pierdut avântul. În general, mi-aș dori să fiu conștientă de sentimentele mele și să-mi resădesc cum trebuie empatia, compasiunea.
Legat de lume, cum am zis mai sus, sunt multe situații care îmi fac stomacul să se înnoade. Mă uit la polarizarea politică, avântul către fascism, genocidul din Gaza, violență, violență, violență, misoginie, rasism, homofobie, transfobie, violență, violență, violență.
Ce îți oferă cea mai multă speranță, din nou, legat de artă, sine sau lume?
Căldura pe care o văd în alți oameni.
#58181F
ne întindem într-un câmp de semiconductoare
miroase a metalic și foarte puțin a praf
ne uităm pe un cer de leduri
cândva o să vină dimineața
doi electroni în laptopul unui IT-ist
doi electroni cu păr și mâini și buze
doi electroni cărora chiar le place să se pupe
trăim într-un Excel și lăsăm urme de ruj
în fiecare celulă
=CONCATENATE (toată căldura dintre noi)
01100001 01110011 00100000 01110110 01110010 01100101 01100001 00100000
01110011 01100001 00100000 01110100 01100101 00100000 01101001 01110101
01100010 01100101 01110011 01100011 00100000 01101110 01110101 00100000
01100100 01101111 01100001 01110010 00100000 01101001 01101110 00100000
01100010 01101001 01101110 01100001 01110010
=IMAGINARY
(cândva o să fim oameni
cândva o să manipulăm biți și matematică simplă
cândva o să fim împreună)